Deşi controversele legate de oportunitatea promovării şi extinderii unor culturi modificate genetic continuă, suprafaţa cultivată cu plante „OMG” se extinde în România. Iar Timişul este în momentul de faţă judeţul cu cea mai mare suprafaţă agricolă cultivată cu porumb modificat genetic.

780 de hectare de porumb „OMG” în Timiş

După o perioadă de culturi experimentale, de testări şi de recoltări atent monitorizate, Timişul a ajuns în momentul de faţă unul dintre judeţele unde culturile modificate genetic nu mai sunt o raritate. Astfel, în momentul de faţă, conform informaţiilor Direcţiei Judeţene Agricole, în judeţ există o suprafaţă de 780 de hectare cultivată cu porumb modificat genetic. „Culturile sunt concentrate în zona Gătaia, şi în aceste zile va trebui să supraveghem recoltarea. Porumbul recoltat de pe această suprafaţă va intra direct în siloz şi va fi utilizat pentru hrana animalelor. Niciun fel de cantităţi din acest porumb recoltat nu vor fi folosite pentru alimentaţie umană. Raportat la această cultură, trebuie spus că în momentul de faţă Timişul este judeţul cu cea mai mare suprafaţă cultivată cu porumb modificat genetic, după Timiş urmând judeţul Călăraşi, cu o suprafaţă mult mai mică”, spune inginerul agronom Viorel Solomie, de la Direcţia Judeţeană Agricolă Timiş.

Acesta precizează că porumbul recoltat va fi depozitat separat, nu va fi amestecat cu porumbul nemodificat genetic, iar utilizarea sa se va face în condiţii strict monitorizate, pe bază de documente de evidenţă clare. Acesta afirmă că producţia obţinută de pe aceste suprafeţe este mai bună decât cea de pe suprafeţele care nu sunt modificate genetic. Totuşi, „este greu de precizat în momentul de faţă ce suprafaţă va fi cultivată în Timiş, anul viitor, cu plante modificate genetic. Vom şti acest lucru abia în primăvara anului viitor”.

O suprafaţă atât de mare cultivată cu porumb genetic a mai existat în Timiş, după aderare, doar în anul 2008, când au fost 866 de hectare cultivate cu porumb modificat genetic. Ulterior, în 2009 şi 2010, s-a cultivat porumb modificat genetic în scop experimental, cu precădere la Staţiunea de Cercetare Agricolă Lovrin, iar în 2011 s-a trecut la cultivarea pe o scară mai largă, Timişul având în acel an o suprafaţă de 86 de hectare cultivată cu porumb modificat genetic. Anul trecut, în zona Cărpiniş s-au cultivat şase soiuri de porumb modificat genetic. S-au respectat întocmai normele europene, nu au existat culturi pe o rază de 300 de metri în jurul suprafeţei cu porumb modificat genetic. Cultura avea un rol pur experimental, pentru a se vedea cum se comportă respectivele plante pe plan local. Toată producţia a fost distrusă, s-au tocat toate plantele şi s-a arat peste, plantele distruse urmând să fie folosite ca îngrăşământ. Specialiştii Direcţiei Judeţene Agricole susţin că a existat şi un audit al Comisiei Europene legat de culturile „OMG” de anul trecut, de la Cărpiniş, şi, acum doi ani, la Dudeştii Vechi, iar rezultatele controlului „au fost favorabile.”

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a fost notificată încă din 2010 cu privire la introducerea deliberată în mediu, pe perioada 2010 – 2014, a porumbului Bt11xGA21, modificat genetic pentru rezistenţă la atacul unor insecte lepidoptere şi toleranţă la erbicide pe bază de glifosat. În notificarea respectivă se specifică faptul că testele în câmp se pot desfăşura pe 13 amplasamente diferite din România, între 2010 şi 2014. Testarea acestui soi de porumb se poate efectua în Timiş, în cadrul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Lovrin şi la Cărpiniş, Grabaţ, Jimbolia, iar în Arad, la Peregu Mare, Şeitin şi Nădlac. Potrivit respectivei notificări, se pot cultiva suprafeţe de până la 5.000 de metri pătraţi pe fiecare dintre locaţiile selecţionate.

Un aspect mai puţin cunoscut legat de modificările genetice este că în Timiş Agenţia pentru Protecţia Mediului nu a dat doar autorizaţii pentru culturi modificate genetic, ci şi pentru studii medicale ce includeau terapia genetică. O astfel de autorizaţie de introducere deliberată în mediu a fost acordată în 26 noiembrie 2010 pentru un studiu clinic de terapie genetică, autorizaţie care a fost valabilă până în 31 martie 2013.

Argumente pro şi contra

În ceea ce priveşte culturile modificate genetic, argumentele pro şi contra s-au succedat în ultimii ani.

Pe lista de argumente pro, primul este preţul. Potrivit fostului ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, alimentele de bază ar putea fi cu până la 60% mai ieftine dacă plantele modificate genetic s-ar putea cultiva cu acceptul Uniunii Europene, iar fără biotehnologie nu va putea fi evitată scumpirea alimentelor, la nivel global: „E vorba de oferirea unor cantităţi sporite de alimente. La realizarea producţiilor cu aceste biotehnologii, preţurile sunt mai mici cu până la 60%”.

Un alt argument pro este faptul că aceste plante modificate genetic se cultivă deja pe zeci de ani, în mod intensiv, în mai multe state de pe glob, fără efecte nocive majore. În prezent, zece state au deja peste un milion de hectare de culturi modificate genetic, cea mai puternică prezenţă în acest top fiind SUA cu aproximativ 70 de milioane de hectare la nivelul anului 2011. De asemenea, americanii sunt şi cei mai fervenţi militanţi pentru plan-tele modificate genetic, fiind binecunoscută controversa pe această temă dintre Washington şi Uniunea Europeană, care  a fost multă vreme reticentă şi de-abia acum pare să aibă o altă viziune legată de plantele modificate genetic.  

Un alt argument pro este legat de faptul că forme de manipulare genetică se practică de milenii, de când agricultorii au produs şi selectat noi varietăţi de plante.

Pe de altă parte, se aduc argumente contra legate de efectele pe termen lung ale consumului de alimente modificate genetic. În 2011, asociaţia Agent Green a cerut interzicerea importului şi cultivării unui anumit soi de porumb modificat, în urma unui studiu realizat de Universităţile din Rouen şi Caen, care arătau că specia respectivă – cultivată în unele zone şi în România – prezintă pe animalele testate semne de toxicitate pentru rinichi şi ficat, precum şi efecte nocive asupra inimii, glandelor suprarenale şi splinei.

Un alt argument contra este legat de efectele imprevizibile asupra mediului pe care le poate avea o specie nouă. Astfel, potrivit asociaţiei Eco Ruralis, multe insecte care se hrănesc în mod natural cu dăunătorii plantelor de cultură pot muri atunci când consumă dăunători de pe plante modificate genetic.

Nu cultivăm, dar importăm soia „OMG”

În ceea ce priveşte soia modificată genetic, înainte de integrarea în U.E., Timişul se număra printre judeţele unde erau cele mai mari culturi de acest gen. După 2007, odată cu instituirea unor interdicţii legate de cultivarea de soia modificată genetic, activiştii Greenpeace îşi exprimau îndoiala că marii cultivatori de soia din Timiş au renunţat în grup la culturile modificate genetic. Greenpeace publica, în 2007 şi 2008, o listă a locaţiilor suspecte din România, unde existau înainte de 2007 culturi de soia modificate genetic şi unde se suspecta că aceste practici ar putea continua în diverse forme. Timişul era prezent pe acea listă cu peste 20 de locaţii, multe din jurul Timişoarei, dar şi din Sânnicolau Mare, Hodoni, Tomnatic, Livezile, Jebel, Becicherecu Mic, Sânpetru, Cărpiniş, Variaş şi Banloc.

Înainte de instituirea interdicţiei de cultivare de soia modificată genetic, România cultiva 300.000 de hectare cu soia, producţia ajungând, în anii buni, la peste un milion de tone. Reprezentanţii Ministerului Agriculturii susţin însă că în momentul de faţă, în România există un paradox legat de soia modificată genetic: deşi s-a instituit interdicţia culturilor de soia modificată genetic, România face importuri masive de şroturi de soia modificată genetic din afara spaţiului comunitar, pe care le foloseşte în zootehnie.

Tocmai de aceea, România a solicitat, în 2011, Comisiei Europene reluarea cultivării plantelor modificate genetic. Reprezentanţii Ministerului Agriculturii spun că se utilizează termenul speculativ de organism modificat genetic, pentru a se induce o reacţie de teamă şi respingere în rândul consumatorilor români. Aceasta deşi se importă masiv soia modificată genetic din zone în care nu există interdicţii de cultivare.

Anul trecut, de exemplu, în spaţiul european s-au importat 33 de milioane de tone de făină şi şrot de soia modificată genetic, importurile fiind făcute în principal din Argentina, Brazilia şi SUA. Aceste produse din soia sunt considerate un supliment esenţial pentru hrana animalelor în toate fermele din spaţiul comunitar.

În Timiş se folosesc anual între 30.000 şi 40.000 de tone de şrot de soia de import şi probabil că o bună parte din această cantitate este modificată genetic. În zootehnie, în hrana animalelor se include o proporţie de aproximativ 10% soia (majoritatea de import, deci, modificată genetic) pentru a asigura un conţinut adecvat de proteine, conform informaţiilor specialiştilor Direcţiei Judeţene Agricole.