Consumatorii vor avea un termen unic de 14 zile în care să se retragă din contractele încheiate la distanţă sau din cele negociate în afara spaţiilor comerciale, iar comercianţilor li se va interzice să mai ceară de la consumator comisioane care depăşesc costul suportat pentru utilizarea unui mijloc de plată. Măsurile au fost aprobate de Guvern la presiunea Comisiei Europene.

Adoptare întârziată

Proiectul care transpune reglementările europene ar putea fi adoptat abia peste câteva luni de către Parlament, deşi fost prezentat în Guvern ca ordonanţă de urgenţă, iar în nota de fundamentare se arată că este “imperios necesar” ca actul să fie promovat tot ca ordonanţă de urgenţă, având în vedere riscul unei sancţiuni din partea CE.

Cu toate acestea, Guvernul a transmis că proiectul de ordonanţă de urgenţă privind drepturile consumatorilor la încheierea contractelor a fost transformat în proiect de lege şi va fi transmis către Parlament, transpunând în legislaţia naţională prevederile Directivei 2011/83/UE şi vizând orice contract încheiat între un profesionist şi un consumator – persoană fizică – cu unele excepţii.

În prezent, în România, relaţiile dintre consumatori persoane fizice şi operatorii economici sunt reglementate de OG 106/1999, privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale, şi de OG 130/2000, privind regimul juridic al contractelor la distanţă. Ordonanţa din 1999 stabileşte că un consumator are la dispoziţie şapte zile lucrătoare pentru a denunţa unilateral un contract, iar ordonanţa din 2000 stabileşte un termen de zece zile lucrătoare pentru exercitarea acestui drept de către consumator.

CE a decis însă să adopte o singură directivă cu norme standard privind aspectele comune ale contractelor la distanţă şi ale contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale, al cărei termen de intrare în vigoare este 13 iunie 2014. “Trebuie subliniat faptul că refuzul sau omisiunea statului membru de a prelua în dreptul intern prevederile directivelor comunitare şi de a asigura implementarea acestora atrage răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce decurg din tratate, care este atât de natură patrimonială, cât şi de natură politică, consecinţele pe care le atrage o încălcare a obligaţiilor statale, constatată prin hotărâre a Curţii Europene de Justiţie, putând fi extrem de grave”, avertizează reprezentanţii CE.

Tot ei menţionează că termenul pentru transpunerea acestei directive a expirat la 13 decembrie 2013 şi, pentru că nu i-au fost comunicate din partea autorităţilor române măsurile naţionale pentru transpunerea directivei, la 27 ianuarie anul acesta CE a declanşat împotriva României o acţiune în constatare a neîndeplinirii obligaţiilor, transmiţând o scrisoare de punere în întârziere. În document, Guvernul este avertizat că faza contencioasă debutează cu sesizarea Curţii Europene de Justiţie de către CE, care poate condamna statul vizat dacă constată neîndeplinirea obligaţiilor. În acest caz, Curtea Europeană de Justiţie poate aplica statului vizat sancţiuni pecuniare în sumă forfetară sau penalităţi pe zile de întârziere în limita valorii indicate de Comisia Europeană.

Potrivit comunicării CE, privind actualizarea datelor utilizate pentru calcularea sumei forfetare şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu pe care CE urmează să le propună Curţii de Justiţie în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor – se arată în argumentaţia Ordonanţei de urgenţă – suma forfetară minimă fixă care ar putea fi propusă pentru România este în valoare de 1.787.000 euro. Reprezentanţii Guvernului spun că penalităţile pe zile de întârziere constau în obligarea la plata unei sume de bani pentru fiecare zi, lună sau an de întârziere. “Acestea sunt de natură să determine un stat membru să pună capăt cât mai repede încălcării constatate şi care persistă. Potrivit Comisiei, penalităţile cu titlu cominatoriu se calculează pornind de la o sumă de bază care în prezent este stabilită la 650 de euro pe zi de întârziere. Această sumă de bază este înmulţită cu un coeficient de gravitate, cu un coeficient de durată şi cu factorul «n» stabilit pentru România, de 3,32”, se mai arată şi în argumentaţia Ordonanţei de urgenţă.  

Având în vedere aceste aspecte ar fi fost necesar ca proiectul de act normativ să fie promovat ca ordonanţă de urgenţă, nu ca lege. Fără să ţină cont de aceste indicaţii, Executivul de la Bucureşti a anunţat că proiectul de ordonanţă de urgenţă a fost transformat în proiect de lege şi va fi transmis către Parlament, care se va reuni abia după alegerile europarlamentare din 25 mai. Aceasta presupune că modificările nu vor fi aplicate imediat, ci doar după ce sunt avizate de Parlament şi promulgate de către preşedinte.

Instanţa, soluţie finală pentru cei care ştiu să aştepte

Conform datelor Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, contractele încheiate la distanţă încă nu au intrat în clasamentul celor mai reclamate produse sau servicii, la nivelul judeţului. În acest top conduc detaşat o serie de servicii bancare (care, în general, vizează credite), pachetele turistice vândute de agenţii mai mult sau mai puţin acreditate, produsele alimentare alterate şi chiar produse cosmetice expirate, contrafăcute sau care con­ţin metale grele.

În cazul încheierii unor contracte, de multe ori instanţa rămâne singura soluţie, însă doar pentru cei cu nervi tari, care ştiu să aştepte. “Am constatat că şi pe cauze civile, din cauza supra-aglomerării instanţelor, termenii de judecată tind să se lungească. Şi, din păcate, medierea nu a prea a ajutat la reducerea volumului de activitate al instanţelor din Timiş”, ne-a declarat avocatul timişorean Lazăr Gruneanţu.