Librăria Cărturești, din Iulius Mall Timişoara, a găzduit, sâmbătă după-amiază, lansarea volumului „Share!”, al lui Lucian Mîndruță. Evenimentul i-a prilejuit acestuia o succintă prezentare a cărții, dar și o expunere despre impactul fenomenului social-media, într-o abordare interactivă, în cadrul căreia a angajat dialoguri pe diverse teme cu participanții la lansare.

Un traficant de emoții online

Confesiunea unui auto-intitulat „cerșetor digital”, a cărui participare, din mijlocul mulțimii, la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, a fost născută din convingere, fiind menită să transmită, în mod direct și nemijlocit, emoție. Adică tocmai ingredientul care, potrivit aprecierii lui Lucian Mîndruță, lipsea cu desăvârșire campaniei prezidențiabilului de atunci Klaus Iohannis. Și fără de care, mai opinează acum Lucian Mîndruță, premierul Victor Ponta ar fi fost, neîndoielnic, președinte. Acestea au fost, în linii mari, reperele întâlnirii de sâmbătă după-amiază a lui Lucian Mîndruță cu publicul iubitor de carte din Timișoara.

O întâlnire relaxată și o atmosferă propice pentru discuții dintre cele mai libere. O tatonare, în fapt, a limitelor libertății de exprimare și a universului lipsit de numeroasele constrângeri ale celui care se simte puternic și pentru că nu (mai) are nimic de pierdut. Căci, mărturisește acum cu umor Lucian Mîndruță: „Când ești șomer, ce riscuri să fie? Poate riscul să mă angajeze cineva…” O mărturisire făcută cu dezinvoltura celui care, după ce s-a dezbrăcat pe sine, de bună voie ori, poate, doar victimă a unui context anume, de straiele de jurnalist și de dorința, mărturisită, de a se expune – născută, admite acesta cu onestitate, dintr-o voluptate cu esențe narcisiace – exersează libertatea de a fi, neîngrădit, într-un spațiu despre care mărturisește că simte că i se potrivește mai bine decât orice altceva.

Și aceasta întrucât, se mai confesează blogger-ul de acum Lucian Mîndruță, Facebook-ul, acest tărâm pe care, mai în glumă, mai în serios, îl suspectează a fi înzestrat cu un detector de emoție, este tărâmul libertății care nu îi impune utilizatorului său să se plieze rigorilor unei politici editoriale, de orice fel ar fi ea.

„Facebook-ul e locul unde pot fi liber. (…) Nu se mai poate cu mine moderator, pentru că nu mai știi ce o să spun…Și asta nu e bine pentru politica editorială. Acolo îți trebuie un om decent și responsabil”, i-a mărturisit, dezinvolt, Lucian Mîndruță, unui participant, ca răspuns la întrebarea dacă nu se gândește cumva să revină în televiziune.

Un nod de rețea care a probat, pe viu, importanța emoției

În ceea ce privește implicarea sa voluntară în campania pentru alegerile prezidențiale și modul în care a perceput rolul și importanța vehiculelor social-media în răsturnarea de situație care l-a transformat, în doar câteva ceasuri, pe prezidențiabilul de atunci Klaus Iohannis din învins în învingător, la o diferență de aproape zece procente față de contracandidatul său Victor Ponta, Lucian Mîndruță spune că s-a perceput pe sine doar ca pe un nod de rețea care a probat pe viu importanța emoției. Și, mai declară el, a făcut asta nu pentru că i s-ar fi cerut, nici pentru că ar fi fost plătit, ci „pentru că așa am crezut”. Și tot pentru că așa a crezut și pentru că așa a socotit că trebuie să se petreacă lucrurile, Lucian Mîndruță a relatat că a fost prezent, în stradă, alături de românii din diaspora, de la Paris, în seara zilei de 16 noiembrie 2014, la coadă, în fața unei secții de votare. Acolo unde, mai istorisește acesta, a întâlnit români din toate colțurile țării, a legat prietenii, a exersat solidaritatea cu cei ținuți ceasuri întregi în frig, fără a putea, la finalul zilei, să voteze. Și care au fost alungați de la vot cu gaze lacrimogene. Cozi la care, mai povestește Lucian Mândruță, s-a înjurat românește. Și din rândul cărora, împletind un dublu rol, cel de receptor în direct al emoțiilor și cel de cerșetor digital, acesta a recrutat oameni dispuși să mărturisească despre cele petrecute și să îi îndemne pe cei de acasă să iasă la vot. „Furia a fost cea care i-a scos atunci pe oameni din casă”, spune Lucian Mîndruță. Și grație acelora care au împărtășit din emoția lor s-a produs mobilizarea care a răsturnat atunci un rezultat previzibil. În care, admite acum acesta, puțini ar mai fi avut îndrăzneala să creadă.

„Oamenii și-au pierdut încrederea în presa tradițională. Printre altele și pentru că nu au mai avut chef să le spună alții ce se întâmplă și să fie luați de proști”, explică acesta de ce, practic, emoția transmisă astfel, prin intermediul social-media, a dus la situația despre care se relatează în cuprinsul cărții sale și la răsturnarea incredibilă de rezultat de la finalul zilei de 16 decembrie 2014. Însă, anticipează Lucian Mîndruță, tot Facebook-ul va fi și cel care, dacă așteptările nu îi vor fi împlinite, se va întoarce împotriva lui Iohannis, cu întreaga furie a celui înșelat. Întrucât, mai relevă el, „între Iohannis și Facebook a fost, atunci, dragoste…”

„Target-ul meu e ca oamenii să discute între ei”, mai spune Lucian Mîndruță, evocând o parte dintre obectivele pe care și le propune ca rezultat al activității sale zilnice de câteva ceasuri pe Facebook. O platformă de comunicare ale cărei mecanisme de funcționare mărturisește că le-a deprins intuitiv și căreia îi intuiește, cu abilitate, o parte din resorturile lăuntrice care răsplătesc, deopotrivă, distribuirea de conținut, distribuirea de emoție și interacțiunea.

Cât despre opțiunea de a-și lansa cartea – intitulată sugestiv Share! – într-o librărie, Lucian Mîndruță spune că aceste spații năpădite de cărți au devenit, între timp, un fel de muzee, în care împătimitul de social-media care este acum pătrunde mânat și de chemarea lăuntrică a unor amintiri care descind din trecut. Chiar dacă acum, admite, orice carte, indiferent cât de nouă ar fi ea, îi apare ca fiind veche, „fiindcă nu a mai fost up-datată de câteva minute”.