Într-un interviu pe care mi l-a acordat în urmă cu şase ani jurnalistul Marian Voicu, autor al volumului Matrioşka mincinoşilor: Fake news, manipulare, populism, îmi spunea: „Luptele nu se mai dau pentru teritoriu, ci pentru mințile oamenilor, e o luptă cu o miză uriașă pentru democrație”. Problema asupra căreia atrăgea atenţia încă de atunci nu doar că este actuală, dar s-a acutizat, la un an de la momentul alegerilor prezidenţiale prin care s-a urmărit scoaterea de pe traiectoria euro-atlantică a României.

Fake news nu înseamnă minciuni nevinovate, scăpări jurnalistice, înseamnă orchestrare. O campanie de propagandă care include fake-news, dezinformare, populism, discurs instigator la ură, mai nou şi inteligenţă artificială, o campanie atent orchestrată, realizată după o strategie bine gândită şi căreia i se alocă un buget generos, poate nimici o democraţie. Chiar şi o democraţie consolidată. Iar acesta este nu este scopul nici al Washington-ului, nici al Bruxelles-ului, nici al Parisului, nici al Berlinului. Este scopul Moscovei.

Mizele principale ale celor care orchestrează astfel de campanii de fake news, care  aruncă în spaţiul public teorii ale conspiraţiei – o repet, cu Rusia în rol principal –, sunt divizarea societăţilor democratice şi subminarea Uniunii Europene şi a NATO.

Pentru asta se recurge la naraţiuni care au ca scop învrăjbirea socială, crearea de falii în societate sau adâncirea unor clivaje deja existente, erodarea încrederii interumane şi a încrederii populaţiei în instituţiile statului, inocularea ideii că toţi politicienii care au fost din 1990 până acum „sunt la fel”, instigarea la anarhie şi generarea de anomie.

Când terenul este pregătit, sunt împinşi în scenă politicieni prezentaţi opiniei publice ca mesianici, salvatori, oameni care promit, mincinos, dreptatea, printr-o „resetare totală”. Cine o promite? Oameni aliniaţi în discurs şi acţiune – o aliniere făcută din motive ideologice sau financiare – cu propaganda Kremlinului. Pentru că o resetare totală a sistemului ar presupune răsturnarea întregului set de valori pe care este construit eşafodajul statului şi, după toate indiciile, ar mai presupune o deviere a lui de la linia euro-atlantică.

În noiembrie 2024, în plin scrutin prezidenţial, România a trecut razant pe lângă o situaţie de genul acesta. Am trecut printr-un experiment – l-aş numi terifiant –, când virtualul a prevalat în faţa realului, când Călin Georgescu, un candidat pro-rus la Preşedinţia României, cvasi-necunoscut publicului larg, creditat de sondajele de opinie cu un procent irelevant, a fost propulsat de reţelele de socializare, TikTok în cazul acesta, până în postura de a câştiga primul tur al scrutinului. Am asistat atunci la un fel de hipnoză, psihoză în masă, în care au intrat şi oameni care nu îi cunoscuseră nici măcar numele. S-a dovedit apoi că de această agresivă campanie de manipulare derulată pe reţelele de socializare, de ingerinţa în alegeri nu a fost străină Rusia. Care realmente s-a jucat cu minţile oamenilor, încercând ca prin intermediul maselor manipulate să devieze România de la traseul său euro-atlantic.

Problema nu s-a terminat atunci, nu s-a terminat odată cu inculparea lui Călin Georgescu. Resimţim periodic, ca pe nişte unde ale unui seism, valuri de dezinformare, de fake-news. Nu sunt întâmplătoare. România se află în plin război hibrid, orchestrat de Rusia.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.