Puţin după 1910, în avangardista Timişoară, pe malul Begheiului se deschidea un loc de divertisment mult îndrăgit de timişoreni, aproape 50 de ani: Baia şi Plaja Populare, denumite şi Baia de nisip sau Ştrandul. Unde se practicau ski-ul nautic, gimnastica în aer liber, făcută cu antrenor, şi hidroterapia („bunica” spa-ului de azi, aş spune). Tot aici era încurajată alimentaţia sănătoasă (devenită, iată, o modă a zilelor noastre). Erau, de asemenea, oferite şedinţe de hairstyle, după model englezesc, iar în unele seri erau organizate serbări veneţiene, după modelul vestitului Carnaval. Imaginaţi-vă ce atmosferă de poveste era…
Timişoara are, acum, ocazia să reînvie această tradiţie de aproape jumătate de secol.
La începutul anului trecut, primarul Nicolae Robu anunţa că are în plan un proiect care vizează amenajarea de golfuri pentru vaporetto și agrement, la Uzina de Apă și în zona Iosefin. Un proiect care prevede amenajarea de pontoane şi terase plutitoare, distribuite de-a lungul malurilor Begheiului, şi stabilizarea unor suprafeţe din nisip, pe circa 5000 de metri pătraţi, pentru zone de relaxare şi recreere, în perimetrul spaţiilor de joacă amenajate vizavi de Autogară şi în parcul adiacent străzii Chopin.
Anul acesta, Municipalitatea a inclus în buget fonduri, 50.000 de lei, pentru studiul de fezabilitate destinat acestui proiect. Studiu în urma căruia specialiştii urmează să se pronunţe dacă e posibilă o astfel de amenajare a malurilor Begăi, care presupune extinderea zonei de apă şi, apoi, amenajări specifice în jurul acelor golfuri, astfel încât să se poată face și baie, în cazul în care calitatea apei o va permite. Şi, aş spune, ar fi util ca în aceste oaze de relaxare să fie organizate şi chioşcuri de carte şi expoziţii care să le confere tinerilor artişti – care nu-şi permit o expoziţie de galerie – posibilitatea de a-şi face cunoscute lucrările.
Ideea de reamenajare a malurilor Begheiului este foarte bună. Am avea, acum, ocazia să reinventăm Timişoara de altădată. Când Baia şi Plaja Populare, proprietate a Primăriei, amenajate pe malul Begheiului, în zona actualei Uzinei de apă, au reprezentat, de prin anii 1910 până spre finalul anilor 1950, o mare atracţie pentru timişoreni. Acestea fuseseră amenajate pe locul lacului de acumulare din spatele Turbinelor de apă, în 1910. Loc în care se ajungea cu tramvaiul 1, care circula pe malul Begheiului, printr-un peisaj deosebit. Tramvaiul 1 a circulat, din 1906 până în 1958, între Gara de Nord şi Ştrand, după acel an, circulaţia pe malul Begăi fiind oprită. Şinele au rămas, însă, până în 1970. Mă întreb oare cum arătau, în 1910, malurile Dâmboviţei, în Bucureşti?
Revenind la Ştrand, acesta avea o frumoasă şi largă plajă de nisip – dragată constant de către Municipalitate – pe care erau amplasate chioşcuri pentru vânzarea de ziare şi închirierea de cărţi, în regim de bibliotecă, şi unde funcţiona chiar şi o şcoală de gimnastică, sub îndrumarea doamnei Ianura. Duminicile şi în zilele de sărbătoare, Primăria contracta Orchestra militară a Regimentului 5 Vânători pentru a susţine concerte pe plajă. Într-o singură vară, Baia şi Plaja Populare atrăgeau mai mult de 250.000 de oameni, după cum se menţiona în presa vremii.
Într-un Ghid al Timişoarei, din anul 1926, acest Ştrand era catalogat drept magnific: „Pe canalul Begheiului (Bega – n.m.) în sus este instalată Uzina electrică cu turbine şi, mai sus, magnifica instalaţie a băilor de plajă Ştrand, extrem de utilă în timp de vară, pentru populaţia oraşului. Stabilimentele Ştrandului se perfecţionează din an în an, actualmente sunt înzestrate cu peste 500 de cabine, hidroterapie, restaurant, bufet, lăptărie, frizerie etc. Muzica militară concertează în fiecare zi. În seri de vară se ţin aci serbări veneţiene, într-o animaţie mondenă.”
Sau, într-un alt Ghid al Timişoarei, pus în circulaţie în anul 1941, se consemna: „Mai sus de Uzina hidroelectrică, pe malul Canalului Bega, SET-ul (Stabilimentele Economice ale Timişoarei – n.m.) poseda o plajă, instalată după toate cerinţele moderne şi special amenajată pentru băi de soare. Este unul dintre cele mai reconfortante locuri de recreaţie pentru vară. Are o circulaţie de circa 250.000 de persoane în sezon.”
Epoca acestui Ştrand a apus în 1959, când a început construirea actualei Uzine de apă a Timişoarei. Municipalitatea a avut, însă, grijă să continue tradiţia şi a deschis, în oraş, ştranduri cu apă filtrată. Primele au fost Tineretului şi Uszoda, în centru.
Ar fi păcat ca, acum, când s-a ivit ocazia de a face un loc de agrement asemănător, pe malul Begăi, să ratăm ocazia de a reînvia o tradiţie de aproape jumătate de secol, cât a funcţionat îndrăgitul Ştrand. Astfel, am demonstra că, deşi Timişoara este într-o continuă schimbare, are capacitatea de a aduce în actualitate idei avangardiste din propriul trecut. Idei care, azi, se aplică şi în alte oraşe mari ale Europei, un exemplu în acest sens fiind Parisul.
Ultimele comentarii