Diplomele de competență lingvistică eliberate de instituții acreditate la nivel internațional trebuie traduse și legalizate de către elevii claselor a XII-a, anterior susținerii probei de competență lingvistică de la bacalaureat, în vederea obținerii echivalării. Măsura, al cărei conținut consumator de resurse financiare și timp, decisă, cu cinci ani în urmă, prin ordin al ministrului Educației, este amendat de către un senator independent.

Un circuit birocratic care pedepsește performanța

Într-o evaluare critică făcută prevederilor unui Ordin al ministrului Educației, datând din 2010, senatorul independent Valeriu Todirașcu apreciază că, prin măsurile birocratice impuse, Ministerul Educației nu face decât să descurajeze performanțele școlare și să îi pedepsească pe elevii merituoși, supunându-i la eforturi financiare suplimentare pe părinții acestora. Și aceasta în condițiile în care, pentru a-și potența șansele de reușită de înscriere la universităţii din UE,  depun eforturi pentru a obține, de la instituții acreditate la nivel internațional, încă din timpul perioadei de școlarizare, certificate de competență lingvistică.

Senatorul Valeriu Todirașcu avertizează, prin intermediul unui comunicat trimis redacţiei, asupra acestei decizii. „Una dintre cerinţele bacalaureatului în România este stabilirea competenţei lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională. Pentru aceasta, programa şcolară cuprinde studiul a două limbi străine, iar în cadrul bacalaureatului se stabileşte nivelul cunoştinţelor pentru una din limbile studiate”, spune Valeriu Todirașcu.

Acesta menționează și că, pentru înscrierea elevilor la cursurile universitare dintr-o ţară a UE, alta decât România, competenţa lingvistică trebuie certificată de către o instituţie acreditată internaţional. Pentru a răspunde acestor exigențe menite să le potențeze șansele de reușită, mulţi dintre elevi obțin încă înainte de momentul susținerii bacalureatului, prin eforturi proprii și grație susținerii financiare oferită de părinți, diplomele pentru certificarea cunoaşterii unei limbi de circulaţie internaţional. „Pentru obţinerea acestor certificate internaţionale, părinţii elevilor plătesc manuale speciale şi taxa de înscriere, eventual şi meditaţii particulare, la un cost care depăşeşte cu mult un salariu mediu pe economie”, avertizează senatorul independent Valeriu Todirașcu.

Prevederi ilogice și măsuri generatoare de costuri suplimentare

Valeriu Todirașcu menționează și că, pentru situația în care elevul deține, anterior momentului susținerii examenului de bacalaureat, un atestat de competență lingvistică, Legea învățământului include prevederi care îngăduie echivalarea diplomelor internaţionale cu evaluarea competenţelor lingvistice din cadrul examenului de bacalaureat. „Procedura de recunoaştere şi echivalare a rezultatelor obţinute la examenele cu recunoaştere internaţională este reglementată de Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 5.219/2010”, mai spune senatorul.

Iar problemele semnalate derivă tocmai din conținutul acestui ordin. Și aceasta întrucât, spune Valeriu Todirașcu, ar fi fost de aşteptat ca această procedură de echivalare să se desfăşoare simplu, prin constatarea comisiei de examen, a faptului că elevul nu mai trebuie să susţină și testul de competenţă lingvistică, pentru că a obţinut anterior un certificat internaţional, de tipul celor menţionate în anexa ordinului de ministru menționat. „Tot ce ar fi avut de făcut comisia, în mod normal, ar fi fost să copieze nivelul de competenţă certificat de diploma internaţională în locul rezultatului testului respectiv, care nu mai trebuie să fie susţinut în cadrul examenului de bacalaureat”, declară Valeriu Todiraşcu.

În realitate, situația se prezintă complet diferit. „Elevul trebuie să depună, cu mult timp înainte de examenul de bacalaureat, o cerere la care să anexeze o copie legalizată a certificatului internaţional, după care comisia trebuie să constate echivalarea şi să alcătuiască un proces-verbal în care să înscrie elevul respectiv, cu calificativul echivalat”, precizează senatorul Valeriu Todirașcu. Acesta adaugă, însă, și că odiseea birocratică nu se oprește, însă, nici în momentul depunerii solicitării de legalizare a certificatului de competență lingvistică. Și aceasta întrucât, potrivit prevederilor legale în vigoare, „notarii publici nu pot legaliza acte în limbi străine”. Motiv pentru care este necesară, în prealabil, o traducere autorizată a certificatului de competență lingvistică. „Acest proces complicat durează câteva zile şi costă aproximativ 150 de lei, suplimentar costurilor necesare pentru obţinerea diplomei internaţionale”, semnalează Valeriu Todirașcu.

În plus, măsura ar reprezenta și o formă de punere la îndoială, de către reprezentanții Ministerului Educației, a onestității și capacității membrilor comisiei de bacalaureat de a traduce și consemna cu acuratețe echivalentul unor calificative ce figurează înscrise pe certificatele de competență lingvistică. „Probabil că Ministerul Educaţiei nu are încredere în cinstea membrilor comisiei de bacalaureat şi în competenţa lingvistică a acestora (cerută însă elevilor). Astfel, este nevoie ca altcineva să traducă cuvintele «Certificate»  în românescul «Certificat» şi «English» în «Engleză», ca şi «Level» în «Nivel». Valoarea nivelului: A1 sau A2, B1 sau B2, C1 sau C2 nu mai necesită traducere, dar traducătorul este plătit la numărul de cuvinte şi numărul de pagini ale actului”, explică Valeriu Todirașcu.

Acesta notează că, în acest fel, prin grija Ministerului Educației, se rotunjesc veniturile notarilor publici şi ale traducătorilor autorizaţi pe seama elevilor merituoşi. Care, „după ce că au obţinut prin muncă asiduă în afara şcolii – care este gratuită în România « un certificat pentru care au plătit un examen internaţional, (…) se văd nevoiţi să piardă timp preţios în preajma examenului de bacalaureat şi să plătească suplimentar pentru echivalarea acestei diplome”. Potrivit aprecierii senatorului, prin astfel de decizii, pare că Ministerul Educaţiei se preocupă mai mult de bunăstarea notarilor şi traducătorilor decât de soarta elevilor merituoşi, „pe care consideră necesar să-i pedepsească pentru performanţele lor, la care învăţământul românesc nu contribuie”.