În Timiş, numărul analfabeţilor – unde sunt incluşi şi anafabeţii absoluţi, şi semi-analfabeţii – depăşeşte 20.000. Din păcate, acest fenomen, care merge în paralel cu abandonul şcolar, nici nu este sub control, nici nu dă semne că ar scădea, dimpotrivă. Iar strategiile instituţionale eficiente lipsesc.

Analfabeţi cu zecile de mii

Numărul în creştere al analfabeţilor, la nivelul judeţului, a fost dezbătut la ultima şedinţă de plen a Consiliului Judeţean Timiş, mai mulţi aleşi atrăgând atenţia asupra acestui fenomen care ia amploare. Aceştia spun că anul trecut, în această perioadă, au atras atenţia asupra rateu mari a abandonului şcolar precum şi al numărului mare de copii neşcolarizaţi din Timiş şi au solicitat informaţii clare de la autorităţile locale, dar că ele au venit trunchiate. Între timp, mai spun ei, au fost publicate ultimele rezultate statistice care arată că în Timiş sunt aproximativ 6000 de analfabeţi şi 14.000 de analfabeţi funcţionali, adică persoane care au absolvit sub patru clase.

„Doresc să atrag atenţia şi să rog instituţiile abilitate care pot lua măsuri concrete în  acest sens, cum ar fi poliţia – ştiu sigur că nu au făcut nici o măsură în ultimii 20 de ani  pentru a respecta legea”, a atras atenţia consilierul judeţean Adrian Păşcuţă. Acesta spune că anul trecut a făcut interpelare pe această temă în plenul CJ Timiş şi a constatat că măsurile concrete de contracarare a analfabetismului întârzie să apară. „Sigur, nu aşteptam prea multe de la CJ Timiş, care nu are prea multe atribuţii directe pe acest segment. S-a făcut cât s-a putut, s-au oferit ghiozdane cu rechizite copiilor care provin din familii defavorizate. Însă este nevoie de mai multă implicare la nivel local, la nivel de Primării şi asistenţi sociali. E nevoie de mai multă implicare la nivel de Poliţie, pentru că învăţământul este obligatoriu până în clasa a IX-a. Or, eu nu am informaţii cu privire la acţiuni ale Poliţiei care să se refere la acest aspect. S-au mai făcut acţiuni de combatere a absenteismului, prin culegerea elevilor din baruri şi cafenele, dar nu sunt suficiente”, ne-a declarat Adrian Păşcuţă.

Conform interpelărilor făcute în plenul CJ Timiş, este nevoie de mai multă implicare şi din partea Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului, care ar trebui să atragă atenţia primăriilor că trebuie să respecte legea care prevede că în funcţia de asistent social trebuie să fie angajată o persoană calificată. Consilierii judeţeni atrag atenţia că în 50% din Primării nu există asistenţi sociali calificaţi. Iar Inspectoratul Şcolar, mai spus ei, o altă instituţie care trebuie să se implice, dă rezultate sunt foarte slabe.

Adrian Păşcuţă apreciază că ar trebui să existe mult mai multe preocupări pentru combaterea analfabetismului, măcar prin prisma faptului că un copil analfabet ar putea fi un viitor asistat social sau un infractor. „Avem grupuri numeroase de cetăţeni în Timiş care refuză să-şi trimită copiii la şcoală, preferând să-i exploateze pentru cerşetorie sau alte activităţi ilegale. Şi este nevoie de intervenţia autorităţilor, pentru că este clar că, într-o familie unde ambii părinţi sunt analfabeţi, şi interesul pentru şcoală este egal cu zero”, mai spune el.

Într-o interpelare recentă afirmă că pentru faptul că mulţi dintre copii nu reuşesc să termine nouă ani de şcoală, iar alţii nu se înscriu deloc obligaţia aparţine în primul rând părinţilor, dar acolo unde nu există părinţi responsabili, obligaţia revine autorităţilor care trebuie să intervină pentru limitarea acestui fenomen. El a făcut un apel către consilierii judeţeni, către primari, către consilierii locali, cadre didactice şi Inspectoratul Şcolar, să se implice în această perioadă în identificarea cazurilor de posibil abandon sau de neşcolarizare, pentru a limita numărul copiilor fără viitor.

Şcoală abandonată din cauza navetei sau a… fondului clasei

Conducerea CJ Timiş a avut în urmă cu câteva luni o întâlnire pe această temă cu 81 din cei 99 de primari, întâlnire la care le-a solicitat să se implice în derularea numărului cazurilor de abandon şcolar şi a copiilor neşcolarizaţi. Cu această ocazie, au fost prezentate şi situaţii absurde, în care copiii au fost forţaţi să abandoneze şcoala din cauza… neachitării fondului clasei.

„Anul trecut, în două cazuri întâlnite la Becicherecu Mic au fost identificaţi doi copii care au fost retraşi de la şcoală, iar unul dintre motivele retragerii a fost imposibilitatea achitării fondului clasei. Era vorba de un copil de etnie rromă ai cărui părinţi nu şi-au mai permis să plătească fondul clasei şi, pentru că zilnic copilul era ameninţat că nu i se mai dă voie să intre în şcoală dacă nu achită acest fond, părinţii l-au retras de la şcoală”, se preciza într-una dintre ultimele interpelări formulate pe această temă de către consilierii judeţeni.

Totodată, şi sincopele legate de asigurarea finanţării necesare pentru decontarea navetei în cazul elevilor care merg la o instituţie de învăţământ în altă localitate de cât cea de domiciliu a dus anul trecut la situaţia în care 50 de copii din Timiş au abandonat şcoala. 

Ca să rezolve situaţia, reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice au propus un proiect de lege prin care  decontarea transportului pentru elevi să se realizeze în limita a 26 de lei, pentru un abonament lunar, pe o distanţă de trei kilometri. Pentru distanţele de până la 50 de kilometri suma va fi suplimentată cu doi lei pentru fiecare kilometru, decontarea ajungând la maximum 120 de lei.

În momentul de faţă, Legea educaţiei nu aplică niciun plafon în ceea ce priveşte cuantumul decontărilor pentru transportul elevilor. Aşa că elevii care nu sunt şcolarizaţi în localitatea de domiciliu beneficiază de decontarea integrală a cheltuielilor de transport, pe baza unui abonament, în limita a 50 de kilometri. Iar şcolarilor care locuiesc în internate sau în gazdă li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a opt călătorii dus-întors, pe semestru.

La nivelul Timişului, în anul şcolar 2013 – 2014, au solicitat decontarea abonamentelor de transport 5.700 de elevi, în medie preţul unui abonament fiind de 45 de lei.

Rata abandonului şcolar, cu mult peste media europeană

Raportul Comisiei Europene pe educaţie arată că, la nivel naţional, rata abandonului şcolar în România este 17,5%, mult mai mare faţă de media europeană, de doar 13%. Până în 2020, elevii care vor renunţa la şcoală trebuie, însă, să fie în procent de maximum 10%. Acelaşi document arată că România are una dintre cele mai grave probleme din spaţiul comunitar în ceea ce priveşte dezvoltarea competenţelor de bază a copiilor. Astfel, doi din cinci copii de 15 ani nu au competenţele adecvate la citire sau matematică.  

Timişul se numără, totuşi, printre judeţele cu rata cea mai mică de abandon şcolar din ţară, rata actuală fiind estimată la 1,25%, cu o marjă de eroare de plus sau minus 0,5%. Conform unui studiu pe această temă, realizat de către Centrul Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Timiş, şcolile în care abandonul şcolar au cunoscut valori mai mari au fost cele din mediul rural, la debutul ciclului gimnazial sau liceal, cele mai multe cazuri de copii care au renunţat la şcoală fiind înregistrate la Biled, Checea, Banloc şi Liebling.

Abandon şcolar crescut s-a observat însă şi în oraşe, Timişoara clasându-se pe primul loc, fiind urmată îndeaproape de Lugoj, Făget şi Jimbolia, unde s-au înregistrat renunţări la studii, mai ales în şcolile generale.

Conform aceluiaşi studiu, principalul motiv al abandonului şcolar, mai ales în ultimii ani de liceu, este, în aproape jumătate dintre cazuri, numărul mare de absenţe acumulat. Al doilea motiv pentru renunţarea la studii, care reprezintă 38% din cazuri, este faptul că elevul se angajează într-un loc de muncă şi nu mai are timp de şcoală. Alte cauze sunt situaţia materială precară a familiei – 7%, apariţia unor sarcini la eleve – 2%, căsătoria – 2% sau faptul că provin din familii monoparentale cărora le e tot mai dificil să îşi întreţină copilul la studii.  Conform Educer, la nivel naţional, unu din trei elevi a renunţat să meargă la liceu, rata abandonului fiind de 30%. Motivul cel mai des întâlnit şi care vine dinspre mediul rural este lipsa banilor pe care părinţii ar trebui să-i aloce pentru naveta copiilor la şcoală. Un alt motiv este dat de convingerea unor familii că şcoala nu le oferă elevilor acele competenţe necesare şi suficiente pentru integrarea pe piaţa muncii.