„Era pe când nu s-a zărit, azi o vedem, şi nu e.” Versul eminescian descrie, poate, cel mai bine situaţia aparent paranormală de la Cenad, unde o pădure de peste un milion de lei, plantată scriptic, şi recepţionată cu tot onorul a dispărut fără urmă, fără să rămână nicio ramură, un lăstar sau o frunză. De altfel, situaţia pare să-i fi şocat chiar şi pe inspectorii Curţii de Conturi, primii care au descoperit situaţia demnă de „Dosarele X” şi au consemnat constatarea într-un mod care, de obicei, nu-i caracterizează: „Urmare a deplasării pe teren spre a efectua inspecţia lucrărilor de împădurire pe suprafaţa celor 73,14 ha, la faţa locului am constatat că, pe suprafaţa celor 73,14 ha teren împădurit, nu se regăseşte nici măcar un puiet din speciile de arbori plantaţi, întreaga suprafaţă fiind acoperită cu buruieni şi spini, lucrarea fiind compromisă 100%.” Pentru cei obişnuiţi cu stilul lapidar şi nu foarte “descriptiv” al raporturilor Curţii de Conturi, fraza de mai sus este de natură să sugereze că i-a uimit pe reprezentanţii instituţiei de control care, prin natura meseriei, au văzut destule la viaţa lor în ceea ce priveşte cheltuirea originală a fondurilor publice.

Foarte interesant a fost însă că, în acest caz, după publicarea raportului Curţii de Conturi, Poliţia şi Parchetul s-au sesizat şi au început o anchetă penală, care a dus şi la descinderi şi percheziţii la început de săptămână, şi în urma implicării SRI. în anchetă. E greu de apreciat care va fi finalitatea acestui demers, ţinând cont de faptul că presa a scris de luni bune despre cazul şocant de la Cenad, şi firmele în cauză, care s-au ştiut vinovate, au avut tot timpul din lume să-şi facă ordine pe la sedii şi în acte, şi să şteargă sau să cosmetizeze tot ce nu era în regulă. 

Interesant, în acest caz, este şi faptul că, pe hârtie, totul este în regulă, „împădurirea” având parte şi de recepţiile oficiale de rigoare, parafate, ştampilate şi semnate de reprezentanţii instituţiilor de profil. Oficiali ai Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Timişoara spun şi acum că plantarea de puieţi s-a realizat, dar că a venit seceta, după care prin zonă au trecut ciobanii cu turmele care au “bărbierit” investiţia de un milion de lei. Şi, ca la orice poveste de acest gen, în zonă s-a amplasat şi o împrejmuire, care a dispărut ulterior, odată cu puieţii invizibili.

Una peste alta, dacă nu s-ar fi descoperit, poate într-un mod cu totul conjunctural, lipsa investiţiei propriu-zise, nimeni nu ar fi avut nicio obiecţie, pentru că, din punct de vedere scriptic, totul era perfect. Investiţia s-a realizat în acte, s-au făcut plăţi pentru prestaţie, şi, oricum beneficiarii, în speţă locuitorii din Cenad habar nu aveau ce plantaţii de un milion de lei s-au făcut pe tarlaua plină, vorba inspectorilor Curţii de Conturi, de buruieni şi spini.

Lucru de natură să ridice întrebări cu privire la câte alte investiţii de acest gen s-au realizat în România ultimilor ani doar pe hârtie, singurul element real din aceste poveşti fiind doar sumele încasate de prestatori, şi, eventual comisioanele mai mult sau mai puţin oficiale. Mai ales că extrem de multe dintre constatările Curţii de Conturi nu sunt urmate de niciun fel de demers de cercetare penală, cu toate că faptele descoperite frizează penalul. Şi aceasta pentru că instituţiile la care se descoperă aceste nereguli au învăţat că nimic nu e bătut în cuie, şi dacă actul de control se contestă în instanţă, sunt şanse foarte mari să fie anulat. Ca atare, la fel ca în cazul “paranormal” de la Cenad, în destul de multe “Dosare X” descoperite de Curtea de Conturi se aplică motto-ul celebrului serial: “Adevărul e dincolo de noi.”