Consiliul Judeţean Timiş caută soluţii pentru problema mai veche a unor firme concesionare din Parcul Tehnologic şi Industrial Timişoara cu datorii istorice. Aici problemele legate de recuperarea sumelor datorate CJTimiş au început odată cu criza economică, deşi reprezentanţii Adetim spun că, şi făcând abstracţie de perioada de recesiune, probleme de acest gen puteau să apară prin specificul activităţii antreprenoriale desfăşurate de unele dintre societăţile din PITT.

Soluţii alternative de recuperare

Şi la ultima şedinţă de plen a Consiliului Judeţean Timiş s-a luat în discuţie situaţia unei firme care mai are de achitat datorii istorice aferente concesiunii pentru spaţiul din Parcul Tehnologic şi  Industrial Timişoara. Este vorba despre un contract de concesiune încheiat iniţial în 2006, când încă nu se prefigura perioada de declin economic ce şi-a făcut debutul în 2008. În acest caz, s-a încercat o soluţie alternativă, respectiv preluarea contractului de către o altă firmă, cu toate obligaţiile aferente, vicepreşedintele CJ Timiş, Marian Vasile, solicitând detalii în acest sens: „Avem de a face cu o speţă mai complicată, respectiv o parcelă grevată de sarcini. Nu ne este foarte clar ce anume trebuie să votăm. Este vorba de preluarea acestui contract de concesiune de către o nouă firmă cu toate drepturile şi obligaţiile care decurg din contract, inclusiv cu întregul debit pe care îl are societatea care a ocupat spaţiul.”

Conducerea CJ Timiş a precizat că se încearcă inclusiv prin această soluţie alternativă recuperarea unei sume cumulate care a ajuns la o valoare destul de mare. „Este în discuţie o firmă care a dat faliment. Firma are construită o hală pe terenul nostru. Nu am nimic împotrivă dacă membrii Comisiei speciale doresc să participe împreună

cu cei din executiv la negocieri pentru recuperarea sumelor care sunt destul de mari, în jur de un milion de lei”, a declarat pe această temă preşedintele CJ Timiş, Titu Bojin.

Aceasta este însă doar o mostră din discuţiile pe care le-au generat de-a lungul timpului contractele cu societăţile care au concesionat spaţii în Parcul Industrial şi s-au confruntat ulterior cu probleme generate de criza economică.

„În lucru a mai rămas acum, o singură societate de acest gen. În restul cazurilor s-au cam plătit datoriile restante mari ori s-au recuperat pe alte căi, prin vânzări de active şi aşa mai departe. Mai sunt firme care mai au datorii şi acum, dar, din câte ştiu, nu trec de doi ani. Din câte am înţeles, la Adetim se va organiza în perioada următoare o şedinţă de analiză a situaţiei din prezent de la Parcul Industrial”, afirmă Gheorghe Bologa, preşedintele Comisiei Economice a CJ Timiş.

Pe de altă parte, Sergiu Bălaşa, preşedintele Agenţiei de Dezvoltare Economico-Socială Timiş Adetim – structura care a iniţiat proiectul PITT, alături de CJ Timiş – spune că, şi fără contextul defavorabil al crizei economice, unele probleme ar mai fi putut să apară la firmele concesionare, prin specificul activităţii antreprenoriale. „În momentul de faţă avem un grad de ocupare de 80% la PITT. Şi, din păcate, mai avem dificultăţi legate de datoriile unor firme. În general, problemele de acest gen au început odată cu criza economică. În 2008 Parcul Industrial avea un grad de ocupare de 100%. Şi vreau să vă spun că probleme de acest gen sunt inerente chiar şi în afara unei perioade de criză. Pot apărea dificultăţi, pentru că orice afacere are perioade mai bune şi mai puţin favorabile”, susţine Sergiu Bălaşa.

Din punctul său de vedere, şi în momentul de faţă Parcul Industrial Timişoara poate fi considerat un proiect de succes. „Se poate face oricând comparaţie cu ce se întâmplă în Ungaria sau în alte zone. Şi avem semnale că lucrurile ar putea merge şi mai bine la PITT. Am fost la un grad de ocupare de 69%, acum suntem la peste 80%. În momentul deschiderii ne-am asumat că vom ajunge la un grad de ocupare de 100% în şapte ani, şi am ajuns la acest procent în doar trei ani. Am fost şi eu surprins de această evoluţie foarte bună, pentru că, de regulă, un parc industrial nu se duce până la un grad de ocupare de 100%, şi dacă ajunge la această performanţă, trebuie extins”, mai spune directorul Adetim.

Probleme mai vechi generate de criză

Situaţia din prezent, conform reprezentanţilor CJ Timiş, s-a mai normalizat după un vârf al problemelor în anul 2013, când administraţia judeţeană anunţa că se judecă cu 80% din firmele din PITT, în mare parte din cauza taxelor de concesiune şi a modului în care au fost încheiate contractele de concesiune.

Pe lângă aceste procese, CJ Timiş spunea atunci că se mai confrunta cu o situaţie cel puţin ciudată, în condiţiile în care o parte din firmele care şi-au construit hale pe terenurile concesionate de aici au ajuns în insolvenţă. “Având în vedere faptul că, în momentul de faţă, ne confruntăm cu situaţia intrării în procedura de insolvenţă a mai multor firme care au concesionat şi au realizat investiţii pe astfel de parcele şi, prin urmare, cu scoaterea la licitaţie de către lichidatorii judiciari a halelor construite, ceea ce presupune implicit încetarea contractelor de concesiune cu firmele respective, se impune găsirea unei soluţii pentru reglementarea situaţiei terenului, care rămâne în continuare ocupat de construcţii”, se menţiona într-un raport din acel an legat de PITT.

Din acest punct de vedere, este discutabil felul în care administraţia judeţeană a rezolvat o parte din problemele legate de datoriile firmelor concesionare din Parcul Industrial. În urmă cu doi ani, în plenul CJ Timiş a fost aprobată schema de ajutor de minimis, al cărei scop era scutirea de la plata majorărilor de întârziere aferente debitelor neachitate în termen de către mai mulţi agenţi economici din PITT.

Conducerea administraţiei judeţene a considerat că este oportună acordarea acestui ajutor, sperând că prin această măsură se va reuşi încasarea măcar a unei părţi din debitele restante rezultate din chirii şi concesiuni care depăşesc 1,5 milioane de lei. Pentru a exista posibilitatea recuperării acestui debit principal, CJ Timiş a propus ştergerea majorărilor de întârziere calculate, mai mari de 1,1 milioane de lei (echivalentul a peste 260.000 de euro), deci mai mult de 60% din datoria propriu-zisă, conform datelor publicate de administraţia judeţeană. Majoritatea celor peste 20 de agenţi economici care au beneficiat de această ştergere parţială a datoriilor sunt chiriaşi sau concesionari de parcele din Parcul Industrial Timişoara. Se spunea atunci însă că, existând acest precedent al ştergerii parţiale de debite, şi firmele care ar concesiona noi parcele l-ar putea invoca în cazul în care au probleme cu onorarea obligaţiilor contractuale către administraţia judeţeană.  

O altă problemă peste care s-a trecut poate prea uşor, oricum fără o anchetă clară este cea legată de sediul societăţii proprii, Service Cons Prest SRL, creată iniţial cu scopul de a reduce cheltuielile aferente reparaţiilor necesare pentru parcul auto. CJ Timiş găsise pentru această societate locul de funcţionare potrivit – o hală de la PITT, care aparţinuse unei firme intrate în insolvenţă. După câteva săptămâni însă oficialilor CJTimiş li s-a adus la cunoştinţă că hala a fost vândută. Fără ştiinţa administraţiei judeţene, deşi CJ TImiş făcea parte din masa credală, având de încasat sume destul de mari de la societatea ajunsă în insolvenţă. „Am aflat că lichi­datorul a reuşit să ne ocolească, dis­cutând direct cu banca. După ce le-am făcut oferta de 200.000 de euro pentru hală, aceasta a fost vândută altcuiva, pentru suma de  250.000 de euro. Normal era să fim anunţaţi, chiar dacă altcineva a oferit o sumă mai mare decât a noastră. Vom încer­ca să rezolvăm problemele în instanţă”, spuneau atunci reprezentanţii CJ Timiş. Ulterior, însă, situaţia nu s-a mai lămurit în niciun fel, chiar dacă reprezentanţii Comisiei Economice susţineau atunci că de vină pentru această situaţie este cineva din CJ Timiş, care ar fi “sifonat” informaţiile legate de acea clădire pe care administraţia judeţeană pusese ochii şi care era pe terenul propriu.

Incubatoare de afaceri goale

Şi dacă la Parcul Industrial gradul de ocupare prezent de 80% este de natură să dea speranţe că va avea continuitate, lucrurile sunt în punctul zero la două proiecte similare, ca şi concept, dar reduse ca scară, respectiv incubatoarele de afaceri – spaţii destinate firmelor aflate la început de drum.

Inaugurat anul trecut Incubatorul de afaceri Dumbrăviţa, realizat cu 4,8 milioane de lei, bani proveniţi din fonduri europene, printr-un parteneriat între Primăria Timişoara  şi Primăria Dumbrăviţa nu şi-a găsit încă ocupanţi, deşi ideea a fost una generoasă – sprijinirea afacerilor pentru încurajarea iniţiativelor antreprenoriale locale, în special a celor care vizează conservarea meşteşugurilor tradiţionale.

Mai bine nu se stă nici la ceea ce se dorea a fi cel mai mare centru IT&C din vestul ţării, Incubatorul de afaceri Incuboxx, realizat la Timişoara, în urma unui proiect al fostei administraţii Ciuhandu, care este în continuare gol, după mai bine de zece luni de la inaugurare. Realizat din fonduri europene, cu cofinanţare de la bugetul local, Centrul are o probabilitate mare, spun unii aleşi locali, să rămână gol şi pe viitor, din cauza proiectului iniţial, conceput dezastruos.  

Centrul de afaceri Incuboxx ar fi trebuit să găzduiască firme ce activează în domeniul IT&C, aflate la început de drum sau în curs de consolidare. Cum clădirea este tot goală, costurile de întreţinere sunt în continuare suportate de Municipalitate. Clădirea, considerată una dintre cele mai moderne şi avangardiste construcţii din ţară, a costat 17.7 milioane de lei.