Deşi ar fi fost de aşteptat ca administraţia judeţeană să se implice mai mult în proiecte de infrastructură, cum e cel al Intermodalului sau al Centurii de Sud a Timişoarei (pasată spre CNADNR şi Primăria Timişoara), Consiliul Judeţean pare mai interesat de investiţiile din domeniul sportiv. Se doreşte construcţia unui nou stadion, avansându-se două locaţii destul de neinspirate: actualul teren al Aviaţiei Utilitare, aflat încă în litigii cu Primăria, şi actualul stadion “Dan Păltinişanu”, lucru care ar anula aproape toate investiţiile realizate în cursul ultimilor ani la stadion.

Planuri mari pe infrastructura sportivă

Dacă despre investiţii importante promise pentru judeţ nu se mai spune absolut nimic, bugetul pe 2015 fiind o nouă dezamăgire, sunt vehiculate la început de an noi investiţii în domeniul infrastructurii sportive, în cazul cărora oportunitatea şi amplasarea sunt de natură să ridice semne de întrebare.

Reprezentanţii Consiliului Judeţean Timiş susţin că este în negociere proiectul construirii unui nou stadion, cu 35.000 de locuri, în colaborare cu Compania Naţională de Investiţii, care are şi în Timiş un istoric nu foarte fericit legat de construcţia de săli de sport, prin programul guvernamental demarat în timpul Guvernării Năstase.

Compania Naţională de Investiţii pare interesată de proiect şi, conform oficialilor CJ Timiş, le-a cerut transmiterea unei documentaţii care să cuprindă extrasul CF, fotografii ale amplasamentului, o hotărâre de consiliu judeţean cu predarea amplasamentului pentru minister, o hotărâre a consiliului judeţean cu un angajament de a asigura finanţare pentru racordurile la utilităţi şi lucrările de sistematizare şi alte documente.

S-a şi aproximat faptul că ar fi necesare 12 hectare de teren pentru ceea ce presupune construcţia unui stadion şi a unei săli polivalente, cu toate componentele anexă – o zonă publică, parcare, o zonă tehnică şi alte anexe.

“Planul de demarare a construcţiei unui nou stadion în 2015 rămâne valabil. Suntem în discuţii cu cei de la Compania Naţională de Investiţii, şi rămâne să ne lămurim exact ce presupune colaborarea pentru derularea acestui proiect”, ne-a declarat vicepreşedintele CJ Timiş, Călin Dobra.

Două locaţii discutabile

Deja s-a venit cu propunerea a două locaţii pentru viitorul stadion de 35.000 de locuri, ambele discutabile.

Primul amplasament luat în discuţie este cel al Aviaţiei Utilitare, de pe Calea Torontalului. Înainte de a fi demarată construcţia noului stadion, va trebui să se găsească o nouă locaţie pentru Aviaţia Utilitară, “poate chiar pe undeva pe lângă aeroport”, după cum spun reprezentanţi ai CJ Timiş. Însă acest lucru ar însemna practic distrugerea unor investiţii importante făcute în zonă, pentru piste, hangare şi infrastructură, specifice activităţii Aeroportului Cioca. În plus, încă se discută despre posibilitatea ca elicopterul SMURD alocat Timişului, încă garat la Arad, să fie adus la Aviaţia Utilitară. Reprezentanţii companiei spun că există infrastructura necesară, iar o bază SMURD de acest gen, în locaţia din Calea Torontalului, ar fi amplasată foarte bine, în varianta în care se concretizează proiectul Spitalului Regional, pe aceeaşi locaţie. Nu în ultimul rând, la Aeroportul Cioca persistă problemele legate de împărţirea patrimoniului so­cie­tăţii între Primăria Timișoara și CJ Timiș, care au afectat în ultimii ani activitatea Aviaţiei Utilitare Timișoara.

Aerodromul de pe Calea Toron­talului este unul dintre cele mai vechi din ţară, fiind con­struit în perioada interbelică, cu destinaţia de aeroport al orașului. Utilizat, în diferite etape, de societăţi și companii aeriene ca și LAR, LARS, Avia­san, Aerodromul și-a schimbat succesiv subordonarea. În pe­rioada antebelică, a aparţinut Primăriei Timișoara, apoi a a­juns în administrarea Minis­terului Transporturilor, până în 2002, când a fost transferat CJ Timiș. Din cauza acestor schim­bări, au intervenit litigii între Primărie și administraţia jude­ţeană, pentru partajarea tere­nurilor și a clădirilor aferente. S-a spus nu o dată că aceste li­tigii au făcut imposibilă mate­ria­lizarea parteneriatului prin care urma să se deruleze pro­iectul de modernizare al aero­portului, că trebuie să se re­zol­ve foarte repede neînţelegerile cu Primăria, legate de infra­structură și patrimoniu și că aceste neînţelegeri au împie­dicat dezvoltarea normală a societăţii. Aceste inconveniente nu s-au rezolvat, şi nu s-ar putea pune problema demarării construcţiei unui nou stadion în zonă, până nu se lămureşte cui aparţine, şi în ce proporţie terenul de la Aerodromul Cioca.

Al doilea amplasament luat în discuţie de CJ Timiş este Stadionul “Dan Păltinişanu”. Varianta pare la fel de neinspirată, pentru că ar anula investiţiile făcute la stadion în ultimii ani, investiţii extreme de costisitoare, realizate în marea lor majoritate din bani publici, mai precis din bugetul CJ Timiş.

Şirul de investiţii făcute de admnistraţia judeţeană nu poate exclude nocturna timişoreană, proiectată cu o capacitate de iluminare de 1465 de lucşi. Conform datelor oficiale ale Ligii Profesioniste de Fotbal, aceasta a costat 60 de miliarde de lei vechi, adică şase milioa­ne de lei noi. Ceea ce înseamnă, la cursul de atunci, aproximativ 1,7 milioane de euro.

Apoi, în anul 2009, CJ Timiş a realizat investiţii de amploare în stadion, în vederea susţinerii aici a meciurilor pe care FCTimişoara, patronată de Marian Iancu, le-a jucat în UEFA Champions League, adică doar câteva meciuri. Atunci, după efectuarea în proporţie de 80% a lucrărilor, s-a ajuns la concluzia că mai e necesară o sumă suplimentară de aproximativ 170.000 de euro, pentru definitivarea lucrărilor programate. Pentru că nu mai avea timp să organizeze licitaţii, contractul iniţial de 800.000 de lei, adică peste 180.000 de euro, a fost împărţit, pe 14 firme contractante, pe a căror bună credinţă a mizat administraţia judeţeană. În total, pentru susţinerea aici a meciurilor din Champions League, CJ Timiş a plătit peste 350.000 de euro.

Anul trecut s-a decis dotarea suprafeţei de joc a terenului cu instalaţie de încălzire, montarea în incinta stadionului a unui sistem de publicitate cu panouri led şi modificări la racordurile electrice – ridicarea puterii instalate cu 750 Kw, necesare funcţionării instalaţiei de încălzire a suprafeţei de joc, şi ridicarea puterii instalate cu 250 Kw, necesare funcţionării sistemului de publicitate. Dacă s-ar iniţia construcţia unui nou stadion pe actualul amplasament, majoritatea acestor investiţii ar deveni, practic, inutile.

Un istoric de investiţii controversat în Timiş

Un alt semn de întrebare legat de proiectul viitorul stadion este şi cel legat de parteneriatul cu Compania Naţională de Investiţii. CNI are un istoric de investiţii cu destule probleme în Timiş, legat în primul rând de celebrul program de construcţie de săli de sport, iniţiat în urmă cu 12 ani. În majoritatea cazurilor, algorit­mul de construire a sălilor de sport şi bazinelor fost stabilit de Ministerul Dezvoltării şi de CNI, iar în afară de Primării nu au fost implicate alte structuri de pe plan local care poate că ar fi avut un punct de vedere pertinent în problema construcţiei sălilor de sport. În pro­gramul de investiţii al CNI, derulat în­tre 2002 şi 2004, pe perioada Guver­nării Năstase, au fost alocaţi peste 165 de milioane de euro, dintr-un împru­mut extern, pentru construcţia a 410 săli de sport în întreaga ţară. Însă termenul de finalizare a multor săli din program a fost fixat prea repede, în urma unui celebru pariu făcut de pre­mierul de atunci cu omul de afaceri Ion Ţiriac. Astfel, multe săli au fost fă­cute în grabă şi au prezentat nume­roase defecţiuni.

În Timiş s-au construit prin acest program zece astfel de săli: la Belinţ, Deta, Jebel, Jimbolia, Peciu Nou, Căr­piniş, Chevereş, Lovrin şi Tomeşti. La finalul programului, în 2004, la o bună parte dintre ele erau semnalate deja defecţiuni. Un exemplu în acest sens este cel al sălii de sport din Peciu Nou, unde ploua înăuntru, centrala termică nu funcţiona, uşile erau montate strâmb, iar apa curentă nu curgea. De altfel, neregulile legate de programul de construcţie a sălilor de sport demarat în timpul guvernării Năstase au făcut obiectul unui dosar aflat în lucru, de mai bine de opt ani, la Direcţia Naţională Anticorupţie. Dosarul a fost înregistrat în 2006 şi are ca obiect neregulile constatate la achiziţiile publice ale CNI.

La continuarea acestui program, în ultimii doi-trei ani, primarii din localităţile timişene în care s-au construit săli de sport spun că nu au avut probleme cu construcţiile realiza­te, dar există, totuşi, un semn de întrebare legat de aceste construcţii. Este vorba despre perioada de garanţie prea mică. La majoritatea sălilor de sport con­struite în Timiş, CNI a acceptat ca lucrările realizate să aibă acelaşi ter­men de garanţie extrem de mic, de doi ani, termen în care firmele executante sunt obligate să facă reparaţii, dacă apar defecţiuni sau neconformităţi ce pot fi imputate constructorilor. După expirarea perioadei de garanţie, nici firmele executante, nici Compania Naţională de Investiţii nu mai pot fi constrânse legal să facă demersuri pentru remedierea deficienţelor. A­ceas­­ta în condiţiile în care pentru apartamentele din ansamblurile rezi­denţiale nou realizate, în Timişoara, în Bucureşti, ca de altfel în toate oraşele mari, perioada de garanţie oferită de către constructor este de zece ani.