Foto: Memorialul de la Sighet

Se împlinesc azi 64 de ani de la protestul studenţilor timişoreni din 30 octombrie 1956. Pe lista de solicitări transmisă autorităţilor s-au numărat retragerea trupelor sovietice din România, scoaterea limbii ruse ca materie obligatorie din programa învăţământului superior şi reducerea orelor de marxism. Acţiunea i-a costat pe 30 dintre ei arestarea şi condamnarea la pedepse de până la opt ani de închisoare, pentru „instigare publică”.

Potrivit Memorialului  Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet,  mai mult 3000 de studenţi din centrul universitar Timişoara s-au reunit în 30 octombrie 1956, la iniţiativa unor studenţi de la Facultatea de Mecanică, într-una din sălile Institutului Politehnic, pentru a le prezenta autorităţilor un memoriu în 12 puncte care le sintetiza doleanţele: scoaterea limbii ruse ca materie obligatorie din programa învăţământului superior, reducerea orelor de marxism, burse pentru toţi studenţii, autonomie universitară, retragerea trupelor sovietice din România, relaţii economice cu toate ţările, chiar şi cu cele capitaliste, lichidarea în fapt a cultului personalităţii lui Stalin, desfiinţarea cotelor obligatorii plătite de ţărani, mărirea salariilor muncitorilor, desfiinţarea impozitelor pe salarii.

Printre reprezentanţii autorităţilor centrale şi locale prezenţi în sală s-au aflat: ministrul adjunct al Învăţământului, prof. Coriolan Drăgulescu, rectorul Institutului Politehnic şi decani ai facultăţilor timişorene, şi doi membri ai CC al PMR, Petre Lupu şi Ilie Verdeţ.

„Concomitent, la Bucureşti avea loc o şedinţă de urgenţă a Biroului Politic al CC al PMR care a decis înfiinţarea unui organism de criză, aşa-numiitul Comandament General, din care făceau parte Nicolae Ceauşescu, secretar al CC al PMR, Alexandru Drăghici, ministrul Afacerilor Interne şi membru al BP, Leontin Sălăjan, ministrul Forţelor Armate, membru al CC al PMR, sub conducerea lui Emil Bodnăraş, membru al BP, eminenţa cenuşie a serviciilor secrete româneşti. În urma acelei şedinţe, Comandamentul a primit atribuţii foarte largi, de la coordonarea activităţilor serviciilor de informare ale statului, cu scopul de a cunoaşte toate acţiunile subversive, starea de spirit din Armată, Miliţie, Securitate, până la reprimarea oricăror acţiuni care ar ameninţa ordinea de stat, având chiar dreptul de a ordona deschiderea focului. MFA, MAI, Procuratura Militară şi instanţele militare de judecată îi erau subordonate. Comandamentul putea declara stare excepţională în anumite regiuni ale ţării, putea lua măsuri pentru suspendarea cursurilor în institutele de învăţământ. Trupele MFA şi ale Securităţii erau pregătite pentru a interveni în orice moment la ordinul comandamentului.”

Astfel, forţele militare au înconjurat clădirea Institutului Politehnic Timişoara, unde avea loc adunarea studenţească. Peste 2000 de studenţi, unii prezenţi în universitate, alţii luaţi de pe stradă, au fost arestaţi şi transportaţi cu camioanele la cazarma de la Becicherecu Mic, unde au fost ţinuţi câteva zile, iar cei care se evidenţiaseră în timpul discuţiilor au fost duşi la Securitate.

A doua zi, în 31 octombrie, toate cursurile facultăţilor timişorene au fost suspendate. Studenţii de la Facultatea de Medicină au declanşat însă greva de protest, solidarizându-se cu colegii lor arestaţi. Autorităţile au recurs la forţa armată, mediciniştilor fiindu-le interzisă părăsirea căminelor, şi s-a trecut la arestări. Studenţii au organizat şi o demonstraţie, la care au participat aproximativ 1.000 de persoane, care au străbătut Timişoara, cerând eliberarea colegilor arestaţi. S-au produs alte altercaţii între forţele de ordine şi participanţii la miting, mai transmite reprezentanţii Memorialului de la Sighet.

Protestul de la Timişoara s-a soldat cu peste 2000 de arestări, urmate apoi de exmatricularea unui număr mare de stidenţi, de epurarea unor profesori şi înfiinţarea unor asociaţii studenţeşti care să supravegheze activităţile studenţilor. Arestările şi exmatriculările vor continua până în 1959

Numărul final al celor deferiţi justiţiei a fost de 30. Pedepsele au variat între trei luni şi opt ani închisoare pentru delictul de „instigare publică”, cele mai mari condamnări revenindu-le organizatorilor adunării – Caius Muţiu, Teodor Stanca şi Aurel Baghiu (care au fost condamnaşi la câte opt ani închisoare corecţională). Restul au fost condamnaţi la închisoare cuprinsă între trei luni şi şapte ani: Valentin Rusu – 7 ani închisoare, Friederich Barth şi Heinrich Drobny – 6 ani, Gheorghe Pop – 5 ani, Ladislau Nagy – 4 ani, Nicolae Balaci, Aurelian Păuna, Octavian Vulpe şi Iulian Stanciu – 3 ani, Gheorghe Păcuraru şi Victor Daiciuc – 2 ani, Ioan Petca, Axente Treba, Ioan Ilca, Alexandru Daraban, Mircea Moraru, Matei Cristian, Lazăr Dezideriu şi Romulus Taşcă – 1 an, Cornel Cormoş şi Radu Valentin – 6 luni, Nicolae Boldea şi Gheorghe Tamaş – 3 luni, doar trei studenţi, dintre cei arestaţi, fiind achitaţi: Paul Marius, Teodor Ciomocoş şi Ioan Mihalca.