Măsuri tardive, dar binevenite pentru generaţia „100 de euro”

Obligaţia părinţilor care pleacă în străinătate de a anunţa autorităţile – instituită prin lege

Nu e niciun secret că mulţi dintre copiii sau adolescenţii aduşi la medicii de specialitate cu probleme grave de comportament şi chiar psihice fac parte din aşa-numita „generaţie 100 de euro”, cu părinţi care sunt plecaţi cu anii la muncă în străinătate, lăsându-i în grija vecinilor sau a unor rude îndepărtate. Pentru că este vorba de un adevărat fenomen, cu consecinţe grave, Camera Deputaţilor a aprobat zilele trecute un proiect de lege care prevede obligativitatea clară a părinţilor care pleacă la muncă în străinătate de a anunţa autorităţile. Teroretic, această obligaţie a existat şi până acum, dar a fost tratată ca o formalitate, inclusiv în Timiş.

Autorităţi notificate cu 40 de zile înainte de plecare

copiiCamera Deputaţilor a adoptat săptămâna trecută, cu 322 voturi “pentru”, unul “împotrivă” şi o abţinere, un proiect de lege care prevede măsuri de protecţie a copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. Acest proiect modifică Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copiilor şi a fost iniţiat de Guvern. Deputatul Ana Birchal a precizat, în plen, că acest proiect prevede ca părinţii care pleacă să muncească în străinătate trebuie să notifice cu 40 de zile autorităţile locale acest lucru, precum şi persoana care va avea în grijă copilul respectiv. Aceasta a precizat că încă din 2004 a fost instituit principiul interesului superior al copilului drept criteriu fundamental care stă la baza oricărei dezbateri şi decizii luate de autorităţile publice şi de organismele private.

Secretarul de stat în ministerul Muncii Codrin Scutaru a declarat că prin proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului sunt introduse o serie de elemente noi care „să stea la baza luării de către profesionişti a deciziilor cu privire la copil, detaliindu-se interesul superior al copilului”. Acesta a explicat că prin acest nou proiect de act normativ sunt introduse prevederi menite să asigure o protecţie adecvată a copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate. Potrivit secretarului de stat, acest proiect de lege clarifică şi procedura de înregistrare a naşterii copiilor părăsiţi. În acelaşi timp, sunt reglementate şi sancţiunile care ar putea fi aplicate în situaţia îndeplinirii defectuoase a responsabilităţilor, crescute prin acest proiect de act normativ. Potrivit raportului Comisiei juridice, care a aprobat propunerea legislativă, părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul şi care urmează să plece la muncă în străinătate are obligaţia de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de care aparţine cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.

Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau tutorelui, după caz. Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă, în conformitate cu prevederile prezentei legi”, se arată în raportul Comisiei. Camera Deputaţilor este for decizional în cazul proiectului de lege în cauză. Senatul a aprobat actul normativ pe 10 iunie.

83.000 de copii lăsaţi la rude

Oficial, statisticile Ministerului Muncii vorbesc despre mai mult de 83.000 de copii care au cel puţin un părinte plecat să muncească în străinătate, iar circa 24.000 dintre aceştia au rămas acasă fără niciunul dintre părinţi. Potrivit aceloraşi statistici, circa 60.000 de familii, în care sunt în total 83.658 de copii, au cel puţin un membru plecat la muncă în străinătate. În 16.550 dintre familii ambii părinţi au ales să muncească în afara ţării, ei lăsând acasă 23.924 de copii. Dintre aceştia, 22.679 sunt în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecţie, iar 1.020 se află în sistemul de protecţie specială, dintre care 241 în centre de plasament, 134 la asistenţi maternali şi 563 la rude de până la gradul IV. În cele 35.430 de familii în care doar unul dintre părinţi este plecat din ţară, sunt 49.470 de copii, iar 1.499 dintre ei au ajuns să fie instituţionalizaţi. O analiză cerută unităţilor de învăţământ de către conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş arată că mai mult de 5.000 de copii au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, rămânând în grija unor rude.

O obligativitate uitată

În mod normal, şi până la adoptarea acestei noi legi în Parlament, persoanele care muncesc legal în străinătate şi au şi în România copii minori în întreţinere erau obligate să informeze Primăria sau Serviciile de Asistenţă Socială despre soarta acestor copii. Dar acest lucru nu se întâmpla decât în foarte puţine cazuri. În România există aproximativ 20.000 de copii ai căror părinţi au anunţat că, la plecarea la muncă în străinătate, îşi lasă în ţară minorii în grija rudelor sau vecinilor.

Dar chiar şi situaţia din Timiş demonstrează că aceştia sunt doar o parte dintre minorii aflaţi în această situaţie, restul părinţilor neobosindu-se să declare că lasa acasă copii sub 18 ani, la plecarea la muncă în străinătate. Astfel, conform Serviciului pentru Protecţia Copilului şi a Familiei din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială Comunitară a Primăriei Timişoara, pe tot parcursul anului trecut, au existat în tot municipiul doar 47 de solicitări de acordare a dovezii privind notificarea de către părinţi asupra intenţiei de a lucra în străinătate. Totodată, acelaşi Serviciu a identificat anul trecut, suplimentar, 11 cazuri de copii cu părinţi care sunt plecaţi la lucru în străinătate şi a realizat 70 de monitorizări a unor copii din Timişoara aflaţi în această situaţie. Or, raportat la numărul total al părinţilor cu copii minori din Timişoara, care se estimează că lucrează în străinătate, aceste cifre sunt infime şi arată că fenomenul nu poate fi ţinut sub control de către autorităţi.
În plus, autorităţile vor avea probleme în a aplica noua lege pentru simplul motiv că statul român nu deţine nicio pârghie de verificare şi control al celor care pleacă să lucreze peste hotare. Este un lucru care se constată cu uşurinţă şi în Timiş, din discrepanţa dintre datele oficiale. Ultimul raport cu privire la diagnoza problemelor sociale la nivelul judeţului Timiş releva faptul că la nivelul judeţului Timiş a fost raportat un număr total de 3.410 persoane care au fost plecate la muncă în străinătate, reprezentând un procent de 1,20% din totalul numărului de adulţi. Însă după centralizarea rezultatelor recensământului din 2011 s-a ajuns la concluzia că, în Timiş, numărul persoanelor plecate în străinătate pentru o perioadă de cel puţin un an, dar care nu fac parte din populaţia stabilă, este de 19.400. Acest număr, precizau chiar reprezentanţii Direcţiei de Statistică Timiş, „nu cuprinde decât o parte a numărului de emigranţi externi. Subînregistrarea semnificativă a fost cauzată de faptul că, la momentul critic al recensământului, mare parte dintre aceste persoane erau plecate cu întreaga familie în străinătate şi nici nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare informaţiile solicitate despre aceştia.” Discrepanţa foarte mare între cele două cifre oficiale arată că fenomenul scapă controlului şi verificării statului. Aceeaşi diferenţă majoră se observă şi în prvinţa copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate înregistraţi ca atare la nivelul judeţului. Dacă datele centralizate ale Inspectoratului Şcolar Judeţean indică faptul că mai mult de 5.000 de copii au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, ultimul raport cu privire la diagnoza problemelor sociale la nivelul judeţului Timiş indică faptul că s-ar înregistra în Timiş un număr de 1.825 de copii, reprezentând un procent de 1,40% din numărul total de copii ai judeţului. În mediul rural, preciza acelaşi raport, numărul acestora ar fi de 1.372 de copii din totalul de 57.426, reprezentând un procent de 2,38%, cu cei mai mulţi copii în acestă situaţie în Cărpiniş – 74 de copii, reprezentând un procent de 7,61% din copiii comunei. În mediul urban, estimează acelaşi raport, numărul copiilor cu părinţi care lucrează în străinătate ar fi de 453 de copii, reprezentând un procent de 0,62% din totalul copiilor din mediul urban.

Însă datele sunt relative, atâta timp cât sunt raportate strict la înregistrările oficiale, care nu reflectă realitatea pentru simplul motiv că doar o parte din părinţii care pleacă la muncă declară acest lucru autorităţilor.

Probleme grave de comportament  

Lipsa comunicării dintre părinţi şi profesori sau cea dintre părinţi şi copii, plecarea părinţilor în străinătate şi lăsarea copiilor în grija unor persoane cu mai puţină autoritate (bunici, rude sau vecini) se reflectă şi în calitatea rezultatelor la învăţătură ale elevilor care sunt în această situaţie. Mulţi dintre ei iau note proaste. Urmează apoi chiulul de la ore şi, treptat, unii ajung chiar la abandonarea şcolii, iar datele statistice înregistrate la Inspectoratul Şcolar vorbesc de la sine: în Timiş, rata abandonului şcolar a crescut anual, ajungând la peste 1,25%, în anul şcolar trecut.

roblema este accentuată de lipsa comunicării directe cu părinţii şi de plecarea acestora din ţară, dar un alt factor important în evoluţia şcolarilor este şi lipsa psihologilor din şcoală. În unele cazuri, plecarea părinţilor la muncă în străinătate a pus responsabilităţi enorme pe umerii unor copii abia ajunşi la vârsta adolescenţei. Nu sunt puţine cazurile în care copilul cel mare a rămas să ţină loc şi de tată, şi de mamă pentru fraţii mai mici. Despărţirea de părinţi i-a afectat grav pe unii, care au trăit sentimentul de abandon, dezvoltând depresii care au dus în unele cazuri la sinucideri.

„Într-adevăr o bună parte din copii şi adolescenţii aduşi la medic cu probleme grave de comportament sau chiar psihice sunt din categoria celor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate. În cazul unora situaţia şcolară se înrăutăţeşte semnificativ, alţii au un comportament violent. Este un fenomen care nici nu a înregistrat creşteri mari în ultima perioadă, dar nici nu s-a diminuat”, ne-a declarat medicul timişorean Adriana Cojocaru, specializat pe pediatrie pediatrică.

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis, bogdan.piticariu@timpolis.ro