Speculare riscantă a unor vulnerabilităţi ale Justiţiei

Melania-CInceaAşa-numitul spectacol al cătuşelor – mediatizarea persoanelor arestate purtând cătuşe – a devenit, de o vreme, parte din cotidian. O problemă reală, generatoare de controverse şi nemulţumiri. O problemă care, însă, a ajuns invocată, acum, la modul speculativ. De către oameni care vor să îngenuncheze Justiţia. Şi nu sunt la prima tentativă de genul acesta. Pretextând o stringentă nevoie de schimbare a legislaţiei, pentru remedierea unor neajunsuri identificate, portavoci ale mafiei politico-economice încearcă, din nou, să sape adânc la temelia anticorupţiei.

 

Pare iminentă avizarea în Parlament a unui proiect legislativ controversat – înregistrat la Senat, luna trecută, în regim de urgenţă –, care vizează modificarea Codului de Procedură Penală, de aşa manieră încât să îngreuneze anchetele penale, să reducă termenele de prescripţie, să intimideze procurorii, prin prevederi legale care stipulează chiar închisoarea pentru aceştia – şi nu pentru fapte penale, ci pentru decizii luate pe linie profesională.

Acest proiect legislativ, care a stârnit îngrijorări şi ecouri la nivelul unor ambasade occidentale la Bucureşti – a SUA, a Marii Britanii şi a Germaniei – este opera a zece senatori, dintre care nouă de la PSD şi unul de la minorităţi. E un proiect de lege prin care încearcă să se pună ei, parlamentarii, deasupra celorlalţi justiţiabili, întărindu-şi imunitatea, şi să afecteze operativitatea anchetelor. Concret, un proiect care vizează, printre altele, obţinerea mai dificilă a reţinerilor şi condamnărilor, scurtarea termenelor de prescripţie şi introducerea unei noi infracţiuni, care vizează anchetatorii, şi anume, abuzul de putere al organelor judiciare – cu alte cuvinte, ameninţarea cu închisoarea a procurorilor din ale căror dosare ajung informaţii în presă. Această din urmă prevedere este, de altfel, o idee mai veche a unui alt senator PSD, Şerban Nicolae. Care, în toamna anului trecut, a depus la Senat o iniţiativă legislativă – adoptată tacit şi avizată favorabil de Guvern – care viza modificarea Codului Penal, astfel încât cei care dezvăluie informaţii din dosare de corupţie să fie aruncaţi după gratii. Adică, procurori sau judecători, care dau informaţii dintr-un dosar, înainte de finalizarea lui, sau jurnalişti, care le publică. O iniţiativă care avea în vedere ţinerea la distanţă a presei şi a opiniei publice de dosare penale sensibile care, scăpate de sub control, riscă să devină ameninţări la adresa libertăţii unor nume grele de partid. Pentru că, în lipsa unei presiuni publice şi dacă “norocul” face ca aceste dosare să ajungă la magistraţi obedienţi, problema e ca şi rezolvată pentru cei vizaţi. În ultimii ani, au fost “n” dosare grele de corupţie, care au vizat oameni ce păreau, la un anumit moment, intangibili, dosare care nu e sigur că ar fi avut finalul pe care l-au avut dacă nu exista o constantă presiune publică asupra lor.

Această nouă tentativă de modificare a Codului de Procedură Penală este, însă, o mişcare ce părea de un timp previzibilă… Scriam recent că există nişte riscuri pe care le implică ceea ce, în ultimul timp, a părut a fi un exces de zel în anchetele anticorupţie, manifestat prin anticorupţia televizată şi prin apelarea extrem de frecvent – şi, uneori, părea, în mod abuziv şi discriminatoriu –, la cea mai dură măsură preventivă, arestarea. Măsuri la care, spuneam, e posibil ca DNA să fi recurs în scop „terapeutic”, la nivel de societate, şi în încercarea de a transmite, la nivel de clasă politică, un mesaj subliminal de forţă şi, astfel, de a-şi exhiba puterea şi de a-şi proteja independenţa în faţa puterii politice, principalul său inamic, care i-a pus în pericol independenţa, nu o dată, în ultimii zece ani, în diferite contexte şi sub diferite forme. Aceste măsuri implică, însă, riscuri atât pentru DNA, cât şi pentru anticorupţia în sine, pentru credibilitatea şi eficienţa Justiţiei, pentru echilibrul Puterilor în stat şi funcţionarea statului de drept. Pentru că o Justiţie decredibilizată devine, la un moment dat, vulnerabilă. Vulnerabilă în faţa politicului. Şi iată că politicul a speculat aceste aspecte.

Modificările legislative care se doresc, acum, a fi aduse Codului de Procedură Penală nu sunt, însă, nici necesare – problema nu stă în formularea actuală din cele două Coduri, nu legea a generat unele probleme, ci modul în care, uneori, a fost aplicată –, nici indicate acum, pe acest fundal tensionat. Cu atât mai puţin cu cât sunt dorite unilateral şi făcute în forţă, în semn de frondă a politicului la adresa Justiţiei, în lipsa unei analize şi a unei dezbateri serioase, şi, în plus, în regim de urgenţă. Votate pe genunchi, mai ales în această formă, modificările propuse a fi aduse Codului de Procedură Penală ameninţă să submineze tot ce s-a făcut până acum pe linia anticorupţiei şi a consolidării statului de drept.

E clar că pretextul schimbării, acum, a legii este doar un paravan pentru bifarea unor interese personale, de mafie politico-economică transpartinică, de grup infracţional organizat. Toate modificările invocate ca necesare au în vedere diminuarea eficienţei anchetelor anticorupţie, îngreunarea identificării şi pedepsirii celor implicaţi în acte de corupţie.

Iar acest proiect de lege nu e singular. Pare parte a unor acţiuni anticorupţie, făcute cu metodă, concertat. Cu câteva zile înainte de depunerea la Senat acestui proiect de lege, în aceeaşi Cameră trecea de Comisia Juridică o iniţiativă a senatorului PSD Şerban Nicolae, prin care se doreşte, printre altele, conferirea celor arestaţi la domiciliu a dreptului ca, în perioada respectivă, să-şi poată alege un alt domiciliu decât cel înscris în cartea de identitate. Ceea ce nu ar face decât să îngreuneze cercetarea penală.

O zi după aceea, tot Comisia Juridică a Senatului admitea un amendament adus unui proiect de lege al Guvernului privind modificarea Codului Penal şi a celui de Procedură Penală, iniţiat de doi senatori PSD şi unul PC, care are ca scop îngreunarea procesului de arestare preventivă.

Interesant este că singura voce reprezentantă a sistemului judiciar care a reacţionat la aceste iniţiative legislative este DNA. Care şi-a exprimat îngrijorarea că aceste modificări ar diminua semnificativ lupta anticorupţie şi ar afecta în mod sever statutul procurorilor în cadrul sistemului judiciar. Dinspre Parchetul General, tăcere adâncă. La fel, dinspre CSM, ca garant al independenţei magistraţilor. La fel, dinspre Ministerul Justiţiei.

 

Citeşte şi:

Riscuri ale excesului de zel în anticorupţie

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS