Cercetătorii australieni şi canadieni au identificat tulpina bacteriană a holerei, o boală vinovată de declanşarea unei pandemii care a făcut milioane de victime în secolul al XIX-lea, după ce au reuşit pentru prima dată să secvenţieze genomul acestui patogen.

Lucrând pe o porţiune bine conservată a intestinului uneia dintre victime, oamenii de ştiinţă au reuşit să descifreze misterul acestei bacterii care continuă să facă ravagii şi în zilele noastre în ţările sărace. Studiul lor a fost publicat săp­tămâna trecută în prestigioasa revistă medicală americană New England Journal of Medi­cine, anunţă Mediafax.

Descoperirea este consi­derată foarte importantă, deoa­rece, până în prezent, cerce­tă­torii nu reuşiseră să identifice primele tulpini ale bacteriei Vibrio cholerae, un patogen care se dezvoltă în apă. Cerce­tătorii au putut astfel să con­firme primul dintre cele două tipuri de holeră, considerat „clasic” şi care s-a făcut vino­vat probabil ce declanşarea a cinci dintre cele mai grave şap­te epidemii din secolul al XIX-lea. Aproape toate au început în Golful Bengal.

„Înţelegerea evoluţiei unei maladii infecţioase prezintă un potenţial uriaş pentru înţele­gerea epidemiologiei sale, a felului în care aceasta evoluea­ză în timp şi a factorilor care îi favorizează transmiterea între oameni, a explicat medicul Hendrik Poinar, profesor de genetică şi director al Cen­trului de studii asupra ADN-urilor străvechi de la Universi­tatea McMaster din Canada, unul dintre autorii studiului.

Originea bacteriei vino­vate de apariţia holerei a ră­mas multă vreme un mister, în­trucât cercetătorii nu puteau să examineze eşantioane vechi. Acest patogen se ascunde în intestinele victimelor şi nu a­junge niciodată în dinţi şi oase. Din acest motiv, nu există aproa­pe niciodată resturi de ADN ale bacteriei. Pentru acest stu­diu, geneticienii au avut acces la o colecţie de ţesuturi umane conservate într-un muzeu de istorie medicală înfiinţată de College of Physicians din Phila­delphia în 1858, după ce acest oraş american se confruntase cu o epidemie de holeră cu câţiva ani înainte.

ADN-ul bacteriei utilizate în acest studiu a fost extras din intestinul unui bărbat mort de holeră în 1849. Savanţii au pu­tut astfel să determine că aceas­­tă tulpină de bacterie, denu­mită „clasică”, şi cea de-a doua tulpină, denumită El Tor, au coexistat la oameni şi în apele estuare timp de multe secole sau chiar multe milenii, înainte de declanşarea pandemiilor din secolul al XIX-lea.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că în fie­care an apar pe plan mondial între trei milioane şi cinci mi­lioane de cazuri noi de holeră care fac între 100.000 şi 120.000 de morţi. Holera afectează în special intestinul subţire şi se manifestă prin tulburări diges­tive severe – diaree gravă, vomitări excesive – care duc la o deshidratare rapidă şi severă şi chiar la moartea bolnavului, daca boala nu este tratată cu rapiditate.