Contractele prin care Municipalitatea a concesionat terenuri sau imobile au dus, de-a lungul ultimilor ani, la numeroase controverse legate de preţul, perioada şi chiar oportunitatea acestor concesionări. Poate de aceea Primăria şi-a anunţat intenţia de a face ordine în acest domeniu, pentru care actualul cadru legal nu pare să funcţioneze.

Concesiuni fără lege

Pentru a pune capăt discuţiilor legate de contractele de concesionare cu semne de întrebare, noi sau moştenite de la administraţia anterioară, Primăria Timişoara intenţionează să facă ordine în acest domeniu, propunând  un “Regulament privind desfăşurarea licitaţiilor organizate pentru închirierea bunurilor aflate în proprietatea publică sau privată a Municipiului Timişoara”. Acesta urmează să fie aprobat în următoarea şedinţă a Consiliului Local.

În motivaţia acestui regulament se spune că legislaţia prevede obligativitatea organizării de licitaţii atunci când se concesionează bunuri imobile valoroase ale Municipalităţii, dar că eventualul cadru legal care să reglementeze organizarea acestor licitaţii lipseşte cu desăvîrşire: “În legislaţia actuală nu se identifică niciun act normativ care să stabilească un cadru privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor publice privind închirierea  bunurilor imobile aflate în proprietatea publică sau privată a unităţilor administrative teritoriale”.

Şi pentru că, în România, orice lacună legislativă este speculată prompt, Primăria Timişoara vrea ca, prin noul regulament, să evite problemele mai vechi legate de concesionarea terenurilor şi imobilelor. Astfel, problema neplăţii se speră că va fi reglementată prin două prevederi conform cărora  în cazul neplăţii chiriei la termenele scadente, se vor percepe penalităţi de întârziere, iar în cazul neachitării chiriei în termen mai mare de 90 de zile de la data scadenţei, contractul este reziliat de drept.

Închirieri pe termene foarte lungi, cu preţuri mici

Totuşi, pe lângă problema legată de plăţi, concesiunile, noi sau moştenite ale administraţiei locale timişorene mai au şi alte puncte nevralgice contestate nu o dată în şedinţele de plen. Unul dintre ele este perioada, remarcându-se termenele foarte lungi de atribuire a unor contracte de acest gen.

Un exemplu este contractul de concesiune prin atribuire directă a Pieţei Iosefin către societatea Pieţe SA în contract arătându-se, că „redevenţa datorată de către concesionar repre­zintă recuperarea valorii de investiţie într-o perioadă de 25 de ani – din care anul 1 şi anul 2 perioadă de graţie”. Ca atare, Municipalitatea intenţionează nu să obţină venituri cât mai mari de pe urma exploatării pieţei, ci să-şi recu­pereze măcar investiţia pentru reabili­tare pe o perioadă ce se întinde pe un sfert de secol, lucru care cumva girea­ză faptul că Municipalitatea inten­ţio­nea­ză să păstreze administrarea pieţe­lor de către SC Pieţe SA, deşi recent îşi exprimase nemulţumirea cu privire la felul în care arată şi funcţionează majoritatea pieţelor din municipiu.

Tendinţa de concesionare pe termen lung pare a fi moştenită din fosta administraţie. În 2011, de exemplu, Primăria Timişoara a propus concesionarea prin licitaţie publică deschisă a unei parcele de teren din Parcul Industrial Freidorf Timişoara, în suprafaţă de 5.000 de metri pătraţi, în vederea realizării unei unităţi industriale sau de servicii de logistic, cu un preţ de pornire incredibil de mic: doar  0,613 lei pe metru pătrat/pe an.

Terenul în cauză avea asigurate toate utilităţile (apă, canal, electricitate, gaze naturale, telefonie). Tariful extrem de mic practicat era justificat în următorul mod: “pentru a creşte atractivitatea faţă de investitori, preţul de pornire al licitaţiei este promoţional – practică utilizată în mod curent în lume pentru atragerea investitorilor străini”.

“Promoţia” a fost una pe termen lung, terenul fiind concesionat pe o perioadă de 49 de ani, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 24,5 ani.

“Eterne” probleme la cimitire

Contractele de concesionare pentru cimitire au fost şi ele un subiect de contestaţii, legate de preţ, perioadă dar şi oportunitate. Într-un raport recent legat de situaţia domeniul public timişorean, Primăria Timişoara a făcut dezvăluiri legate de proasta gestionare a unor cimitire, constatând tardiv că unii dintre foştii concesionari ai acestora nu şi-au plătit ani în şir taxele de concesiune către Primărie, iar acum, dată fiind insolvenţa unora dintre aceste societăţi, şansele de recuperare sunt aproape de zero. Situaţia cea mai gravă, din acest punct de vedere, este cea legată de cimitirele din Calea Şagului şi Rusu Şirianu. În cazul cărora Curtea de Conturi se întreabă cum s-a întâmplat ca, în urma unui contract pe zece ani, să nu se plătească redevenţa, din 2004 până în 2012, veniturile neîncasate şi penalităţile ridicându-se la suma de 25,4 milioane de lei. Conducerea Primăriei susţine că situaţia este de neînţeles, în contextul în care în Primărie exista un Birou de recuperare creanţe, unde lucrau nouă oameni. Acum orice recuperare este tardivă, patrimoniul foştilor concesionari, aflaţi acum în insolvenţă, neacoperind nici 1% din acest debit.

Recent, analizând situaţia fostelor contracte de concesiune a cimitirelor, conducerea Primăriei vorbea despre pierderi de mai bine de un milion de euro înregistrate la bugetul local în urma ineficientei gestionări a cimitirelor. În acest context, este greu de înţeles de ce Primăria nu şi-a menţinut ca atribuţie a unui compartiment propriu concesionarea locurilor de veci din cimitirele Timişoarei care, spun mai mulţi consilieri locali, este o activitate foarte bănoasă. Aceiaşi aleşi locali mai spun că Primăria Timişoara a optat pentru varianta mai puţin avantajoasă a concesionării cimitirelor către operatori privaţi care, probabil, este o variantă mai comodă. Primăria Timişoara administrează şase cimitire, de pe urma cărora a încasat, anul trecut, 798.735 de lei, inclusiv TVA.

Nici anii precedenţi nu s-a câştigat mai mult. Din exploatarea cimitirelor, Municipalitatea s-a ales, în 2011, cu 585.000 de lei, pentru concesionare şi reconcesionare de locuri de veci în cimitire, şi cu 2.251 de lei, pentru plata permiselor de lucru a construcţiilor funerare din cimitire. În 2012, Primăria a obţinut din concesionare şi reconcesionare de locuri de veci în cimitire suma de 673.696 de lei, plus 12.624 de lei pentru plata permiselor de lucru a construcţiilor funerare din cimitire.

Acum se susţine încă că s-au schimbat lucrurile în optica cu care este abordată problema închirierilor, aşa încât firmele care au câştigat concesiunile pentru întreţinerea a trei dintre cimitire, pentru care contractele de concesiune expiraseră, vor trebui să îşi achite redevenţele în avans, pe cel puţin trei luni. Şi vor trebui, de asemenea, să suporte plata facturilor de apă şi canal, precum şi cheltuielile generate de curăţenie şi de preluarea gunoiului, care în trecut erau plătite de către Primărie. Anul trecut, Primăria a plătit pentru apă 30.975 de lei, pentru curent, 42.726 de lei, iar pentru curăţenie şi gunoi, 357.000 de lei.

Majorarea redevenţelor pentru firmele care iau în administrare cimitirele din subordinea Primăriei Timişoara reprezintă un subiect care a fost  dezbătut îndelung la nivel local.

În mai 2013, unul dintre proiectele de hotărâre aduse consilierilor locali, la primă vedere, într-o şedinţă de plen, a fost cel care propunea noi reglementări legate de administrarea cimitirelor din Timişoara. Rezervele consilierilor care s-au opus votării acestui proiect după citirea sa pe genunchi s-au dovedit în timp întemeiate. Pe lângă prezentarea lui cu întârziere consilierilor locali, şi nivelul redevenţei minime anuale de la care ar urma să pornească licitaţia, stabilit iniţial la 72.000 de lei pe an la fiecare cimitir, a fost considerată mult prea mică de către consilierii democrat-liberali, care au declarat că, din informaţiile care se vehiculează în oraş, suma de 6.000 de lei, percepută lunar pentru administrarea unui cimitir, e obţinută de orice administrator în prima zi de lucru, până la ora prânzului.

“Oricum, punctul meu de vedere este şi acum că Primăria ar fi trebuit să-şi menţină administrarea cimitirelor, prin societăţile proprii. Era în interesul cetăţenilor ca Primăria să-şi păstreze această activitate, pentru că şi cetăţenii ar fi avut pe cine să tragă la răspundere în cazul unor eventuale probleme. Aşa, când concesionez ceva unei firme care îşi pune pază proprie, nu prea mai ai control şi nici flexibilitate în rezolvarea problemelor. În plus, legislaţia e proastă, iar dacă se merge pe cel mai mare preţ, acest lucru nu înseamnă şi o administrare corespunzătoare a bunului concesionat, pentru ca societăţile respective vor căuta să obţină profit prin tot felul de pârghii, inclusiv prin unele care fentează legea”, apreciază consilierul local PDL Simion Moşiu.