După o perioadă de concesionări cu efecte greu de precizat şi subfinanţare care au şubrezit extrem de mult infrastructura, Guvernul pare hotărât să dea lovitura de graţie reţelei feroviare de stat prin închiderea a peste 10.000 de kilometri de cale ferată. În Timiş, singura linie a cărei închidere este considerată iminentă este Jebel – Liebling, pe care mai circulă… un tren pe săptămână.  

Infrastructura feroviară se înjumătăţeşte pe hârtie, şi apoi faptic

Săptămâna trecută a fost luat în discuţie în şedinţă de Guvern un act normativ care vorbeşte despre posibilitatea ca reţeaua naţională de cale ferată să se reducă la aproximativ 6.200 de kilometri (sau 10.000 de kilometri de linie desfăşurată, faţă de 20.000 de kilometri, câţi sunt în prezent). Astfel, Executivul a avut deja primele discuţii privind Memorandumul “Măsuri pentru eficientizarea sectorului de transport feroviar al României necesare pentru aprobarea Master Planului General de Transport al României”. Reprezentanţii Guvernului au confirmat că prin acest document se doreşte “concentrarea pe o reţea feroviară mai restrânsă, stimularea competitivităţii în atribuirea contractelor de servicii publice; introducerea indicatorilor de performanţă în finanţarea serviciilor publice de transport feroviar de călător şi programe de reducere a costurilor.”

În Memorandum sunt oferite opţiuni posibile pentru liniile secundare ce nu sunt incluse în cadrul reţelei naţionale de servicii publice. Surse din industria feroviară spun, însă, că respectiva linie de cale ferată ar putea fi închisă şi transformată chiar în arteră pietonală sau pistă pentru biciclişti, chiar dacă este în afara localităţilor. 10.000 kilometri de cale ferată ar putea să dispară în diverse forme.  

Memorandumul a fost emis de Ministerul Transporturilor şi avizat de Ministerul Fondurilor Europene. Documentul recomandă o reţea naţională de aproximativ 6.000 de kilometri, restul urmând a fi valorificată, prin închiriere sau vânzare, contractele de servicii publice urmând a fi restrânse doar la această reţea.

În documentul discutat de Guvern se precizează că şi reprezentanţii Comisiei Europene au recomandat reducerea reţelei feroviare de transport feroviar.

“În cadrul scrisorii adresate Ministerului de Transport, în data de 27 septembrie 2013, cu privire la Master Plan, Comisia Europeană a declarat următoarele: Reducerea reţelei de transport feroviar la un nucleu sustenabil reprezintă baza de la care trebuie să pornească elaborarea modelării reţelei de transport feroviar”, se menţionează în document. Autorităţile române pun această recomandare ca pe o condiţie pentru a primi sprijin atât de la F.M.I. cât şi de la CE. “Nu este exagerat să spunem că sectorul feroviar din România este în criză”, menţionează reprezentanţii Ministerul Transporturilor în memorandum atunci când vine se explica tendinţele şi istoricul transportului de călători din ultimii 25 de ani.

Din 1990 traficul feroviar de călători a scăzut cu 90%

Începând cu 1990 traficul feroviar de călători a scăzut cu 90%, în termeni absoluţi, şi cu 93%, în ceea ce priveşte cota de piaţă. “Dacă se continuă evoluţia din ultimii 22 de ani, conform scenariului de activitate obişnuită, până în anul 2030 transportul feroviar de călători din România va înregistra o scădere de până la 97% comparativ cu volumul transportat în 1990, ceea ce este echivalent cu un număr de mai puţin de 20.000 de călători/zi pentru întreaga reţea”, mai menţionează documentul.

Una dintre variantele propuse în memorandul aflat pe masa Guvernului vizează întreţinerea unei reţele de aproximativ 60% din dimensiunea actuală, care acoperă 90% din trafic. Conform Ministerului Transporturilor, chiar şi în situaţia închiderii a 40% din reţea, bugetele actuale pentru întreţinere şi reparaţii nu vor fi suficiente pentru întreţinerea adecvată a restului de 60% din reţea.

Premierul Victor Ponta a declarat că memorandumul discutat în Guvern privind reducerea numărului de linii feroviare nerentabile este strategia mai veche negociată cu FMI privind închiderea acelor linii care produc pierderi: “Este vorba de strategia mai veche negociată cu FMI de reducere a pierderilor la societăţile de cale ferată. Este strategia mai veche de a păstra pentru CFR liniile care sunt profitabile, de a deschide piaţa pentru operatorii privaţi, iar dacă sunt linii care nu mai sunt folosite, evident că acestea trebuie închise pentru că produc pierderi”.

De altfel, exceptând prevederile acestui memorandum, Guvernul a convenit cu FMI ca, până la finele anului 2013, să decidă închirierea sau închiderea a peste 700 kilometri linii de cale ferată şi să aplice aceleaşi proceduri pe parcursul anului 2014 pentru alţi 900 kilometri linii CFR, pentru a obţine economii calculate la 70 de milioane lei anual.

Potrivit datelor CFR, la nivelul anului 2009, lungimea totală a liniilor de cale ferată ale infrastructurii feroviare era de 20.210 de kilometri (reţea desfăşurată), din care 17.691 de kilometri infrastructură feroviară publică şi 2.519 kilometri infrastructură feroviară privată.

Jebel – Liebling, singura linie care s-ar putea închide în Timiş

Reprezentanţii structurilor sindicale din Timiş susţin că sindicatele nu au fost consultate în niciun fel atunci când s-a elaborat această strategie de “redimensionare” drastică a reţelei feroviare. Sindicaliştii mai spun că, în eventualitatea în care Guvernul nu îşi va reconsidera poziţia şi va insista să pună în aplicare acest memorandum, vor fi organizate acţiuni de protest de amploare la nivel naţional.

Din fericire, în Timiş noua strategie a Guvernului nu va avea efecte prea dure, pentru simplul motiv că aproape toate tronsoanele de cale ferată au fost închiriate operatorilor de transport privaţi şi sunt folosite, conform pachetului minim social – care prevede un număr minim de trenuri care trebuie să circule zilnic pe anumite trasee, considerate de interes public, şi pentru care statul dă operatorului privat subvenţii deloc mici.  

“În Timiş ştiu că se discuta de ceva vreme despre posibilitatea închiderii liniei Jebel – Liebling, pe care în momentul de faţă mai circulă doar un singur tren dus-întors, şi numai vinerea. Deci, oricum, e ca şi o linie moartă”, spune liderul timişean al Federaţiei Feroviare Sindicale Mişcare Comercial, Petrică Stoian.

O licitaţie fără efectul scontat

Anul trecut CFR SA a organizat, prin Bursa Română de Mărfuri, licitaţii pentru închirierea a 14 secţii de cale ferată care făceau parte din infrastructura feroviară neinteroperabilă, aferente sucursalelor Bucureşti, Timişoara, Cluj, Braşov şi Galaţi. Contractele urmau să aibă o durată de patru ani şi să fie atribuite firmelor care oferă cel mai mare preţ.

Printre secţiile de cale ferată licitate se numărau Ploieşti Vest – Târgovişte Nord – Fieni – Pietroşiţa, Câmpina – Câmpiniţa – Telega, Ploieşti Nord – Măneciu, Oraviţa – Anina, Câmpia Turzii – Turda şi Făurei – Tecuci.

Câştigătorii licitaţiei trebuiau, conform caietelor de sarcini, să preia şi personalul CFR existent sau care îşi desfăşoară activitatea pe secţia sau grupul de secţii aferent necesar pentru asigurarea pachetului minim social. În urma acestor proceduri, CFR SA a reuşit să închirieze doar o singură secţie de cale ferată, pe relaţia Buzău – Berca, din totalul de 14 scoase la licitaţie, câştigător fiind desemnat Transferoviar Grup. În cazul celor 13 trasee rămase neadjudecate se are în vedere inclusive închiderea.

În pachetul de linii scoase la licitaţie, deşi se regăseau trasee din portofoliul Regionalei Timişoara, niciunul nu era din Timiş, unde toate secţiile neinteroperabile au fost deja atribuite operatorilor privaţi. Conform sindicatelor din ramura CFR Infrastructură, numărul liniilor ajunse în administrarea operatorilor privaţi s-ar putea mări în Timiş în perioada următoare. Astfel, se discută posibilitatea trecerii unor trasee care sunt acum interoperabile în categoria celor neinteroperabile, ceea ce înseamnă trasee ce pot fi închiriate către operatorii privaţi. Ultima oară s-a discutat insistent în acest sens despre traseul Timişoara Sud – Buziaş – Lugoj – Ilia, în privinţa căruia există interes de preluare de către concesionari privaţi.

În ultimii ani, inclusiv în vestul ţării a fost continuată politica de concesionare de linii neinteroperabile unor operatori privaţi. La penultima tranşă de concesionări, de pe raza Regionalei CFR Timişoara au fost scoase la licitaţie pentru închiriere liniile Simeria – Pestiş (9,6 kilometri), Simeria – Hunedoara (15,8 kilometri), Jebel – Liebling (9,8 kilometri), Timişoara Est – Radna (64,1 kilometri), Cărpiniş – Ionel (16,9 kilometri), Lupeni – Lupeni Tehnic – Livezeni (31 de kilometri), fiind vorba în total de 147 de kilometri de cale ferată. Chiria, la pachet, propusă de CFR pentru aceste trasee a fost modică, ţinând cont de lungimea traseului şi de faptul că în zonele respective nu prea mai există alternative de transport, şi anume 559.000 de lei pe an. 

Raportat la Regionala Timişoara însă, “victimă” a închiderilor de linii planificate ar putea fi Semmering-ul bănăţean, cea mai spectaculoasă cale ferată din România, cu 33 de kilometri care fac legătura între Anina şi Oraviţa, traversând o serie de viaducte şi tunele săpate manual în stâncă. Aceasta este vizată de un plan de închidere generat de politicile de austeritate din sistemul feroviar. De când minele de la Anina au fost închise, pentru CFR acest traseu nu mai este rentabil, existând planuri de trecere pe segmentul de linii neinteroperabile, lucru care să ducă la închirierea ei către concesionari privaţi. Un calcul al Regionalei Timişoara arăta că, pentru secţia de circulaţie Anina – Oraviţa se obţine un venit mediu lunar de aproximativ 3.856 de lei pe lună şi cheltuieli medii lunare de aproximativ 194.256 de lei pe lună, ceea ce generează o pierdere financiară lunară de 190.400 de lei. Din această sumă, Ministerul Transporturilor suportă lunar 98.000 de lei. În acest sens, li se cerea şi autorităţilor locale implicarea, pentru ca această linie să se nu se închidă.