A fost nevoie să treacă aproape un deceniu de maraton judiciar, pe la instanţe din Bucureşti, ca omul de afaceri sirian Zaher Iskandarani să fie condamnat pentru contrabandă şi evaziune fiscală. Procesul său poate fi studiat ca exemplu negativ în facultăţile de drept, în ceea ce priveşte celeritatea justiţiei. Dacă procedurile judicare continuau să fie tergiversate, erau şanse mari ca faptele să se prescrie.

Un final previzibil, dar mult amânat

Omul de afaceri de origine siriană Zaher Iskandarani a fost dat în urmărire generală zilele trecute. El este de negăsit, după ce Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat definitiv la cinci ani de închisoare cu executare. “Zaher Iskandarani se sustrage executării pedepsei. Există date că se află pe raza municipiului Bucureşti, la o locaţie necunoscută”, susţin reprezentanţi ai Inspectoratului General al Poliţiei.

Sirianul a fost trimis în judecată de către D.I.I.C.O.T., în urmă cu opt ani, alături de alţi doi cetăţeni de origine arabă, pentru contrabandă, constituire de grup infracţional organizat, evaziune fiscală şi folosirea fără drept a unei mărci. Acţiunea procurorilor D.I.I.C.O.T. s-a declanşat după descinderile care au avut loc la fabrica de ţigări, deţinută de Iskandarani în Săcălaz şi unde au fost descoperite importante cantităţi de tutun vrac, timbre falsificate şi pachete cu ţigări purtând mărcile Marlboro şi LM.

Tribunalul Bucureşti i-a achitat pe cei trei inculpaţi, în luna octombrie 2012, însă magistraţii Curţii de Apel Bucureşti i-au condamnat ulterior la închisoare, cu executare. Şi dacă ceilalţi doi inculpaţi s-au predat şi vor sta după gratii timp de trei ani, Iskandarani, care are de executat o pedeapsă de cinci ani, este de negăsit. Tot prin hotărâre judecătorească, cei trei trebuie să plătească la bugetul de stat, în solidar, peste 1,8 milioane de lei.

O reţea de proporţii

“Noi am avut, în 2005, acele acţiuni legate de Zaher Iskandarani, când am descoperit tiruri cu blanchete de ţigări şi utilaje şi am făcut descinderi la fabrici. De atunci nu am mai primit solicitări de completare a probatoriului. Cert este că această condamnare, pentru care Zaher Iskandarani este dat în urmărire generală este legată de acele acţiuni de atunci”.

Mircea Andreş, procuror -şef al D.I.I.C.O.T. Timişoara

Este foarte interesant faptul că, la faza de recurs, dosarul a stat la Curtea de Apel Bucureşti doar un an, fiind înregistrat în aprilie 2013. Cu totul altceva s-a petrecut la instanţa anterioară – Tribunalul Timiş, unde Zaher Iskandarani a fost achitat.

Acesta a fost trimis în judecată în 15 iunie 2006, fiind acuzat de infracţiuni privind operaţiunile vamale ilicite cu utilaje de producţie a ţigărilor şi alcoolului, în afara antrepozitului fiscal, precum şi de ascunderea sursei impozabile, prejudiciul adus statului fiind de aproape două milioane de lei noi, adică aproape 580.000 de euro.

Anchetatorii au stabilit că, începând din 1990, Iskandarani a avut un rol important în contrafacerea şi contrabanda cu ţigări, fiind proprietarul unei fabrici din localitatea Jimbolia. Potrivit acestora, ţigările erau destinate atât pieţei din Europa de Vest, cât şi Orientului Mijlociu. Tutunul era livrat de la o firmă din Liban, care ar fi controlată de familia lui Iskandarani. Probele administrate au arătat implicarea lui în contrabanda cu utilaje de producţie de ţigarete importate din Italia. Totodată, Zaher Iskandarani şi-ar fi creat o reţea de distribuţie a ţigaretelor contrafăcute, produse în fabrica de la Săcălaz. În perioada 2004 – 2005, ar fi coordonat şi controlat întreaga activitate a firmelor şi fabricilor de ţigarete, dar şi producţia de alcool în fabrica de la Lenauheim.

La sfârşitul anului 2005, în urma unor percheziţii la fabricile şi domiciliile lui Zaher şi ale celor trei complici ai săi, anchetatorii au descoperit matriţe, timbre fiscale româneşti falsificate, cantităţi mari de ţigări şi cartoane pentru pachete. Povestea infracţiunilor din dosar era spectaculoasă : din ea reieşea, spuneau anchetatorii, că Zaher Iskandarani şi-a creat o reţea de distribuţie a ţigaretelor contrafăcute, produse în fabrica de la Săcălaz, foarte bine structurată, contrafacerile de ţigarete vizând în special mărci ale căror titulari sunt companii internaţionale de renume ca Phillip Morris, Gallagher, Japan Tobacco, British American Tobacco etc. şi care erau destinate atât pieţei din Europa de Vest, cât şi Orientului Mijlociu.

Prejudiciul estimat era de ordinul milioanelor de euro, şi probatoriul a fost unul bine întocmit şi colectat, doar rezumatul rechizitoriului având peste zece pagini, dosarul în sine conţinând cinci volume cu peste 5.000 de pagini.

“Noi am avut, în 2005, acele acţiuni legate de Zaher Iskandarani, când am descoperit tiruri cu blanchete de ţigări şi utilaje şi am făcut descinderi la fabrici. De atunci nu am mai primit solicitări de completare a probatoriului. Cert este că această condamnare, pentru care Zaher Iskandarani este dat în urmărire generală, este legată de acele acţiuni de atunci”, ne-a declarat Mircea Andreş, procuror şef al D.I.I.C.O.T. Timişoara.

Două parcursuri judiciare diferite

Zaher Iskandarani a mai fost arestat preventiv în 2005, tot pentru acuzaţii legate de contrabandă cu ţigări şi alcool, ulterior fiind eliberat. Putând candida la titlul de procesul cu cele mai multe amânări, cauza de pe rolul Tribunalului Bucureşti, în care a fost anchetată reţeaua de evaziune fiscală în care a fost implicat omul de afaceri sirian, s-a judecat din 2005 până în 2012.

Pe lângă faptul că risca să atingă un nedorit record de longevitate pe rolul aceleiaşi instanţe, dosarul a adunat şi o colecţie impresionantă de amânări, care mai de care mai originale. În prima fază, în dosar s-a apelat la “clasica” excepţie de neconstituţionalitate, în 2007, atunci când astfel de demersuri erau în mare vogă. Deşi Tribunalul Bucureşti a respins solicitarea sesizării Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Bucureşti a aprobat-o, şi aşa a ajuns dosarul la C.C.R., unde abia după nouă luni s-a luat decizia respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de avocaţii apărării. Nu însă înainte de a se solicita acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător, C.C.R. respingând această cerere pe motiv că “părţile au avut la dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea angajării unui apărător”.

Acesta era însă doar începutul unei lungi serii de amânări care s-au întins până în 2012. Pe parcursul anilor, procesul s-a amânat de câteva ori pe motiv de imposibilitate de prezentare din motive de medicale a inculpaţilor  şi pentru lipsă de apărare. În 2009, a fost invocată lipsa de procedură, seria de amânări fiind finalizată cu o amânare cauzată de “imposibilitatea de prezentare a inculpaţilor,  din motive obiective”, fără a se preciza care sunt, de fapt, aceste motive.

Rând pe rând, multe dintre firmele implicate în reţea au intrat în insolvenţă sau au ajuns în stare de lichidare. Or, în această stare, e greu de crezut că mai au ceva patri­moniu de valoare semnifica­tivă, din care să se facă recupe­rarea eventualelor daune. Abia prin octombrie 2011 s-a ajuns la concluzia că se impune audierea primilor zece martori din rechizitoriu, la o distanţă de şase sau şapte ani de faptele incriminate. 

Deşi, dacă în ianuarie 2009 unul dintre inculpaţii din dosar a murit din cauza unui cancer aflat în faza terminală, şi în cazul unui martor, instanţa a constatat decesul în octombrie 2010, a continuat cu citările până în martie 2011, când s-a putut ataşa la dosar o copie după certificatul de deces.

În 2011, magistraţii Tribunalului Bucureşti au făcut public faptul că pe puţin încă un martor a decedat, solicitând Direcţiei de Evidenţă a Persoanei să stabilească dacă mai trăieşte sau nu. Pe numele unor martori au fost date zeci de mandate succesive de aducere în instanţă, fără niciun rezultat.

Instanţa a decis la un moment dat să apeleze la poliţiştii Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara, cărora le-a dat ca misiune executarea mandatelor de aducere. Instanţa a specificat, la o înfăţişare din 2011, efectuarea unei adrese către Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Timişoara, pentru a oferi sprijin în vederea punerii în executare a mandatelor de aducere emise pe numele martorilor.

Fratele lui Zaher a avut o odisee judiciară la fel de spectaculoasă

De un parcurs judiciar la fel de spectaculos a avut parte şi Maher, fratele lui Zaher Iskandarani,  care a fost “imposibil de găsit” pentru autorităţile timişene. Deşi avea statutul de urmărit internaţional, acesta a iniţiat în ultimii trei ani mai multe procese la instanţe timişene, specificându-şi de fiecare dată adresa de domiciliu.

În 1995 Maher Iskandarani a fost condamnat la doi ani închisoare, acuzat fiind că, în 21 decembrie 1994, a participat la o altercaţie în cursul căreia a folosit ilegal o armă de foc. Deşi, teoretic, sirianul a fost căutat de mai bine de 16 ani, acesta s-a dovedit, în tot acest timp, un justiţiabil foarte activ în instanţele timişene.

În cazul său, a fost emis în ianuarie 2008 un mandat european de arestare, în ideea că, dacă va fi depistat în ţările mem­bre, să poată fi extrădat în Româ­nia. Deşi mandatul a fost emis după o perioadă de un an de la momentul inte­grării Româ­niei în U.E., fiind reconfirmat cu aceeaşi ocazie şi mandatul in­ternaţional emis pe numele lui Maher Is­kandarani în 30 mai 2008, fiind la curent cu se întâmplă în instan­ţele din Timiş, aces­ta a contestat la Tribunalul Timiş executarea mandatului eu­ropean. După luni bune de la momen­tul înaintării acţiunii în instanţă, magi­straţii i-au respins acţiunea. Si­rianul nu s-a oprit aici şi a solicitat Tribu­nalului Timiş să con­state prescripţia infracţiunii de care era acuzat : aso­cierea pentru săvârşirea de infracţiuni.

Cel mai interesant aspect legat de maratonul judiciar al sirianului e că Maher şi-a precizat adresa de la care petiţiona în calitate de justiţiabil, la toate procesele pe care le-a iniţiat. În plus, deşi autorităţile îl căutau de mai bine de 16 ani, şi-a angajat fără probleme avocat în Timişoara. Tribunalului Timiş a recunoscut de altfel, într-o adresă trimisă Redacţiei TIMPOLIS, că Maher Iskandarani, deşi îşi angajase avocat, şi-a dat fără probleme în dosar adresa din Siria.

Din acest an, însă, Maher Iskandarani va putea veni nestingherit la Timişoara, fără să mai aibă probleme cu autorităţile – aceleaşi autorităţi care, timp de 16 ani, s-au “chinuit” să îl găsească. Faptele s-au prescris.