Foto: Ilie Virgil Pascal

În 11 martie se împlinesc 35 de ani de la lansarea Proclamației de la Timișoara, document fundamental al Revoluției Române din decembrie 1989. Pentru a marca acest moment, Societatea Timișoara împreună cu Primăria Timișoara, prin Casa de Cultură a Municipiului și Visit Timișoara, organizează o serie de acțiuni prin care reafirmă principiile și valorile fondatoare ale documentului.

Evenimentele dedicate aniversării încep în 11 martie, cu lansarea pe traseu a unui tramvai inscripționat tematic de artistul Dan Perjovschi și cu o expoziție cu fotografiile lui Liviu Tulbure, făcute în primele luni ale anului 1990, ilustrând impactul pe care Proclamația l-a avut în rândul timișorenilor. Expoziția, care are loc în Piața Victoriei (în fața intrării în Infocentrul turistic), este completată de texte ale unor personalități marcante care, de-a lungul timpului, au reflectat asupra acestui document esențial, printre care Regele Mihai I al României, Vladimir Tismăneanu sau Ana Blandiana.

Pentru a readuce în atenția publicului amploarea susținerii Proclamației, pe fațada de pe strada Alba Iulia a Garnizoanei va fi amplasat un mesh de mari dimensiuni, cu semnăturile celor 189.510 susținători din 1990. De asemenea, pe clădirea Operei Naționale va fi montată o plăcuță multilingvă (română, maghiară, germană, sârbă, engleză), marcând locul unde, pe 11 martie 1990, Proclamația de la Timișoara a fost citită pentru prima dată în public, de la balconul Operei.

„Proclamația de la Timișoara a fost un act de curaj și viziune, un manifest al timișorenilor care visau la un viitor democratic autentic. E legitim să ne întrebăm cum ar fi arătat România dacă punctul 8 ar fi fost aplicat și câți dintre cei care au avut acces la putere în ultimii 35 de ani nu ar fi ajuns acolo. Astăzi, la 35 de ani distanță, în vremurile dificile pe care le trăim avem responsabilitatea să nu uităm că libertatea și democrația se apără în fiecare zi”, spune primarul Dominic Fritz.

Momentul central al acțiunilor va avea loc sâmbătă, 15 martie, de la ora 10.30, la Cinema Studio, unde istoricul francez Thierry Wolton va susține o conferință despre impactul regimurilor comuniste în Europa. Aceasta va fi urmată de dezbaterea pe tema „Cum citim azi Proclamația de la Timișoara”, la care vor participa Horia-Roman Patapievici, Sabina Fati, Vasile Bănescu, Florian Mihalcea, Florin Negruțiu şi Vladimir Tismăneanu (online). Dezbaterea va fi moderată de Brîndușa Armanca, iar participarea este liberă, cu înscriere recomandată pe acest link.

„Punctul 8 intră și el cuminte și obosit în cartea de istorie, rămânând aceeași sintagmă: «ce ar fi fost dacă?»- folosită mereu, an după an, ca titlu al fiecărui articol pe care jurnaliștii se simt, încă, obligați să îl scrie. Sunt 35 de ani…”, spune Florian Mihalcea, președintele Societății Timișoara.

Tot pe 15 martie, de la ora 13.30, la Cinema Studio, va avea loc ceremonia de decernare a Premiilor Societății Timișoara, eveniment care recunoaște contribuțiile remarcabile la promovarea valorilor democratice și civice. Lista premianților va fi anunțată oficial în 11 martie, ora 11, ăn cadrul unei conferințe de presă organizată în tramvaiul inscripționat de Dan Perjovschi. După conferința de presă va fi dezvelită plăcuța de pe clădirea Operei.

Pe 11 martie, la ora 18, în Amfiteatrul B al Spitalului Județean din Timişoara, va avea loc o dezbatere pe marginea unei emisiuni de acum 20 de ani, „TeVezi din Banat”, moderată de Mircea Todoran. În cadrul emisiunii, acesta i-a avut ca invitați pe Daniel Vighi, Florian Mihalcea și Doru Botoiu, membri ai Societății Timișoara, discutând despre 15 ani de la lansarea Proclamației și inițiativele pentru adoptarea unei legi a lustrației. La dezbatere vor participa Florian Mihalcea, Doru Botoiu, Marcel Tolcea și Viorel Marineasa. Cu această ocazie va fi proiectat si filmul citirii Proclamației de către George Șerban, în 11 martie 1990.

Biblioteca Central Universitară va vernisa în 11 martie, la ora 12, o expoziție de carte și presă ilustrativă pentru Proclamația de la Timișoara.

La Memorialul Revoluției poate fi vizitată sala expoziției de fotografie dedicate Proclamației și evenimentelor anilor 1990-1991 în instantanee surprinse de fotograful Liviu Tulbure.

Sursă foto: Corneliu Vaida

Declarații despre Proclamația de la Timișoara, făcute de-a lungul celor 35 de ani:

„Proclamația a definit obiectivele pe care România trebuie să le atingă dacă vrea să fie primită în familia europeană a națiunilor libere…Proclamația scotea la iveală că există principii eterne, care se situează deasupra calculelor politice mărunte.” (Regele Mihai I al României, la 20 de ani de la Proclamație)

„Proclamația de la Timișoara este adevărata Cartă a Revoluției române.” (Vladimir Tismăneanu)

„Toți au regăsit în Proclamație aceeași mare dorință din decembrie: închiderea definitivă a capitolului comunist din istoria României.” (George Șerban)

„Textul (Proclamației) apare ca un amestec de vise conjuncturale, ale anului 1990, și aspirații neîmplinite încă. În contextul celor petrecute, era normal ca astăzi documentul să pară un gest revoluționar cumva romantic.”  (George Șerban)

„Aceasta cartă a neîncheiatei noastre revoluții civice sintetiza, într-un moment extrem de tulbure, plin de incoerențe și duplicități, imperativul clarității morale. Era un apel la transparență, responsabilitate, demnitate. Proclamația i-a isterizat pe nomenclaturiștii grupați în jurul tandemului Iliescu-Roman. Era și rămâne un text esențial pentru consolidarea democratică din România, un luminos punct referențial, o afirmare categorică a identității nostre europene.” (Vladimir Tismăneanu)

„Numai înțelegând ce-ar fi fost dacă Punctul 8 de la Timișoara ar fi învins, putem înțelege și cine e responsabil de murdarele mistere ale Revoluției, de nefuncționarea justiției până la prescrierea crimelor și dispariția vinovaților, de abjecta împletire între interesele mafiilor și cele ale serviciilor secrete.” (Ana Blandiana)

„Marele merit al Proclamației e că a coagulat în jurul ei societatea civilă din România. Pentru ani buni, textul acesta a fost contraponderea la propaganda fesenist-peremist-pesedistă, cu toate năpârlirile cunoscute.” (Vasile Popovici)

„Proclamația de la Timișoara este parte integrantă a Revoluției române din decembrie 1989, reprezentând programul politic pe care mișcarea revoluționară (…) nu l-a avut.” (Lucian-Vasile Szabo)

„Ea era, simplu, Proclamația de la Timișoara, document anonim, documentul orașului răsculat, al străzii, fiindcă se voia a fi dezvoltarea pe puncte a lozincilor scandate în zilele revoluției.”  (Vasile Popovici)

„Proclamația de la Timișoara a fost necesară pentru a diminua deficitul democratic din societatea românească.” (Lucian-Vasile Szabo)

„Vedeta incontestabilă a Proclamației a fost punctul cu numărul 8. (…) Punctul 8 a avut succes și pentru că depășea cadrul enunțurilor de idei. Venea cu o propunere concretă: legea electorală să interzică dreptul la candidatură al foștilor activiști comuniști și al ofițerilor de securitate.”  (Harald Zimmerman)

„Eu cred că ‘strămoșul’ Proclamației este Victor Rebengiuc, care a făcut gestul de a aduce în studioul 4 sulul de hârtie igienică pentru cuvenita igienă bucală.” (Marcel Tolcea)

„În abstract, Punctul 8 e infailibil. În concret, lucrurile se complică puțin fiindcă – cel puțin din punctul de vedere al creștinismului – oricine are șansa unui drum al Damascului.” (Marcel Tolcea)

„Cum ar fi fost dacă Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara ar fi devenit lege și ar fi învins, atunci, la începutul tuturor posibilităților? Răspunsul este foarte greu de dat, pentru că e dificil sau imposibil să-ți imaginezi o lume în care n-ai trăit niciodată.” (Ana Blandiana)

„Proclamația de la Timișoara a fost punctul de zenit al revoluției române. Ea sintetiza genuin un program democratic maximal, cu o maturitate uimitoare pentru stadiul în care se afla atunci societatea românească.” (Romulus Rusan)

„În după-amiaza zilei de 27 februarie 1990, atunci când analizam și definitivam textul Proclamației noastre, împreună cu ceilalți membri ai Societății Timișoara, în sala de cenaclu a revistei Orizont, aveam sentimentul că facem istorie.” (Florian Mihalcea)

„S-a năpustit peste noi istoria, deodată, fără să fim pregătiți… se țineau tot soiul de întâlniri, unde toată lumea striga, se zbătea, se împingeau pe la prezidii să-și spună părerea după decenii de muțenie politică impusă.” (Daniel Vighi)

„Proclamația este mai degrabă rodul minții unor umaniști, mai puțin știutori ai politicii economice, având, totuși, un instinct al democrației și al valorilor acesteia care s-au dovedit extrem de necesare viitoarei deveniri a clasei politice autohtone.”  (Daniel Vighi)

„Cu Proclamația, orașul martir Timișoara se va putea făli și peste 100 de ani. Reprezintă un moment de cotitură în viața noastră și a națiunii române.” (George Lână)

„Proclamația de la Timișoara nu a devenit niciodată instrument de lucru pentru politicieni sau juriști, ci a rămas doar un text folosit în bătăliile politice. Legea Lustrației (…) a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională.”  (Brîndușa Armanca)

„Limba în care Proclamația este scrisă este o limbă eliberată de povara resturilor comuniste. Ea este o limbă a oamenilor liberi, destinată să vorbească despre libertate.” (Ioan Stanomir)

„Cei care au scris Proclamația au conceput-o ca program politic pe termen lung, ca parte a unei revoluții neterminate, în fapt, în ținte imediate, dar și în planul valorilor și al ideilor.” (Smaranda Vultur)