Terorismul, pe lista celor mai mari riscuri la adresa stabilităţii, securităţii UE, dar şi a României

În Raportul Uniunii Europene, prezentat anual de către Europol, privind situaţia terorismului şi a tendinţelor sale, TE-SAT 2008-2013, sunt analizate formele de manifestare ale acestuia, respectiv terorismul islamic, cel etno-naţionalist şi separatist, de stânga, de dreapta sau terorismul de unic scop.

Autodeterminarea ca formă a terorismului a fost şi va rămâne forma cea mai relevantă a acestui flagel în cadrul UE, o formă de manifestare cu consecinţe grave asupra stabilităţii în Europa, şi nu numai. S-au semnalat în ultimii ani, sute de acte teroriste, cu sute de suspecţi, în Franţa, în Spania ori Marea Britanie şi recent a luat amploare în Ucraina. Mijloacele folosite de terorişti au fost diverse, mergând de la explozibili improvizaţi şi dispozitive incendiare la lichide inflamabile.

În Strategiile de securitate naţională şi de apărare naţională ale României, al fel, în Strategia de Securitate a UE din 2010, terorismul este inclus, alături de schimbările climatice, pe lista celor mai mari riscuri la adresa stabilităţii, securităţii UE, dar şi a României.

Conflictul identităţilor din Ucraina trebuie analizat în contextul vecinilor acestei ţări

Der Spiegel, într-un articol publicat în februarie anul acesta, „Războiul rece din Ucraina”, referindu-se la noul război rece din Ucraina scria despre conflictul identitar ucrainean, unde se confruntă Rusia şi SUA, menţionând că „în Europa se aude ecoul Războiului Rece, Rusia poziţionându-se din nou ca un pol de putere, iar vocea raţiunii, atât de des invocate, încă nu a rezolvat acest conflict, ba, dimpotrivă, ia amploare”.

Interpretările istorice şi istoriografia unui stat au o mare influenţă asupra construirii identităţii naţionale, mai ales în cazul slavilor de est, unde contestările sunt foarte înflăcărate, naţionaliste, rusofone după dezintegrarea URSS. Chiar intelectualitatea rusă susţine apropierea de Ucraina, considerând această ţară, ca şi Bielorusia, foarte apropiată de „Maica Rusia”.

În sistemul educaţional, dar mai ales în cel militar este susţinută viziunea naţionalistă sprijinită de vestul şi centrul Ucrainei. Se poate aprecia că este o dificultate de a găsi acea identitate, deoarece teritoriul actualei Ucraine, de la Kiev la Mozhaisk, în perioada de glorie, 1019 – 1054, era controlat de poporul care locuia pe teritoriul actualei Lituanii, de Uniunea Polonezo-Lituaniană, apoi de Rusia ţaristă, împărţit de către imperiul rus şi Austro-Ungar, iar frontierele actuale au fost trasate de Stalin dupa cel de-al doilea Război Mondial şi respectiv după fragmentarea URSS din 1991. După aceste perioade sumbre, autorităţile ucrainene au pus accent pe unitatea culturală şi lingvistică, pe o întoarcere de câţiva ani spre Vest şi nu spre Estul tradiţional. Ucraina are o istorie veche, dar cu mari întreruperi. Chiar şi cuvântul Ucraina desemna de fapt ţinut de frontieră, de margine, periferie.

Acceptarea creştinismului din anul 988, Kievul, Rusia Kieveană fiind în secolul al XI-lea cel mai mare stat european.

Limbile vorbite de popoarele din centrul şi estul Europei, cu 315 milioane de oameni, respectiv cele trei mari grupe – din care fac parte rusa, ucraineana, bielorusa, poloneza etc. – complică şi mai mult conflictul identităţilor din zona Ucrainei. De fapt, slavii reprezintă cel mai numeros grup etnic din Euroasia.

Aşadar, conflictul identităţilor din Ucraina trebuie analizat mai ales în contextul vecinilor Ucrainei, precum Rusia care, spune Robert Kaplan, în Răzbunare geografiei, nu poate fi trecută niciodata cu vederea, iar Rusia kieveană din mijlocul secolului al XIII-lea era la Kiev, de-a lungul fluviului Nipru, fiind ulterior distrusă de mongolii nepotului lui Gingis Han.

Rusia va definitiva anexarea Crimeei, indiferent de costuri

Clasa politică şi opinia publică rusă cad de comun acord asupra proiectului revenirii la continuitatea istorică a politicii Rusiei pe trei direcţii: străinătatea apropiată (Transnistria, Crimeea, estul Ucrainei), Comunitatea Economică Euroasiatică cu şase republici şi organizarea Tratatului de Securitate Colectivă înfiinţat în 1992, din şapte membri (celor şase membri – Kazahstan, Republica Kîrgîstan, Belarus, Federaţia Rusă, Tadjikistan şi Uzbekistan – alăturându-li-se Armenia).

Un alt autor renumit, Zbigniew Brzezinski, aprecia, în Marea tablă de şah, aprecia că „ruşii vor să reînvie doctrina secolului XX , iar Rusia sleită de ţarism şi comunism are nevoie urgentă de un ideal unificator, înălţător pentru a atrage fostele popoare supuse”, deşi se manifestă din ce în ce mai mult tendinţa separatismului regional, a terorismului urban.

Mai grave sunt alte aprecieri precum aceea, făcută tot de Zbigniew Brzezinski, potrivit căruia Rusia fără Ucraina nu poate fi un imperiu predominant asiatic, iar destinele unor ţări precum România şi Polonia depind de balanţa Rusia-Germania.

La rândul său, Alexander Dughin, ideologul Rusiei Unite, un apropiat al ţarului Putin, menţiona, în Bazele geopoliticii , că Rusia este de neconceput fără imperiu, susţinând necesitatea rganizării cordonului sanitar în Europa de Est. Acesta susţine că Ucraina Suverană este un fenomen negativ şi poate deveni problema cea mai serioas care stă în faţa Moscovei, ceea ce va duce la distrugerea cordonului sanitar. Aşadar existenţa pe mai departe a Ucrainei unitare este inadmisibilă, din punctul de vedere al Kremlinului, şi acest teritoriu trebuie împărţit în zone „corespunzătoare realităţii”.

În concluzie apreciem că Rusia va încerca definitivarea anexării Crimeei, indiferent de costuri, la fel ca în cazul Transnistriei, al judeţelor din sudul şi estul Ucrainei, că sancţiunile economice şi de altă natură impuse Rusiei de către UE vor fi gradate şi moderate, deşi pentru prima oară NATO, cu ocazia Summitu-lui din Tara Galilor, a precizat că a luat decizii care să răspundă provocărilor de azi şi de mâine. De asemenea, s-a stabilit că la fiecare summit se va analiza separat problema terorismului, ca problemă distinctă şi obligatorie.

Oricum viitorul din domeniul analizat nu este prea luminos dacă nu vom lua măsurile corespunzătoare. „Bătălia pentru viitor va fi câştigată cu idei şi nu cu arme”, după cum spunea James Canton, în Provocările viitorului. Tendinţe în următorii 5, 10, 20 de ani^.