Conform unor organizaţii ecologiste, în baza unui proiect de lege aflat în dezbatere la Parlament, propus de parlamentari PSD, suprafaţa împădurită din România s-ar putea reduce semnificativ, după ce s-ar da undă verde la realizarea de hoteluri, vile sau spa-uri în păduri. Iniţiatorii spun că este nevoie imperioasă de unităţi de cazare în zonele împădurite. Teorie care nu stă în picioare în Timiş, unde reprezentanţii AJVPS spun că, nici în cazul turismului cinegetic, nu s-a pus problema să nu existe spaţii suficiente de cazare.

Hoteluri create cu drujba

Conform unei propuneri legislative iniţiate de un grup de 38 de deputaţi şi senatori PSD, printre care se regăsesc şi trei de Timiş – Petru Andea, Cătălin Tiuch şi Gheorghe Ciobanu –, în perioada următoare s-ar putea construi fără prea multe probleme case de vacanţă, hoteluri şi spa-uri în mijlocul pădurii. Proiectul intenţionează modificarea Codului Silvic şi, potrivit acestuia, orice proprietar de pădure şi-ar putea include terenul în intravilanul localităţii de care aparţine fără niciun fel de costuri, ca apoi să poată realiza defrişări şi să construiască hoteluri, terenuri de tenis sau piscine. Justificarea  este una surprinzătoare: în acest fel se va dezvolta turismul montan. “În România, turismul sezonier la mare este deficitar pentru că avem doar două luni pe an de vară şi din această cauză nu putem deveni competitivi cu ţările dezvoltate din punct de vedere turistic, cum ar fi Grecia, Turcia, Cipriu, care au un sezon de minim 6 luni pe an. Strategia naţională trebuie să fie bazată pe turismul montan, ceea ce impune scoaterea din circuit a unei suprafeţe din fondul forestier, în vederea construirii unor complexuri sau resorturi turistice şi, de asemenea, amenajarea serviciilor conexe acestora (restaurante, baruri, pub-uri, spa-uri, piscine, pârtii de schi, terenuri de sport şi agrement)”, se arată în argumentul proiectului de lege.

Iniţiatorii prognozează că investiţiile acestea în turismul montan nu vor determina tăierea abuzivă a pădurilor, aşa cum s-a întâmplat pentru domeniul industrial al lemnului, ci numai cât va fi nevoie pentru construcţia complexurilor turistice montane. Pentru a favoriza aceste investiţii româneşti şi străine, trebuie ca şi costul scoaterii din fondul forestier să fie mic.

Potrivit Codului Silvic aflat în vigoare, includerea pădurilor în intravilanul localităţilor este interzisă. La un hectar de padure, legiuitorul nu permite la această oră decât construcţii de maximum 200 de metri pătraţi. Pentru cei care vor totuşi să aibă case în pădure, condiţiile sunt stricte. Trebuie să cumpere un teren de trei ori mai mare şi de cinci ori mai scump decât cel pe care construieşte, pe care să îl reîmpădurească. 

Proiectul de lege schimbă total lucrurile, prin prevederea sa, care stipulează: “Este interzisă includerea pădurilor în intravilan, cu excepţia pădurilor proprietate privată ale persoanelor fizice sau juridice care prin planuri urbanistice sunt transformate în structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, terenuri de recreere sau agrement.”

Totuşi, deşi iniţiatorii spun că este nevoie imperioasă de unităţi de cazare în zonele împădurite, teoria nu pare să stea în picioare în Timiş, unde reprezentanţii AJVPS confirmă că, şi în cazul turismului cinegetic, nu s-a pus problema să nu existe spaţii suficiente de cazare. “Dacă este să fac referire strict la fondurile de vânătoare gestionate de noi, tot timpul am găsit spaţii de cazare suficiente pentru cei interesaţi de turism cinegetic în Timiş. Mai ales că numărul solicitărilor a şi scăzut destul de mult în ultima perioadă”, spune Cornel Lera, preşedintele Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi.

Nici măcar Guvernul PSD nu este de accord cu propunerile unor parlamentari PSD

Culmea e că ideea social-democraţilor a fost respinsă în Senat, unde exista majoritate a fostei coaliţii de guvernare,  şi se află acum în dezbaterea comisiilor Camerei Deputaţilor.

Nici măcar Guvernul PSD nu a fost de acord cu această iniţiativă, şi iată ce le explică Executivul parlamentarilor din acelaşi partid: “Prin defrişarea, spre exemplu, a unei suprafeţe de 10 hectare de pădure de 80 de ani pe un versant muntos cu scopul de a realiza restaurante, baruri, pub-uri, pârtii de schi, spa-uri, piscine, terenuri de sport, în afară de avantajul material imediat al valorificării masei lemnoase de pe cele 10 hectare, nu numai că afectează grav stabilitatea fondului forestier respectiv (deschiderea atât de largă a masivului forestier duce, de regulă, la doborâri masive în arboretele limitrofe), dar pune în pericol şi stabilitatea versantului muntos, cu toate restaurantele, pub-urile, spa-urile şi piscinele respective, fiind cunoscut faptul că îndepărtarea pădurii conduce la alunecări de teree, avalanşe, viituri şi secarea izvoarelor de apă. Chiar dacă pe un alt teren se va înfiinţa o altă pădure, tot pe 10 hectare, efectul protectiv actual al pădurii de 80 de ani se va realiza pe terenul nou împădurit abia peste aproape un secol.”

În Timiş ar trebui crescută, nu scăzută suprafaţa împădurită

Orice reglementare care ar scădea suprafaţa împădurită nu ar fi de dorit în Timiş, unde conform unui raport recent al Curţii de Conturi legat de gestionarea fondului forestier de stat, retrocedările, nu întotdeauna foarte clare, au făcut ca suprafaţa împădurită să scadă dramatic.

În Timiş, prin retrocedări, Statul a cedat 22.742 de hectare de pădure unui număr foarte mare de proprietari. Practic, această suprafaţă pierdută reprezintă aproape o treime din actuala suprafaţă împădurită deţinută de Romsilva în Timiş. Statul mai are în judeţ 77.735 de hectare, împărţite pe ocoale silvice: 11.724 de hectare la Ocolul Silvic Ana Lugojana, 18.583 de hectare la Ocolul Silvic Coşava, 13.913 hectare la Ocolul Silvic Făget, 12.274 de hectare la Ocolul Silvic Lugoj, 9361 de hectare la Ocolul Silvic Lunca Timişului şi 11.758 de hectare la Ocolul Silvic Timişoara. În privinţa repartizării pe zone, 24.000 de hectare sunt în zona de câmpie, 36.000 de hectare, în zona de deal, şi 19.337 de hectare, în zona de munte.

Anual sunt defrişate în judeţ peste 1.770 de hectare de pădure. Conform Romsilva, şi în Timiş suprafaţa de lemn recoltată a crescut în ultimii zece ani, de la 251.000 de metri cubi la 295.000 de metri cubi, creşterea fiind de 18%, deşi, ţinând cont de specificul judeţului, ar fi trebuit să se înregistreze o scădere, nu o creştere a exploatării lemnului.

Potrivit Agenţiei pentru Protecţia Mediului Timiş, zonele din Timiş cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire sunt Beba Veche, Dudeştii Vechi, Cenad, Sânnicolau Mare, Teremia Mare, Comloşu Mare, Jimbolia, Sânpetru Mare, Periam, Variaş, Cărpiniş, Cenei, Giulvăz, Orţişoara şi Moraviţa.

Şi Consiliul Judeţean Timiş, care a defini­tivat forma ac­tua­lizată a Planului de Ame­najare a Teritoriului Judeţean confirmă că rolul pădurilor la nivelul judeţului este esenţial.

Într-un capitol numit “Zonele de risc tehnologic şi zonele expuse la riscuri naturale”, care analizează, printre altele, şi zonele de risc din judeţ expuse la alunecări de teren de amploare, se menţionează că zona de munte e mai ferită de fenomenul alunecărilor de teren în formă gravă, dintr-un motiv foarte simplu: protecţia oferită de păduri. “Etajul montan, redus la o parte din Munţii Poiana Ruscăi, se înalţă cu puţin peste 1.300 de metri, fiind aproape total împădurit, ceea ce face ca aici să aibă loc numai procese de eroziune liniară, pe firul văilor şi în rarele poieni. Eroziunea în suprafaţă este foarte redusă, nepunându-se probleme în ceea ce priveşte degradarea terenurilor”, se arată în studiul CJ Timiş.

Problema se schimbă cu totul în cazul zonei de deal, care e în mare parte despădurită şi compusă aproape exclusiv din marne, pietrişuri şi nisipuri, ceea ce dă posibilitatea unui ritm accentuat al mişcărilor de pământ. Astfel, arată Planul de amenajare a teritoriului, culmile deluroase, cu precădere din Podişul Lipovei, sunt afectate de o eroziune mai slabă, fiind împădurite, ceea ce nu se poate spune despre Dealurile Pogănişului, Dealul Dognecei şi Dealurile Lugojului. “Eroziunea moderată până la puternică, dar cu pericol de accentuare şi pe alocuri cu alunecări este specifică versanţilor de vale din dealurile şi părţile interfluviale din apro­pierea câmpiei. Măsurile de reducere şi prevenire a eroziunii sunt necesare pe suprafeţe extinse în toată unitatea deluroasă şi cu precădere se impun terasări pe versanţi, unele acumulări de apă pe văi şi, pe alocuri, chiar împăduriri”, precizează documentul administraţiei judeţene.

În acest sens stu­diul CJ Timiş propune refa­cerea rapidă a su­pra­feţelor despădurite abuziv, neau­torizat, din zonele cu risc de producere a alune­cărilor de teren. Marea problemă este însă că mul­te din aceste tere­nuri nu mai sunt ale Statului, fiind retrocedate proprie­ta­rilor privaţi, care au defrişat pădurea după bunul plac.