Educaţia religioasă este un element menit să contribuie la dezvoltarea spirituală a copiilor, dar şi la creionarea unor fundamente menite să contribuie la cultivarea sentimentului de identitate naţională şi de continuitate, apreciază reprezentantele Societăţii Femeilor Creştin Ortodoxe.     

Educaţia religioasă, un drept consfinţit prin Constituţie

Reprezentantele Societăţii Femeilor Creştin Ortodoxe din Timişoara pledează, printr-un coimunicat trimit redacţiei, pentru acordarea de către părinţi a acordului în ce priveşte frecventarea de către copii a orelor de religie din programa şcolară. Acestea îşi expun astfel, prin recurs la argumente care acoperă diverse registre, raţiunile pentru care susţin importanţa educaţiei creştine a copiilor, de la vârste fragede. Procesul educaţional în sine este apreciat a fi benefic atât în scopul conturării caracterului şi a personalităţii viitorului adult, cât şi în perspectiva asumării viitoare, în deplină cunoştinţă de cauză, a libertăţii de a alege, ale cărei fundamente sunt considerate a fi asigurate, potrivit aprecierii semnatarelor apelului citat, de o riguroasă educaţie religioasă.

Semnatarele apelului apreciază şi că noţiunile de „libertate a credinţelor religioase” şi „libertate a învăţământului religios“ impun o bună cunoaştere prealabilă, proces care presupune o educaţie religioasă. Care, SFCO, este garantată de stat, în baza prevederilor Legii fundamentale, întrucât, specifică acestea, articolul 29 din Constituţie prevede ca drepturi fundamentale ale cetăţenilor libertatea conştiinţei şi libertatea credinţelor religioase, iar articolul 32 specifică: „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”.

Refuzul educaţiei religioase, falsă religie sau ideologie a lumii moderne?

Semnatarele apelului amendează argumentele invocate de cei care apreciază că educaţia religioasă nu îşi găseşte locul în şcoli, opinând că există riscul ca respingerea educaţiei religioase sau atitudinea antireligioasă să devină o falsă religie sau o ideologie a lumii moderne: “Să fie oare, aşa cum ne spun promotorii secularismului şi ai alungării lui Dumnezeu din şcoală, studierea religiei un factor al discriminării? Dar cine este cel care aruncă primul cu această piatră a noţiunii «discriminării» în ceilalţi? Secularismul, care refuză orice idee legată de transcendent, de transfigurare a lumii şi a omului prin credinţă şi iubire, nu cumva devine el o falsă religie, o ideologie a lumii prezente? Să fie oare respingerea educaţiei religioase în şcoli dovada unui spirit modern, deschis faţă de valorile binelui, ale înţelepciunii, ale echilibrului – sau să fie ea convingerea unora potrivit cărora o atitudine antireligioasă ar constitui un semn de elevaţie intelectuală?”

Argumente de ordin cultural

Reprezentantele SFCO invocă şi un fragment dintr-un editorial publicat de scriitorul Andrei Pleşu, la finele anului trecut. Potrivit opiniei citate, rezultă că studierea religiei în şcoli poate constitui un element cu implicaţii benefice în ce priveşte înzestrarea culturală a elevilor. Şi aceasta în vreme ce o serie de efecte nocive sunt atribuite de publicistul Andrei Pleşu lipsei manualelor de calitate, inculturii şi lipsei unei educaţii elementare, care se concretizează, potrivit aprecierii acestuia, în absenţa măsurii, a discernământului şi a respectului: „Ideea că studiul religiei produce bigoţi, că e vetust, că lezează autonomia statului laic vine, mai mult sau mai puţin conştient, în continuarea propagandei ateiste, (…) pentru care religia e «opiumul popoarelor». (…) Să trăieşti într-un spaţiu creştin şi să n-ai habar ce este Sfînta Euharistie, ce sunt «tainele», ce înseamnă Crăciunul, ce se întîmplă în timpul liturghiei, ce rost are icoana şi ce deosebiri sunt între catolici, ortodocşi şi protestanţi e o formă de incultură fudulă. Nu strică nimănui să ştie mai mult decît ştie şi să priceapă universul simbolic şi ritual al bunicilor săi. (…) Să nu ne speriem de pomană: nu religia ne va strica tineretul, ci lipsa manualelor de calitate, incultura, lipsa măsurii, a discernământului, a respectului…”.

Problema educaţiei religioase, o abordare într-un registru emoţional

Semnatarele apelului califică drept negativă atitudinea celor care se împotrivesc studierii religiei în şcoli. Acestea evocă şi o serie de argumente dintr-un registru emoţional, menite să îi sensibilizeze pe părinţi asupra faptului că educaţia religioasă reprezintă, în egală măsură, o cale de a-i facilita copilului apropierea de Dumnezeu şi de universul spiritualităţii creştine.

“Profund îngrijorate de atitudinea negativă a celor ce se împotrivesc studierii religiei în şcoli, în calitatea noastră de mame creştine, de slujitoare la altarul iubirii celor cărora le-am dat viaţă, vă adresăm pe această cale îndemnul de a vă înscrie copiii la ora de religie, pentru a le înlesni astfel apropierea de Dumnezeu şi de universul spiritualităţii creştine, pentru a-i ajuta astfel să simtă bucuria prezenţei Lui binefăcătoare în viaţa lor”, se mai arată în comunicat.

SFCO respinge ideea de a-i acorda copilului şansa la o educaţie religioasă timpurie echivalează, în fapt, cu ceea ce acestea desemnează a fi un refuz al sensului creator al vieţii şi o anihilare a identităţii personale şi naţionale.  Şi aceasta în condiţiile în care, apreciază, prin privarea de conţinutul orelor de educaţie religioasă, copilului îi este îngrădit, practic, accesul la o serie de informaţii menite să îi contureze acestuia sentimentul identităţii naţionale.

“Omul se defineşte prin credinţă, există prin credinţă, se echilibrează prin credinţă. Refuzul credinţei este un refuz al sensului creator al vieţii, o anihilare a identităţii personale şi naţionale. Dacă nu vor cunoaşte credinţa religioasă în care s-au născut şi care ţine de substanţa şi dăinuirea poporului român, cum să-şi înţeleagă copiii noştri identitatea naţională atunci când vor ajunge la vârsta conştientizării acestei identităţi?”, opinează reprezentantele SFCO.

În aceste condiţii, conchid că, în opţiunea pentru educaţia religioasă, sunt importante de avut în vedere şi de cumpănit consecinţele acestei decizii a părinţilor asupra modului în care se va forma şi modela caracterul şi personalitatea copiilor: “Noi, cei ce aparţinem generaţiilor lipsite de educaţie religioasă, ştim cât de cumplite ne-au fost rătăcirile, iar acum avem datoria sfântă de a decide în numele copiilor noştri şi de a cumpăni consecinţele acestei decizii asupra formării sau deformării caracterului şi personalităţii lor – asupra viitorului lor şi al întregii ţări. Părinţi, tutori, bunici confruntaţi cu situaţia de a lua o decizie crucială pentru copiii pe care-i iubiţi şi cărora le doriţi binele, înscrieţi-vă copiii la ora de religie”.