János Kádár. Sursă foto: historica.fandom

Asociația Memorialul Revoluției 16-22 Decembrie 1989 din Timișoara organizează, în parteneriat cu Muzeul Național din Budapesta, expoziția Pete de culoare ale cotidianului afișat în epoca lui János Kádár (1857-1989).

La Timişoara vor fi astfel expuse 40 de afișe realizate în epoca Kádár, toate provenite din colecția Muzeului Național Maghiar. Vernisajul expoziției va avea loc la sediul Asociației Memorialul Revoluției16 de pe str. Oituz nr. 2 B, vineri, 10 martie, de la ora 14.30, și va rămâne la dispoziția publicului până în 13 aprilie. La vernisaj vor lua cuvântul Gál Vilmos, din partea Muzeului Național Maghiar, Traian Dragan, curatorul expoziției, și Gino Rado, președintele Memorialulul Revoluției din Timișoara.

Afișul, ca document istoric, cu toate limitele sale de exprimare – spun organizatorii – poate oferi o imagine de ansamblu asupra unei prioade istorice. Această imagine însă, trebuie tratată critic, având în vedere caracterul propagandistic accentuat pe care îl poate avea. “Trebuie însă avută in vedere omniprezenta cenzură, fiecare afiș trecând printr-un proces de aprobare înainte de a fi tipărit. După consolidarea deplină a regimului Kádár începând cu anul 1963 treptat, sunt introduse o serie de măsuri de «îmbunătățire a stării de spirit» și «ridicare a nivelului de trai» a populației conform sintagmei «cine nu e împotriva noastră e cu noi». (…) Mecanizmul cenzurii – bazat pe categorizarea manifestărilor culturale de orice fel în interzis / tolerat / sprijinit (3 T: Tiltott, Tűrt, Támogatott) funcționează în continuare, dar, treptat din ce în ce mai puține manifestări sunt introduse în categoria celor interzise. Afișul devine o pată de culoare a cotidianului, atât pe străzi, cât și în diverse instituții ale administrației, culturii, sănătății sau învățământului. Sloganele ideologice dispar treptat, cultul personalității nu este prezent vizibil, mesajul sugerat fiind unul al unei libertăți date de «societatea socialistă de consum»”, spun organizatorii expoziţiei.

Bilanțul Revoluției maghiare din 1956 (23 octombrie 1956-4 noiembrie 1956) – în timpul căreia Guvernul Kádár a ajuns la putere –, arată un număr de 3000 de morți, 20.000 de răniți și 200.000 de refugiați. Ca urmare a represiunii ulterioare, în perioada 1956-1963, 367 de persoane au fost condamnate la moarte, 26.000 închise, și 300.000 s-au aflat sub observația Poliției.