Edilul Nicolae Robu propune armonizarea planurilor de dezvoltare ale Timişoarei cu cele ale localităţilor limitrofe şi crearea unei mari aglomerări urbane, organizată în arondismente. Într-o primă etapă, vizate de acest proiect ar fi localităţile Săcălaz, Dumbrăviţa, Moşniţa Nouă, Ghiroda, Şag, Sânandrei, Giroc, Dudeştii Noi şi Sânmihaiu Român.

Edilul Timişoarei, Nicolae Robu, spune că e necesară conturarea unui concept unitar care să aibă în vedere perspectiva unei posibile unificări a Timişoarei cu localităţile limitrofe, în vederea constituirii unei mari aglomerări urbane, organizată după modelul unei metropole: „Cred că a sosit vremea unificării între Timişoara şi toate comunele adiacente, pentru crearea unei aglomerări urbane, a unei metropole, care să se poată dezvolta într-un concept unitar”.

Potrivit primarului, un astfel de concept ar putea îngădui dezvoltarea viitoare a zonei, prin armonizarea actualelor planuri de dezvoltare ale fiecărei unităţi administrativ-teritoriale în parte şi crearea unui Master Plan comun.

Edilul a mai precizat că, pentru materializarea unei astfel de propuneri, ar fi nevoie de voinţă politică şi de crearea unui cadru legislativ menit să susţină propunerea, care ar putea presupune inclusiv emiterea unei ordonanţe de urgenţă ce să permită derularea unui astfel de proiect-pilot: „În concepţia mea s-ar impune o schimbare legislativă, să se meargă pe o lege-pilot sau pe o ordonanţă de urgenţă-pilot, care să creeze cadrul pentru un asemenea experiment”.

Nicolae Robu mai spune că localităţile învecinate Timişoarei ar putea deveni arondismente ale oraşului, în care ar putea funcţiona structuri administrative locale cu prerogative restrânse, limitate la o serie de probleme cotidiene.

Printre argumentele invocate de edil în sprijinul propunerii sale, e menţionat imperativul armonizării planurilor de dezvoltare ale tuturor unităţilor administrativ-teritoriale din proximitatea oraşului cu planurile de dezvoltare ale Timişoarei, pentru o definire clară a zonelor industriale sau a celor destinate agrementului. În caz contrar, a subliniat edilul, chiar dacă Primăria Timişoara nu va permite funcţionarea pe teritoriul oraşului a unor obiective industriale care poluează, acestea ar putea primi aprobare din partea administraţiilor localităţilor situate în vecinătatea imediată a oraşului. Situaţie care, însă, a mai apreciat edilul, ar putea avea drept consecinţă faptul că, în 20 sau în 30 de ani, va exista o zonă cu obiective industriale situată în inima oraşului. „Pe raza Timişoarei nu dorim investiţii care să creeze poluare, mi-am luat acest angajament că nu voi aproba nicio investiţie ce produce poluare, miros, disconfort cetăţenilor. Dar, dacă un asemenea investitor se duce într-o comună limitrofă, el poate primi undă verde să se implanteze acolo, la frontiera acelei comune cu Timişoara şi consecinţele negative s-ar răsfrânge şi asupra Timişoarei, ca şi în cazul în care investiţia ar fi pe raza Municipiului Timişoara”, a opinat edilul. Acesta a oferit drept exemplu situaţia legată de amplasarea actuală a liniilor de cale ferată care străbat oraşul, împărţindu-l în două. Şi care, la momentul amplasării lor, erau situate în afara Timişoarei.

„Este timpul unor abordări vizionare, cu privirea peste ani, chiar peste mulţi ani, nu numai în cotidian. Ne concentrăm pe rezolvarea unor probleme stringente, care ţin de viaţa de zi cu zi, dar nu putem să ne limităm la asta, trebuie să gândim mult mai departe de atât”, a argumentat Nicolae Robu. Precizând că urmează să poarte consultări pe această temă cu primarii tuturor localităţilor limitrofe, dar şi cu parlamentarii de Timiş, în vederea solicitării de sprijin pentru crearea cadrului legislativ necesar materializării unei astfel de propuneri.

Într-o primă etapă, vizate de acest proiect ar fi localităţile Săcălaz, Dumbrăviţa, Moşniţa Nouă, Ghiroda, Şag, Sânandrei, Giroc, Dudeştii Noi şi Sânmihaiu Român.

„Nu exclud o abordare şi mai largă, dar primul gând e ca această structură să se creeze cu Timişoara şi cu comunele care au graniţă directă cu Timişoara”, a explicat primarul. Adăugând că, dacă ar exista voinţa politică necesară, proiectul în sine s-ar putea materializa într-un orizont de timp nu mai îndepărtat de un an de zile.Situaţie în care prevederile Planului Urbanistic General, aflat tot în lucru, de ani de zile, ar implica abordări unitare: „Eu lansez ideea, ulterior se face un studiu şi, dacă acesta validează ideea, se trece la pasul următor. PUG-ul este în procedură. Procesul de adoptare a unui Master Plan e unul de foarte lungă durată şi, dacă se ia o decizie în sensul celor propuse, ar fi timp să se facă ajustările necesare în Master Plan”. Menţionând că trebuie lăsată deschidere pentru completarea Master Plan-ului oraşului cu proiecte derivate din procesul, în dinamică, de redefinire a imaginii Timişoarei.

În ceea ce priveşte persoana care ar putea gestiona destinele unei astfel de aglomerări urbane, edilul a precizat că propunerea sa este una de principiu şi nu vizează astfel de aspecte concrete. Şi subliniază că procesul de urbanizare a localităţilor din jurul Timişoarei ar putea dura, iar materializarea nu depinde de voinţa sa, ci implică existenţa unei voinţe politice, dar şi consultarea cetăţenilor din arealul vizat.

Un concept mai vechi, primit cu rezerve

Referiri la perspectiva creării unei zone metropolitane au mai fost făcute, la Timişoara, în urmă cu mai mulţi ani, înainte de debutul crizei economice.

Proiectul Zona Metropolitană Timişoara s-a bucurat atunci de susţinere din partea autorităţilor locale şi judeţene, constituindu-se chiar şi un Consiliu Consultativ Metropolitan, care includea Timişoara şi localităţile Dumbrăviţa, Ghiroda, Moşniţa Nouă, Giroc, Sânmihaiu Român, Săcălaz, Sânandrei, Giarmata, Orţişoara, Remetea Mare, Şag şi Parţa.

În contextul conturării premiselor acestei colaborări, s-a creat chiar şi o Asociaţie Metropolitană de Transport, iar voci din rândul consilierilor judeţeni s-au exprimat favorabil identificării unei abordări consensuale între Primăria Timişoara şi Consiliul Judeţean Timiş pe această temă.

“Milităm pentru o dezvoltare dinspre Timişoara spre celelalte localităţi. În acest fel nu vrem ca localităţile de lângă să se dezvolte fiecare cum crede şi să vedem la sfârşit cum putem integra această dezvoltare în conceptul Zonei Metropolitane”, declara consilierul judeţean PSD Marcel Mihoc, la momentul respectiv preşedinte al Comisiei de Urbanism, amenajarea teritoriului, lucrări publice şi protecţia mediului din cadrul CJ Timiş.

După debutul crizei economice, bugetele alocate dezvoltării proiectului Zona Metropolitană Timişoara au fost îngheţate, iar discuţiile despre acest subiect au fost sistate. Pe lângă absenţa fondurilor, un alt obstacol major în calea proiectului a fost şi ostilitatea întâmpinată din partea unor primari, care se temeau că, în noul format, îşi vor pierde prerogativele şi funcţia. Un exemplu în acest sens a fost cel al Primăriei Dumbrăviţa, care s-a arătat refractară de la început ideii acestui proiect.