Politicieni din Guvern şi din Parlament pun la dispoziţia unui singur om două puteri ale statului, în încercarea de a-l exonera de răspundere pentru furt. Furt intelectual.

După eşecul de la prezidenţiale, pentru Victor Ponta părea iminent  riscul pierderii susţinerii partidului, deci, al pierderii funcţiei de prim-ministru şi, implicit, a unei foarte ridicate cote de influenţă. Ceea ce nu ar fi doar o chestiune de onoare, ci ar putea implica şi retragerea titlului de doctor. Situaţie pe care, datorită funcţiei, din 2012, de la izbucnirea scandalului de plagiat, a reuşit să o blocheze. Trei subalterni de-ai săi, miniştri ai Educaţiei – Liviu Pop, Ecaterina Andronescu şi Remus Pricopie – care aveau nu doar posibilitatea, ci obligaţia legală de a-i retrage titlul academic dovedit de Universitatea Bucureşti a fi fost obţinut prin rapt intelectual, nu şi-au asumat decizia, fiind incapabili să-şi depăşească statutul de lachei la curtea doctorului Ponta.

În momentul în care Victor Ponta nu va mai conduce Guvernul, e posibil, însă, ca această hotărâre să fie luată. Şi, de asemenea, în condiţiile pierderii din autoritate, din influenţă, e posibil să se trezească şi cu probleme penale. Asta, dacă unul dintre autorii din care s-a “inspirat” îi va face o plângere. Legea drepturilor de autor prevede că plagiatul poate fi pedepsit, chiar cu detenţie, în baza unei plângeri depuse de cei după care s-a copiat.

Aşa că, imediat după pierderea alegerilor, dl Ponta a încercat să-şi prindă o plasă de siguranţă. Alţi lachei – de la cei din Ministerul Educaţiei, de la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor şi Avocatul Poporului – s-au grăbit să facă sluj. Să ne amintim:

16 decembrie 2014. Premierul României, doctor Victor Ponta, anunţă public Universitatea Bucureşti că renunţă la titlul de doctor. Motivul oficial invocat, faptul că îşi dorea ca mandatul nou-numitului ministru al Educaţiei, Sorin Câmpeanu, să nu fie “perturbat de o temă care, în timp, a devenit eminamente politică”. Sigur, dacă şi-ar fi dorit acest lucru, asistam la altceva: la o demisie a sa şi la retragerea de către ministrul Educaţiei a titlului de doctor. Cum dl Ponta nu a demisionat, niciunul dintre miniştrii post-2012 nu-şi putuseră depăşi condiţia de subordonaţi politruci. Asta, deşi Legea educaţiei prevede retragerea titlului de doctor, ca sancţiune, pe baza unor rapoarte externe de evaluare. Or, astfel de rapoarte există din 2012. Ceea ce a lipsit a fost doar voinţa miniştrilor Educaţiei de a aplica legea şi, astfel, de a-şi înfrunta şeful.

18 decembrie 2014. Dl Sorin Câmpeanu anunţă că la minister a ajuns solicitarea Universităţii Bucureşti de retragere a titlului de doctor premierului Victor Ponta. Într-un acces de slugărnicie, ţine, însă, să sublinieze că la baza deciziei universitarilor stă solicitarea primului-ministru. O solicitare “cu o semnificaţie profundă”, făcută de dl Ponta “nedorind să afecteze prestigiul educaţiei”. Ca un detaliu de înţelegere a contextului, merită reamintit că dl Câmpeanu a fost numit, în 2012, la conducerea CNADTCU. Comisie care, sub conducerea sa, spunea că plagiatul d-lui Ponta nu se confirmă. Infirmând verdictul dat de comisia anterioară, reorganizată exact în ziua în care urma să se pro­nunţe oficial asupra plagiatului.

Cum în acest demers al său, de renunţare la titlu, dl Ponta s-a împiedicat de Legea educaţiei care, în forma actuală, nu permite renunţarea la titlul de doctor, ci doar retragerea acestuia, ca sancţiune , trebuia găsită urgent o soluţie. Legală.

29 decembrie 2014. Guvernul Ponta vine cu rezolvarea pentru problema premierului Ponta. Şi anunţă modificarea Legii educaţiei, prin ordonanţă de urgenţă – 94/2014. Rapidissim şi fără consultarea mediului universitar. Astfel, Legii educaţiei i se anexează un articol care să le confere titularilor titlului de doctor dreptul să renunţe la el. Deci, un articol care să-l exonereze pe premierul plagiator de răspundere. Deşi ordonanţa intră în contradicţie cu legea fundamentală – care la articolul 115 spune că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă “numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”, or, unde e situaţia extraordinară în acest caz şi care e motivaţia acestei decizii? – se miza pe lipsa de reacţie a Avocatului Poporului. Singurul care poate ataca la CCR o ordonanţă de urgenţă. S-a mizat eficient. Dl Victor Ciorbea  nu a văzut vreo problemă în această ordonanţă cu dedicaţie.

28 ianuarie 2015. Din cauza scandalului declanşat şi în presă, şi în mediul universitar, Ministerul anunţă că OUG nu se poate aplica încă pentru că Metodologia de revocare a titlurilor academice nu a fost finalizată. Nu e vorba despre o renunţare la ea, ci doar despre o amânare, pentru o zi cu ape mai liniştite.

10 februarie 2015. În ajutorul lui Victor Ponta încearcă să vină alţi lachei de-ai săi. Deputaţii din Comisia Juridică. Aceştia dau aviz pozitiv pe respectiva ordonanţă.

25 februarie 2015. Planul e, momentan, dejucat în plenul Camerei Deputaţilor, unde, cu o majoritate covârşitoare, au fost eliminate articolele ce vizează posibilitatea de renunţare la titlurile academice. Rămâne de văzut ce se va întâmpla curând în Senat – cameră decizională în acest context –, dacă vor fi suficienţi parlamentari care să accepte să facă sluj în faţa d-lui Ponta şi să treacă această ordonanţă, care să-l exonereze de răspundere.

Articolul publicat şi în Revista 22.