În ultima perioadă, pe fondul războiului declanşat de Rusia în Ucraina, în România – stat pro-european, stat NATO, partener strategic al SUA – s-a înteţit propaganda rusă, anti-occidentală. De luni de zile, pe o serie de canale media, dar mai cu seamă pe reţelele de socializare sunt distribuite agresiv narative ale propagandei ruse. La fel cum s-a întâmplat în perioada crizei medicale generate de pandemia de covid când, ca şi acum, astfel de discursuri aveau menirea de a radicaliza opinia publică, de a o instiga împotriva unor valori fundamentale ale democrației, de a-i șubrezi încrederea în instituțiile euro-atlantice.

În acest context, am solicitat SRI şi Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să-mi răspundă la un set de întrebări pe tema acţiunilor de dezinformare ale Rusiei în România.  Ambele instituţii au ocolit răspunsurile, pe motiv că sunt informaţii secrete. Reacția surprinde, mai ales că propaganda rusă poate contribui la o creștere periculoasă a popularității a partidelor extremiste…

SRI se implică, dar nu spune cum

Într-o solicitare de informaţii adresată directorului Serviciului Român de Informaţii, Eduard Hellvig, am trimis 15 întrebări. Acestea au vizat, printre altele, canalele media din România care fac propagandă rusă, posibile acte de finanţare din partea unor entităţi private sau chiar instituţionale din Federaţia Rusă, mişcarea suveranistă – al cărui scop este de fapt scoaterea României din UE –, legăturile unor politicieni români cu Ambasada Rusiei şi acţiunile acestora în ton cu linia oficială a Kremlinului, posibile acţiuni de destabilizare a ţării, de schimbare a ordinii constituţionale, implicarea unor servicii de informații străine în influenţarea deciziilor politice şi economice autohtone şi, nu în ultimul rând, întrebările au vizat şi modul în care se implică SRI în prevenirea efectelor războiului informaţional pe care îl duce Rusia şi pentru răspândirea propagandei Kremlinului. Mai jos sunt întrrebările trimise:

• În ultimul an, la nivelul UE au fost închise canalele oficiale de propagandă ale Kremlinului, dar acestea au făcut prozeliţi. Câte canale media din România care fac propagandă rusă sunt în atenţia SRI? Ce măsuri au fost luate în cazul acestora?
• Există vreun trust media sau canal de presă din România al cărui patronaj sau board editorial are legătură, directă sau indirectă, cu entităţi din Federaţia Rusă? Care sunt acestea? Ce măsuri au fost luate?
• Există ONG-uri, entităţi media ori persoane fizice care acţionează ca influenceri pe reţelele de socializare care primesc ori au primit în anii trecuţi finanţare din partea unor entităţi private sau chiar instituţionale din Federaţia Rusă? Care sunt acestea şi ce măsuri au fost luate?
• De curând au fost făcute publice informaţii potrivit cărora unii politicieni europeni ar fi fost plătiţi de grupuri de presiune având legături cu Kremlinul pentru a promova rezoluţii în favoarea Rusiei. În România, există politicieni – fie din partide parlamentare, fie neparlamentare – intraţi în atenţia SRI pentru colaborare cu Federaţia Rusă ori pentru finanţare rusă? Cine sunt şi ce măsuri au fost luate?
• Există politicieni/partide care au ajuns în Parlament cu sprijn, fie şi indirect, din partea Federaţiei Rusie? Cine sunt şi ce măsuri au fost luate?
• În ultimii 10 – 12 ani, au fost politicieni care au încercat să schimbe linia strategică a ţării? În 2012, spre exemplu, au fost membri de partid din PSD, din PNŢCD care colaborau la Vocea Rusiei, canal oficial de propagandă al Federaţiei Ruse.
• Mişcarea suveranistă din România, susţinătorii Ro-Exit au legături cu Federaţia Rusă?
• Avem parlamentari care au mers vizită de câteva ori Ambasada Rusiei în acest ultim an de când Federaţia Rusă a invadat şi atacat Ucraina – una din vizite având ca scop declarat “negocierea păcii” din Ucraina –, fără să fi avut în acest sens niciun mandat de reprezentare. A fost doar un gest de frondă la adresa liniei euro-atlantiste a statului român, a partenerilor occidentali ai României sau este o încălcare a legii penale? Ce măsuri au fost luate?
• Aveţi informaţii despre persoane sau asociaţii implicate în acţiuni de destabilizare a ţării, de schimbare a ordinii constituţionale? Concret, despre ce acţiuni a fost vorba şi ce măsuri au fost luate?
• La protestele din timpul pandemiei de covid aveţi informaţii că au fost infiltraţi şi oameni care au acţionat în baza unei agende scrise de propaganda de la Kremlin?
• O parte din grupurile antivacciniste, din timpul pandemiei, s-au transformat în grupuri putiniste. Cum explicaţi? Există vreo corelaţie?
• În raportul SRI pe 2019 – ultimul pe care l-aţi făcut public –, se menţionează, printre altele, că diverse servicii de informații străine au acţionat pentru „cunoaşterea şi influenţarea deciziilor politice şi economice autohtone; îmbunătăţirea imaginii statelor de origine; obţinerea de informaţii referitoare la evoluţii interne, politica externă a statului român, domeniul militar, strategiile şi direcţiile de acţiune în domeniul energetic”. Despre ce servicii de informaţii este vorba şi care sunt măsurile luate de SRI?
• În primăvara anului 2022, generalul Anton Rog, directorul Centrului Naţional Cyberint al SRI, declara că pe partea de spionaj cibernetic în România erau prezente, la acel moment, şi Serviciul Federal de Securitate al Rusiei, şi Serviciul de Informaţii al Armatei Ruse. Sunt aceste două servicii de informaţii prezente şi pe partea de spionaj “clasic”, prin intermediul unor cetăţeni ruşi sau cetăţeni români racolaţi?
• Ce face concret SRI pentru a preveni, nu doar pentru a contracara, efectele războiului informaţional pe care îl duce Rusia şi pentru răspândirea propagandei ruse? Unde se opreşte responsabilitatea SRI?
• Care este cel mai mare risc de securitate la adresa României, în prezent?

În răspunsul pe care mi l-a trimis, SRI, prin Biroul de Presă, confirmă că „demersurile constante din ultimii ani ale Federației Ruse de escaladare a tensiunilor din regiune (care au culminat cu atacul la adresa Ucrainei, în februarie 2022) precum şi conduita agresivă la adresa statelor membre ale UE – şi implicit la adresa României – și multiplicarea acțiunilor acesteia din spectrul hibrid reprezintă o preocupare majoră de securitate pentru instituția noastră.”

Şi, de asemenea, confirmă că, potrivit Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României şi Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcționarea SRI, instituţia este abilitată să întreprindă măsurile necesare pentru cunoașterea, prevenirea şi contracararea oricăror acțiuni care constituie amenințări la adresa securității naționale a României, inclusiv în ceea ce privește acțiunile de spionaj desfășurate de terțe state împotriva intereselor de securitate ale țării noastre. Şi că activitățile de „spionaj, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, procurarea ori deținerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum şi divulgarea secretelor de stat sau neglijența în păstrarea acestora” reprezintă amenințări la adresa securității naționale a României.

Detalii, însă, adică răspunsuri la întrebările adresate nu îmi pot fi oferite – adaugă reprezentanții SRI – pentru că sunt date clasificate: „Potrivit art. 10 din conținutul Legii nr. 51/1991, activitatea SRI are caracter secret de stat [1], iar accesul la informații de natura celor menționate se realizează cu respectarea principiului «necesității de a cunoaște», așa cum acesta este definit în legislația națională privind protecția informațiilor clasificate în România [2]. De asemenea, acest tip de informații nu poate fi comunicat decât în condițiile art. 11 al actului normativ menționat, unde sunt precizați, în mod expres şi limitativ, beneficiarii acestora. Nu în ultimul rând, comunicarea unor astfel de date clasificate (în categoria cărora se regăsesc şi cele solicitate de dumneavoastră), în afara regimului restrictiv stipulat de normele legale mai sus iterate, este de natură să prejudicieze securitatea națională a României şi să devoaleze mijloacele şi metodele utilizate de instituția noastră pentru îndeplinirea atribuțiilor sale conferite de lege.”

SRI dă, însă, asigurări că are constant în vedere „anticiparea, înțelegerea și întreprinderea de demersuri, în limitele competențelor sale legale, în contextul noilor provocări legate de dinamica amenințărilor (inclusiv din spațiul virtual) și riscurile asociate stabilității sociale”, că „valorifică aspectele de interes rezultate din activitatea specifică prin informarea constantă a beneficiarilor legali” şi că „acordă o atenție deosebită creșterii capacității de conștientizare a societății şi factorilor de decizie, prin derularea de programe de awareness cu privire la riscurile de securitate ce decurg din promovarea, în rândul opiniei publice, a mesajelor de dezinformare/fake news”.

Câteva zile mai târziu, în 28 martie, în cadrul şedinţei de evaluare a stadiului măsurilor adoptate de SRI în contextul războiului de agresiune lansat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, directorul instituţiei, Eduard Hellvig, a afirmat: “Ca urmare a dezangajării ruse de la principii fundamentale de drept internațional, debalansarea piețelor energetice, atacurile cibernetice sau ofensiva în domeniul dezinformării au produs deja efecte care depășesc granițele Ucrainei. (…) SRI s-a aflat printre vocile care au avertizat în avans, în format aliat, asupra pericolului rus, la fel ca alți parteneri din regiune.”

În cadrul aceluiaşi eveniment a spus că “pentru etapa următoare au fost stabilite o serie de priorități instituționale care să conducă la consolidarea protejării și promovării intereselor statului român” şi a făcut, de asemenea, referire la “provocări care abia se conturează în planul securității și care vor fi perceptibile în anii următori”.
L-am întrebat, printr-o nouă solicitare de informaţii, ce instituţii a avertizat SRI în privinţa acestui pericol? Care sunt aceste acţiuni prioritare ale SRI? La ce pericole/provocări la adresa siguranţei naţionale s-a referit?

Răspunsul a fost pe tiparul celui anterior, fiind invocat caracterul secret de stat al acestor informaţii: „SRI întreprinde măsurile necesare pentru asigurarea stării de securitate naţională și promovarea intereselor statului român, precum și pentru prevenirea şi contracararea acţiunilor ostile din partea unor actori statali, iar eventualele aspecte de interes rezultate sunt valorificate prin informarea beneficiarilor legali, prevăzuți la art. 11 din Legea nr. 51/1991. Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 51/1991, activitatea de informaţii pentru realizarea securităţii naţionale are caracter secret de stat, fiind exceptată de la liberul acces al cetățenilor, conform dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public”.

Ședință CSAT. Foto: Administrația Prezidențială

CSAT invocă informaţiile cu caracter secret de stat

O altă solicitare de informaţii referitoare la propaganda şi acţiunile de dezinformare ale Federaţiei Ruse în România am trimis-o în atenţia preşedintelui Consiliului Superior de Apărare a Ţării, Klaus Iohannis. Instituţie care, potrivit legii, organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă milizară, precum şi la acţiuni de menţinere şi restabilire a păcii. Din componenţa acestuia fac parte preşedintele ţării, premierul, miniştrii Apărării, Internelor, Externelor, Justiţiei, Economiei şi Finanţelor, directorii SRI şi SIE, şeful Statului Major al Apărării, consilierul prezidenţial pe probleme de securitate naţională şi un consilier de stat, care este secretarul CSAT.

Am întrebat CSAT despre instituţiile i-au adus în atenţie probleme legate de propaganda şi dezinformarea Rusiei ori acţiuni de destabilizare a ţării, despre măsurile care au fost luate. Acestea sunt întrebările la care aşteptam un răspuns de la CSAT:

• Sunt propaganda şi acţiunile de dezinformare ale Rusiei pericole la adresa securităţii naţionale a României?
• Ce instituţii au adus în atenţia CSAT astfel de probleme legate de propagandă şi de dezinformare?
• Dacă aceste situaţii au fost discutate în cadrul şedinţelor CSAT din 2022 şi 2021, ce concluzii au fost emise şi ce prevăd hotărârile adoptate?
• Care instituţii au fost desemnate pentru punerea în aplicare a măsurilor decise în CSAT?
• Cum au fost îndeplinite ulterior acele măsuri?
• Are CSAT informaţii despre persoane sau asociaţii implicate în acţiuni de destabilizare a ţării, de schimbare a ordinii constituţionale? Concret, despre ce acţiuni a fost vorba şi ce măsuri au fost luate?
• În raportul SRI pe 2019 – ultimul făcut public –, se menţionează, printre altele, că diverse servicii de informații străine au acţionat pentru „cunoaşterea şi influenţarea deciziilor politice şi economice autohtone; îmbunătăţirea imaginii statelor de origine; obţinerea de informaţii referitoare la evoluţii interne, politica externă a statului român, domeniul militar, strategiile şi direcţiile de acţiune în domeniul energetic”. Despre ce servicii de informaţii este vorba şi care sunt măsurile luate pentru contracararea lor?
• Ce se face concret la nivelul CSAT pentru a preveni, nu doar pentru a contracara, efectele războiului informaţional pe care îl duce Rusia şi pentru răspândirea propagandei ruse?

La fel ca SRI, şi CSAT evită răspunsul punctual, transmiţând că sunt informaţii care intră în sfera celor clasificate. Şi transmite, prin intermediul Departamentului de Comunicare Publică al Administraţiei Prezidenţiale că: „Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public stabileşte concret care sunt informaţiile care pot fi de interes public. Potrivit art. 12, alin. (1), lit. a) din lege, informaţiile din domeniul apărării şi securităţii naţionale fac parte din categoria informaţiilor clasificate , al căror regim, în ce priveşte transmiterea lor, este circumscris exigenţelor legale instituite prin Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, precum şi prin Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea CSAT. În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) şi ale art. 12 alin. (1) din Legea 415/2002, şedinţele CSAT au caracter secret, iar hotărârile acestuia se comunică autorităţilor administraţiei publice şi instituţiilor publice la care se referă, integral sau în extras, ori instituţiilor publice care au responsabilităţi privind punerea în aplicare a prevederilor acestora”.

Da, se ştie că şedinţele CSAT au caracter secret, dar se ştie și că, după aceste şedinţe, preşedintele CSAT face declaraţii publice, prezentând un rezumat sau principalele linii de acţiune. La fel cum se ştie că rapoartele de activitate ale CSAT sunt publice. Adică, puteau fi formulate răspunsuri care să nu exceadă cadrului legal şi care să transmită opiniei publice că instituţiile statului fac ceva concret pentru a preveni şi pentru a contracara efectele războiului informaţional pe care îl duce Rusia şi pentru răspândirea propagandei ruse.

Diana Șoșoacă și George Simion, în vremea în care făceau parte din același partid. Sursă foto: Facebook / AUR

George Simion şi Diana Şoşoacă – mari semne de întrebare

În această perioadă în care primeam sau aşteptam răspunsuri de la instituţii ale statului care au ca misiune apărarea securităţii naţionale, în spaţiul public apărea informaţia că preşedintele Alianţei pentru Unitatea Românilor, George Simion, a avut cel puţin o întâlnire cu serviciile secrete ruse. Afirmaţia a fost făcută de un general ucrainean, Oleksandr Skipalski, primul șef al Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei (GUR) și fostul prim-vicepreședinte al SBU, Serviciul Secret al Ucrainei. Acesta a preluat informaţia de la un ofițer al SBU care a lucrat la Cernăuți în timpul președinției lui Viktor Ianukovici. Publicaţia ucraineană care dat această informaţie (Obozrevatel) scria – citând o sursă din cadrul serviciului de securitate ucrainean – că George Simion nu a mai fost lăsat să intre în Ucraina din 2021, interdicția fiind valabilă până în martie 2024.

Şi Anatol Şalaru, fost ministru al Apărării în Republica Moldova în perioada 2015-2016, a declarat într-un interviu acordat publicației În Linie Dreaptă, că, în urmă cu 12 ani, președintele AUR, George Simion, s-a întâlnit la Cernăuți cu un rezident al Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB).

În replică la aceste informaţii, AUR, partidul condus de George Simion, nu a negat informaţia, ci a transmis că apariţia acestor informaţii sunt de fapt o ofensivă a „rakeţilor serviciului de spionaj ucrainean împotriva unioniştilor români. Adversarii tradiționali ai intereselor României și Republicii Moldova au declanșat o ofensivă susținută împotriva celui mai cunoscut politician unionist din țara noastră”.

În luna martie, senatoarea Diana Şoşoacă, intrată în Parlament pe listele AUR, ca membră a Partidului Neamul Românesc – aflată la a treia vizită la Ambasada Rusiei, în ultimul an – vocală susţinătoare a ieşirii României din UE şi NATO, a depus un proiect legislativ care vizează „denunțarea Tratatului de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina” prin care se cere ca România să anexeze teritoriile din Ucraina aflate, în perioada interbelică, în componența sa. Ceea ce face senatoarea Şoşoacă nu este, cum vrea să creeze impresia, un act de reparare a unei injustiţii istorice. Ceea ce face este la unison cu interesele şi cu politica Federaţiei Rusiei. Dacă s-ar aplica ceea ce vrea ea, ar însemna ca România să declare război Ucrainei pentru a-i lua teritorii care, cândva, i-au aparţinut. Adică, să intre în cârdăşie cu Federaţia Rusă pentru dezmembrarea unui stat suveran ale cărui frontiere sunt consfinţite prin tratate internaţionale.

Articol publicat și în Puterea a Cincea.