Fațada Palatului Cultural intră, anul acesta, în reabilitare. Rămâne, însă, de văzut dacă actuala formă a faţadei clădirii va fi păstrată sau nu. Subiectul a stârnit polemici între primar şi unii consilieri locali.

Divergenţe între primar şi unii consilieri locali privind menținerea actualei fațade a Operei

Fațada Palatului Cultural, clădirea în care funcționează Opera Naţională Română, Teatrul Naţional, Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar intră, anul acesta, în reabilitare, anunţă Primăria Timişoara. Menţionând că în interiorul clădirii nu se va interveni, execuţia lucrărilor urmând să fie atribuită prin licitaţie.

Rămâne de văzut dacă actuala formă a faţadei clădirii va fi păstrată sau nu. Dacă primarul Timişoarei, Nicolae Robu, pledează pentru păstrarea ei, voci din Consiliul local spun că aceasta e realizată în stil fascist italian.

Nicolae Robu s-a pronunţat încă de acum doi ani pentru păstrarea aspectului actual, conferit de arhitectul Duiliu Marcu. Aspect despre care edilul a apreciat că “asigură armonia cu configurația actuală a întregii piețe”. Şi, mai spune acesta, este necesară doar extragerea a două statuete, care ar urma să fie amplasate de o parte și de alta a intrării în Operă, dar care acum se află mascate în nișele frontispiciului clădirii: “E potrivit ca acestea să fie amplasate pe un piedestal adecvat, la o anumită înălțime, care va fi decisă, firește, de specialiști. E nevoie de asumarea istoriei, așa cum a fost ea”, a mai spus primarul. Menţionând că nu trebuie ascunse episoade istorice, chiar dacă unele dintre ele au fost disconfortante.

Voci din Consiliul Local au solicitat în trecut refacerea faţadei Operei Naţionale Timişoara în stilul renascentist italian în care a fost realizată clădirea. Aceştia susțin și nevoia înălțării clădirii cu două nivele, pentru a „ascunde” hotelul amplasat în spatele acesteia. Opinând că starea actuală a clădirii ar putea afecta inclusiv candidatura Timişoarei la titlul de Capitală Culturală Europeană.

Consilierul local PNL Simion Moşiu declara, încă de acum doi ani, că, după aproximativ 90 de ani în care a fost ascunsă, vechea faţadă a Operei Naţionale ar trebui scoasă la lumină: „Actuala clădire a Teatrului Naţional şi a Operei în primul rând este mai scundă decât Hotelul Timişoara, ceea ce, din punct de vedere urbanistic şi fiind capăt de perspectivă a bulevardului Corso, este anormal. Ar trebui să fie cu minimum două etaje mai înaltă. Iar revenirea la faţada iniţială e impetuos necesară, pentru că acum este un fel de struţo-cămilă, un amestec de stiluri care nu au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în jur şi cu spiritul timişorean şi tendinţa de a fi Capitală Culturală Europeană. Este un stil fascist italian, inspirat de arhitectul preferat al lui Mussolini. Trebuie să revenim la normal”.

Consilierul democrat-liberal susţine că, înainte de a expune acest punct de vedere, s-a consultat cu arhitecţi timişoreni care susţin iniţiativa și dădea asigurări că, prin aceste modificări, nu va fi afectată moştenirea istorică a Timişoarei. Iar balconul Operei, simbol al Revoluției Române din Decembrie 1989, va rămâne neatins.

Istoria Palatului Culturii

Povestea Palatului Cultural, afirmă Simion Moşiu, a început în 1872, când doi arhitecţi celebri vienezi, Heller şi Feller, au făcut proiectul vechiului Teatru care s-a numit Franz Iosef, având pe lateral un hotel numit Prinz Rudolf: “A fost o clădire impunătoare, iar hotelul, pe lateral, avea o sală de dans numită «Reduta» şi o cafenea unde, în 1879, a concertat Brahms. În mai 1880, înaintea unei reprezentaţii de gală, seara, teatrul a ars aproape complet,  A rămas doar o parte din garderobă, un pliant şi biblioteca”.

Simion Moşiu mai spune că, după marele incendiu care l-a afectat, Teatrul a trecut prin probleme financiare şi a fost cumpărat de Municipalitate. În 1920, un alt incendiu a afectat clădirea. „Ne găsim cu teatrul distrus de incendiu şi cu iniţiativa Primăriei de a reface întreg edificiul. Era anul 1923, când Primăria a cerut un concurs pentru refacerea faţadei, având în vedere pericolul de incendiu iminent. Proiectul a fost încredinţat unui arhitect bucureştean recunoscut, Duiliu Marcu, preşedintele Ordinului Arhitecţilor Români. Acesta a refăcut faţada, cu deosebirea că la acoperiş a fost amplasat un rezervor de apă, un zid de beton, iar intrarea a fost modificată prin apariţia unei porţi mai încăpătoare”, mai declară Simion Moşiu.

Pentru refacerea clădirii Teatrului Naţional, arhitectul Duiliu Marcu a luat 23 de camere din corpul din spate, care găzduia Hotelul Prinz Rudolf, și care a fost redenumit ulterior Hotel Ferdinand.

În 1933, saşii din Banat, prin Uniunea Băncilor Bănăţene, au construit Pensionul Central, actualul Hotel Timişoara. Atunci a fost comandată o nouă modificare a faţadei Teatrului, prin ridicarea unui etaj în plus, cu sprijinul aceluiaşi arhitect. Cum vremurile se schimbaseră, iar Duiliu Marcu era un admirator al lui Marcello Piacentini, arhitect italian recunoscut pentru lucrările sale din perioada fascistă italiană, acesta a venit cu un proiect simplu, de arc de triumf, care însă, spune Simion Moşiu, nu se potrivea arhitecturii din zonă. În presa vremii şi în rândul populaţiei, ecourile acestei decizii au fost negative. Simion Moşiu a menționat chiar că presa vremii de atunci a titrat, cu indignare: “Priviţi teatrul, o batjocură marca Duiliu Marcu, care are pretenţia că ne-a dat un monument egiptean. Un arc de triumf al prostiei”.