Prezent, zilele trecute, la Timişoara – la o dezbatere pe tema „Continuăm reforma statului” –, l-am invitat pe preşedintele Traian Băsescu la un dialog având ca temă principală securitatea naţională a statului – context prezent, context viitor. Şi asta pentru că există indicii, venite dinspre vârful PSD, care duc la ipoteza că se cochetează cu ideea schimbării liniei strategice a României. Şeful statului avertizează că „interesul fundamental al României, în momentul de faţă şi pe termen lung, este garantarea securităţii. Or, acest lucru nu-l face pentru România nici Federaţia Rusă, nici China, ci, în baza Parteneriatului strategic pentru secolul XXI şi în baza apartenenţei noastre la NATO, îl fac SUA”.

„Trecerea DGIA în subordinea primului-ministru va afecta decizia strategică în ceea ce priveşte problematica de securitate naţională”

Lui Victor Ponta i se pregăteşte preluarea controlului asupra DGIA, o structură cu rol major în sistemul de securitate, care asigură, la nivelul MApN, securitatea informaţiilor naţionale, ale NATO şi ale UE. Raportând decizia la tensiunile din Ucraina şi la evenimente recente – întâlnirea d-lui Ponta cu fostul preşedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, degenerarea situaţiei din Crimeea, creş­terea ameninţărilor la adresa NATO, aflarea în preajunul testării echipamentelor SUA de la baza militară din Deveselu – , ce repercusiuni poate avea o astfel de mişcare?

În primul rând, vorbim despre o destructurare a sistemului funcţional al Ministerului Apărării. Şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei avea rolul lui în decizia la nivelul MApN, a Statului Major al Armatei, a preşedintelui, în calitate de comandant al Armatei. Mutarea subordonării către primul-ministru va afecta funcţionarea Armatei şi decizia strategică în ceea ce priveşte problematica de securitate naţională. DGIA este o structură extrem de puternică. Nu o confundaţi cumva cu vreun serviciu micuţ. În plus, e o decizie care a fost luată fără a se solicita aviz de la CSAT – vreau să subliniez acest lucru.

Există posibilitatea ca acest plan să fie dus la bun sfârşit, dat fiind că, acum, proiectul e încă în Parlament?

Vom vedea…

„Huawei nu poate avea acces la bazele de date ale României”

La Forumul Economic China-Europa Centrală şi de Est, de la finele lui 2013, înlăturarea dra­pelului UE de la prezidiul Parlamentului a generat întrebarea: asistăm la o gafă făcută sub pre­siunea tentaţiei miliardelor de euro promise de China, sub formă de investiţii, sau există semnale că zarurile geopolitice vor fi aruncate în altă direcţie decât cea re­cunoscută oficial? 

Nu este o simplă gafă. A fost deliberat făcută şi, din câte ştiu, la solicitarea părţii chineze. Parlamentul s-a conformat şi s-a produs ceea ce se numeşte o mare ruşine. Adică, România şi-a îndepărtat un însemn care o defineşte în momentul de faţă, drapelul UE. Nu cred, însă, că acest lucru va putea însemna o schimbare de strategie în politica externă, chiar dacă dl Ponta şi PSD-ul au venit la putere cu ideea că trebuie să distribuie între SUA, China şi Federaţia Rusă interesul şi politica externă. Eu sper că, până îmi voi termina mandatul, vor înţelege că România nu poate să fie prieten egal, nu poate avea interese egale şi cu SUA, şi cu China, şi cu Federaţia Rusă. Iar interesul fundamental al României, în momentul de faţă şi pe termen lung, este garantarea securităţii. Or, acest lucru nu-l face pentru România nici Federaţia Rusă, nici China, ci, în baza Parteneriatului strategic pentru secolul XXI şi în baza apartenenţei noastre la NATO, îl fac SUA.

În CSAT au fost discutate obligaţiile pe care Ro­mânia le are în urma acestui parteneriat?

Să ne înţelegem: România are un parteneriat de cooperare cu China încă din vremea preşedintelui Ion Iliescu, un parteneriat pe care nici eu nu l-am denunţat, dimpotrivă, l-am susţinut. Dar una este un parteneriat, alta este un parteneriat strategic pentru secolul XXI. Una este un parteneriat care vizează şi securitatea naţională, alta este un parteneriat care vizează partea comercială. Parteneriate comerciale avem foarte multe. Dar relaţia României cu SUA nu trebuie şi nu poate fi pusă sub semnul întrebării, oricât de guevarişti ar fi unii. Sau oricât de dornici de a modifica direcţiile strategice din politica externă a României. Nu cred că ideologia are ce să caute aici. Înţeleg că ideologia de stânga e mai aproape de China, de Federaţia Rusă. Dar aici nu discutăm despre ideologii. Securitatea naţională nu are ideologie, are doar nevoi.

Guvernul a semnat un me­­morandum, anul trecut, cu Huawei – stabilind „relaţii de cooperare strategică“ –, în condiţiile în care, se ştia, SUA o sus­pec­tează de spionaj. Mai mult, dumneavoastră aţi aver­tizat că există riscul ca ac­ti­vităţile STS, oda­tă intrat în subordinea Gu­vernului, să fie puse sub controlul unei astfel de firme. S-a renunţat la proiectul Huawei?

Nu, categoric nu au renunţat. Încearcă să-l împingă înainte, pentru punere în aplicare, dar sunt convins că, la momentul potrivit, vor exista instituţii în România care să spună „Stop. Asta poate face Huawei, dar asta nu poate face”. O astfel de companie nu poate avea acces la bazele de date pe care România le deţine – de la cele personale, până la bazele de date extrem de sensibile, care privesc securitatea naţională sau resursele strategice ale României (minerale, de gaze, de petrol). Vor trebui limitate şi activitatea, şi domeniile în care acţionează această companie în România.

Care sunt instituţiile care pot pune stavilă acestui proiect…

Avem instituţii care o vor face.

„Victor Ponta nu va fi niciodată preşedintele României”

…în condiţiile în care, ipotetic, alegerile prezidenţiale vor fi câştigate de dl Victor Ponta, care va deveni, astfel, şi preşedinte al CSAT?

Am o rugăminte: nu mai faceţi ipoteze nerealiste. Victor Ponta nu va fi niciodată preşedintele României. Nu cred că românii vor face preşedinte un mincinos, un om fără principii, fără tărie şi un om dependent de baronii locali, dependent de un turnător cum e Voiculescu sau de unul precum Ghiţă, care este în tandem cu Voiculescu. Nu cred…

Totuşi, domnule preşedinte, luăm în calcul această ipoteză şi vă întreb ce se va întâmpla dacă? Pentru că, practic, toate puterile statului vor fi concentrate în mâna unui om şi, după indiciile pe care le avem până acum, lucrurile nu vor fi menţinute pe linia actuală.

Eu sunt de acord că, dacă s-ar întâmpla, aşa ar fi. Dar nu aş vrea să fac un film nerealist. Cred că obligaţia mea este să-mi dedic finalul de mandat – în afară de opţiunea pentru apartenenţa la Schengen, şi sper să începem procesul de integrare în Schengen înainte de a-mi termina mandatul, şi în afara activităţilor curente – în a-l arăta pe Victor Ponta cum este. Şi eu sper că, deşi sunt de zece ani în funcţie, încă vor fi destui români care vor înţelege că acest om nu are ce căuta în funcţia de preşedinte al României. Nu mă puneţi să imaginez scenariul unui film de groază, cu un Ponta care devine prieten cu Moscova sau care îşi petrece vacanţele în China.

„Atâta timp cât românii cred în posturi de televiziune gestionate de proprietari corupţi sau turnători, îşi asumă riscul de a fi dezinformaţi”

Strategia Naţională de Apărare redactată în 2010, care menţionează printre obiectivele na­ţio­na­le de securitate creşterea influenţei in­ter­na­ţio­nale a NATO şi a UE, este blocată în Par­la­ment. Nu e un impediment faptul că România se ghidează după o strategie naţională de securitate redactată înainte de aderarea la UE?

Să nu vă imaginaţi că acea strategie a rămas doar la aprobarea Parlamentului. Ea a fost materializată o dată ce a fost adoptată de CSAT, în seturi de hotărâri ale CSAT, care au împins instituţiile la punerea în aplicare a celor scrise în SNAp 2010. Aprobarea de către Parlament este actul politic, extrem de puternic, care face ca şi Legislativul să-şi asume Strategia Naţională de Apărare. Eu, însă, nu puteam opri derularea unei strategii de apărare adaptate realităţilor de astăzi şi să funcţionăm, din punct de vedere al securităţii naţionale, cu o strategie din 2006. Era inadmisibil. Deci, acea strategie a fost pusă în aplicare şi v-aş da exemple pe care le ştiţi, pe care le puteţi imediat identifica. Spre exemplu, aţi văzut, în SNAp 2010 sunt menţionate, la capitolul „Vulnerabilităţi”, corupţia, funcţionarea Justiţiei – materializate deja.

La fel, unele derapaje ale presei, mai exact fenomenul campaniilor de presă la comandă, cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora, şi presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului…

Şi puteţi să-mi spuneţi că nu e aşa?

Nu.

Asta, însă, nu înseamnă că statul intervine peste trusturile de presă. În schimb, previne populaţia că sunt trusturi, cum e Intact şi România TV, care sunt conduse de oameni care nu au nicio legătură cu democraţia. Sau, în cazul Trustului Intact, discutăm despre un turnător – unul care şi-a turnat familia la Securitate –, despre un om care a fost condamnat deja la cinci ani de închisoare, în primă instanţă, pentru fraudarea statului. Atâta timp cât românii cred în posturi de televiziune gestionate de astfel de proprietari, îşi asumă riscul de a fi dezinformaţi tot timpul. Dar în mass-media nu poţi interveni cu brutalitate, dând o lege care să interzică funcţionarea Antenei 3, de exemplu. Nu. Acolo, însă, discutăm de un serviciu de propagandă antiromânesc care încearcă să discrediteze tot ceea ce înseamnă funcţionare democratică a statului – şi aici nu fac neapărat referire la mine, care sunt o ţintă continuă. Aduceţi-vă, însă, aminte de campaniile împotriva judecătorilor, a procurorilor, împotriva diverselor instituţii ale statului, care nu s-au plecat în faţa turnătorului Voiculescu.

„Marea cangrenă a României, în momentul de faţă, este politizarea”

Sunteţi un susţinător al reformei statului, aici fiind incluse şi reforma justiţiei şi lupta anticorupţie. În ultimii ani, SRI a devenit un pilon important şi în combaterea marii corupţii. Ceea ce nu i-a adus laude de pe toate palierele puterii. Din contră, în 2012, a fost la un pas de a se trezi cu atribuţiile anticorupţie limitate – Guvernul se pre­gătea să modifice Legea 51/1991, privind si­guranţa naţională, pentru a-i limita po­sibilitatea de a valorifica în instanţă in­formaţii privitoare la marea corupţie, ob­ţinute pe mandat de siguranţă naţională. Aveţi informaţii că, în eventualitatea câştigării de către Victor Ponta a Preşedinţiei – de unde se asigură coordonarea SRI, via CSAT, şi de la care pleacă nominalizarea di­rectorului acestui serviciu –, SRI urmează să fie scos de pe orbita anticorupţie?

Informaţii nu am, dar nu exclud acest lucru. Pentru că, de exemplu, când în CSAT am constatat – mai mult decât este scris în Strategia Naţională de Apărare –, că există corupţie în Justiţie, că există corupţie la nivelul Guvernului, la nivelul Consiliilor Judeţene, a fost emisă o hotărâre CSAT care menţionează toate instituţiile cu responsabilităţi în depistarea şi combaterea acestui proces, dar responsabilizează masiv şi SRI. O hotărâre CSAT în care, de exemplu, se specifică obligativitatea funcţionării unor structuri mixte Parchet-SRI-Poliţie, pe divere paliere, de la depistarea şi combaterea corupţiei în Justiţie până la combaterea evaziunii fiscale. De ce s-a ajuns aici, însă, este important să avem o explicaţie.

De ce a trebuit implicat, mult mai puternic decât transpare din propria lui lege, SRI-ul? Pentru că, politizând alte instituţii – ANAF, până nu demult, Gardă Financiară, Oficiul pentru Protecţia Consumatorului, Agenţia Sanitar-Veterinară, Inspectoratele Şcolare, Direcţiile Sanitare –, acestea au acţionat tot timpul în favoarea partidului care îl numise pe director şi nu au combătut corupţia sau evaziunea fiscală, aşa cum ar fi trebuit să o facă însuşi directorul. Şi, atunci, a trebuit, de exemplu, să substituim ANAF cu informaţii de la SRI, pentru a ne putea bate cu evaziunea fiscală. A trebuit să substituim Oficiul pentru Protecţia Consumatorului cu informaţii de la SRI, ca să aflăm că avem reţele care pun în vânzare carne care a depăşit perioada de valabilitate. Acestea au fost pârghiile pe care le-am avut la dispoziţie.

Şi vreau să ştiţi că, din acest punct de vedere, nu iert, atunci când fac analizele, nici măcar partidul care m-a sprijinit să devin preşedinte, pentru că şi ei au continuat procesele de politizare la fel ca şi cei de dinaintea lor, la fel ca şi cei de după ei. Marea cangrenă a României, în momentul de faţă, este politizarea. Instituţiile care nu au mai fost politizate în cei zece ani de mandat al meu şi care, într-un fel sau altul, ţineau de preşedinte – SRI, SIE, DIICOT, DNA, ÎCCJ, unde numirile şefilor se fac de către Preşedinte – au început să funcţioneze. La agenţiile care au ţinut de Guvern şi care au continuat să fie politizate, se văd rezultatele. Deci, marea prioritate a României în momentul de faţă este depolitizarea instituţiilor care ţin de Guvern – de la Inspectorate Şcolare, la Direcţii de Sănătate Publică, ANAF, la Oficiul pentru Protecţia Consumatorului, la multe altele.

„Prin subordonarea DGIPI, premierul Ponta destructurează mecanismul de funcţionare al MAI”

Ce efecte poate atrage după sine, în perioadă electorală, politizarea DGIPI? Serviciul secret al Internelor a fost trecut, imediat după învestirea Guvernului Ponta II, în regim de urgenţă, în subordinea de facto a premierului – atâta timp cât primul-ministru şi-a trecut în fişa postului numirea conducerii acestui serviciu. La scurt timp, a creat Direcţia Antifraudă, se pare, special pentru a şi-o subordona direct. Acum se pregăteşte subordonarea directă a SPP… Ce efecte pot avea aceste mişcări, făcute în an preelectoral şi în an electoral?

Victor Ponta vrea să folosească instituţiile pentru a face dosare. Uitaţi-vă cum foloseşte Corpul de Control. Adrian Năstase a înfiinţat DGIPI exact în ideea de a avea o contrapondere la SRI. Sigur, nu a reuşit, SRI a devenit un serviciu extrem de profesionalizat şi respectat nu numai în România, ci şi în străinătate.

Ca să lămurim ce înseamnă trecerea DGIPI în subordinea premierului, aduceţi-vă aminte din 2009, când PSD se afla la guvernare, de declaraţiile lui Vanghelie, că ia el dosare de la DGIPI… Asta va face şi premierul cu DGIPI, din păcate. Destructurând mecanismul de funcţionare al MAI.

În cazul SPP, dacă se va reuşi trecerea acestuia în subordinea premierului Victor Ponta, ar putea fi folosit în scopuri similare, pentru a asigura servicii electorale neoficiale?

Mă îndoiesc. Eu ştiu foarte bine structura de funcţionare a acestui serviciu… Şi cred că în momentul în care nu ar mai avea statutul pe care îl are acum, de independenţă politică, foarte mulţi demnitari străini ar ezita să mai utilizeze serviciile de protecţie ale SPP, în vizitele pe care le fac în România.