Timişoara rămâne, pentru oficialii Agenţiei Naţionale de Transplant, doar un punct pe lista centrelor în care se efectuează prelevări de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, care ajung ulterior în unităţile medicale în care se efectuează activităţi de transplant.

Răspunsuri evazive din partea Agenţiei Naţionale de Transplant

Am solicitat, recent, Agenţiei Naţionale de Transplant, să ne comunice care este motivul pentru care la Spitalul Judeţean din Timişoara doar se prelevează organe pentru transplant şi nu se mai fac şi operaţii de transplant? Am mai întrebat, de asemenea: Când a fost luată decizia ca operaţiile de transplant să nu mai fie efectuate la Timişoara? Ce tipuri de transplant se realizau la Timişoara şi care a fost rata de succes în cazul fiecărui tip de transplant în parte? şi Câţi pacienţi din judeţele Timiş, Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara sunt, în momentul de faţă, pe listele de aşteptare?

În răspunsul trimis, reprezentanţii ANT spun că Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara deţine acreditare pentru activităţi de prelevare de organe, ţesuturi şi celule de origine umană şi, cel puţin teoretic, şi acreditare pentru efectuarea de activităţi de transplant de os şi de tendon. Documentul, care nu poartă semnătura niciunui oficial din cadrul ANT, comunică, într-o manieră evazivă şi impersonală, o serie de informaţii referitoare la activităţile de transplant efectuate, în decursul ultimilor ani la Timişoara, evitând, însă, să ofere răspunsuri explicite.

Reprezentanţii ANT nu oferă răspuns la solicitarea vizând enunţarea motivelor pentru care la Spitalul Judeţean din Timişoara se efectuează doar activităţi de prelevare de organe, nu şi activităţi de transplant. Aceştia precizează doar că SCJUT deţine acreditare pentru efectuarea ambelor tipuri de activităţi.

Referitor la motivul pentru care, aici, nu se efectuează intervenţii de transplant, răspunsul ANT se păstrează în cadrul aceluiaşi registru evaziv. Se dă de înţeles că o parte din unităţile sanitare din Timiş, care deţineau acreditări pentru efectuarea de intervenţii de transplant, nu au mai fost reacreditate, pentru că nu ar fi îndeplinit condiţiile necesare, în vreme ce altele nici nu ar mai fi depus solicitări de reacreditare.

ANT: Nu există indicii despre reuşite ale unor transplanturi efectuate la Timişoara

Posibile indicii cu privire la motivele reale care au condus la situaţia actuală în care Timişoara, prin Spitalul Judeţean, a devenit preponderent un centru în care se efectuează activităţi de prelevare de organe, dar nu şi activităţi de transplant, sunt oferite, însă, de răspunsurile referitoare la tipurile de transplant şi la rata de succes a intervenţiilor de transplant efectuate, în decursul anilor anteriori, la Timişoara. Potrivit ANT, nu există indicii cu privire la reuşite certe care să fi fost înregistrate în sistemul medical timişorean în ceea ce priveşte intervenţiile de transplant efectuate.

Reprezentanţii ANT spun că din totalul celor şase intervenţii de transplant realizate la Timişoara, ce figurează în evidenţele oficiale ale instituţiei, o intervenţie de transplant de cord a fost soldată cu decesul receptorului, în vreme ce despre cele cinci intervenţii de transplant renal nu se cunosc informaţii despre evoluţia ulterioară a pacienţilor.

Cât priveşte numărul pacienţilor din judeţele Timiş, Arad, Caraş-Severin şi Hunedoara care figurează în evidenţele ANT, pe listele de aşteptare, şi tipurile de intervenţii de care au nevoie aceşti pacienţi, răspunsul ANT menţionează doar că, în baza de date a agenţiei, pacienţii aflaţi pe listele de aşteptare nu sunt identificaţi după locul de reşedinţă.

Doar două spitale timişene, acreditate pentru activităţi de transplant

În ce priveşte unităţile medicale din Timiş acreditate să efectueze activităţi de prelevare şi transplant de ţesuturi şi organe, pe lista publicată pe pagina de internet a ANT figurează, acreditate în baza unor ordine emise, în 2013, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara, cu Centrul de transplant tisular os, tendon, piele (acreditat în vederea efectuării de activităţi de prelevare şi transplant de ţesut osos, tendinos şi cartilagii, precum şi pentru activitatea de prelevare şi transplant de piele) şi Laboratorul de Imunologie şi Transplant.

În vreme ce Spitalul de Copii „Louis Ţurcanu” este autorizat să funcţioneze pentru activităţi de bancă de celule stem hematopoietice centrale şi din sângele periferic (recoltare, procesare, conservare, stocare şi distribuţie), dar şi pentru transplant de celule stem hematopoietice centrale şi din sângele periferic.

Ca acreditat figurează şi Spitalul Clinic de Urgenţă Timişoara, despre care nu se pot obţine, însă, niciun fel de informaţii cu privire la tipul de activităţi autorizate. La fel, nici informaţii referitoare la suspendarea, în iulie 2014, a acreditării pentru activitatea de bănci de celule reproductive umane şi utilizatori de celule reproductive, acordată Departamentului de fertilizare in vitro al Policlinicii Athena, în baza unui ordin al ministrului Sănătăţii din 2012.

Pe lista unităţilor medicale acreditate să efectueze activităţi de prelevare şi transplant figurează, în total, aproape 80 de secţii din cadrul unor spitale din întreaga ţară, în majoritatea cazurilor vizate fiind, însă, activităţile de prelevare de ţesuri şi organe, în vederea efectuării ulterioare a unor intervenţii de transplant.

Din totalul celor aproape 80 de secţii şi departamente ale unor unităţi medicale acreditate să efectueze activităţi de prelevare, doar câteva apar şi pe lista unităţilor medicale în care se efectuează activităţi de transplant. Printre acestea se numără Spitalul Clinic Judeţean Mureş, Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, Institutul Clinic Fundeni, Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon” Iaşi, Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu” Bucureşti, Spitalul Clinic „Sfânta Maria”, Spitalul Clinic „Dr. C.I.Parhon” Iaşi, Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila”, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Maria Sklodowska Curie”.

Timişoara, pe lista centrelor medicale unde se se efectuează frecvent activităţi de prelevare de organe

Potrivit datelor ANT, publicate de Ministerul Sănătăţii în 2013, la nivel naţional au fost realizate, în cursul acelui an, 300 de intervenţii de transplant de rinichi, 118 intervenţii de transplant de ficat şi un transplant de cord.

Pe harta centrelor universitare în care s-au realizat activităţile menţionate, Timişoara apare menţionată drept centru în care s-au realizat destul de frecvent prelevări de organe. Organe care au fost, ulterior, transportate către pacienţi compatibili cu donatorii, înscrişi pe listele de aşteptare.

Activitatea de prelevare de organe desfăşurată la Timişoara a avut o dinamică în creştere, cel puţin în cursul anului 2013, atunci când au fost efectuate, doar până în luna septembrie, 14 prelevări de organe, în cadrul Clinicii de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean. Situaţia în sine a avut la bază şi demersurile de conştientizare şi educare a mentalităţii aparţinătorilor pacienţilor aflaţi în situaţii de moarte cerebrală, în scopul de a-şi oferi acordul în vederea prelevării de organe. Medicul Mihai Ionac, unul dintre foştii manageri ai unităţii medicale, a demarat, în urmă cu mai bine de şase ani, o campanie menită să schimbe concepţiile timişenilor cu privire la acordul de principiu pentru donarea de organe. Referindu-se la rezultatele obţinute în timp, acesta a apreciat că este îmbucurător că s-a constatat, în Timiş, o creştere a cazurilor în care aparţinătorii pacienţilor aflaţi în situaţii critice şi-au manifestat disponibilitatea în vederea donării de organe: “Lucrurile s-au schimbat mult în bine, iar motivul pentru care s-a produs această schimbare în bine ţine de modul de abordare al familiilor. Sunt colegii de la Terapie Intensivă care se ocupă nemijlocit de aceste chestiuni şi au învăţat, cu ajutorul unor cursuri de specialitate, cum să transmită mesajul corect către familiile pacienţilor ajunşi în moarte cerebrală, pentru ca acestea să nu ia o decizie împinse de sentimente, ci de anumite evidenţe, de chestiuni raţionale”.

Şi medicul Leonida Iancu, şeful Serviciului de Ambulanţă Timiş, a relevat faptul că trecerea anilor a adus cu sine schimbarea mentalităţilor: “Într-adevăr, oamenii sunt mult mai bine informaţi în prezent, faţă de ce se întâmpla în urmă cu cinci – zece ani. Au trecut anii, s-au schimbat generaţiile şi mentalităţile, după cum s-au schimbat şi procedurile medicale. Şi implicarea corpului medical în consilierea familiilor este mult mai mare. Ca un rezultat cumulat al acestor chestiuni, lucrurile s-au schimbat în bine, însă nu într-un mod spectaculos”.

Am încercat să aflăm, zilele acestea, de la reprezentanţii Spitalului Judeţean Timişoara informaţii complete cu privire la tipul şi la numărul de intervenţii de prelevare de organe care au fost efectuate aici, în decursul ultimilor patru ani, dar şi cu privire la spitalele din România înspre care au fost direcţionate organele prelevate. După 30 de zile de la transmiterea acestei solicitări de informaţii, reprezentanţii SCJUT nu au oferit niciun răspuns.