Conform discuţiilor purtate în Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, este nevoie să se facă o triere a dosarelor de revoluţionar pentru eliminarea de pe listă a impostorilor. Un argument în acest sens fiind şi faptul că judeţul Caraş Severin a ajuns să aibă de două ori mai mulţi revoluţionari certificaţi faţă de Timiş, unde au început evenimentele din decembrie 1989.

„Am sesizat Parchetul, Parchetul a dat NUP”

Şi pe parcursul acestui an au continuat în Parlament, la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, discuţiile legate de numărul excesiv de mare de revoluţionari deţinători de certificate, la o întrunire recentă a acestei structuri fiind invocat faptul că s-a ajuns în situaţia aberantă ca multe judeţe să aibă un număr mult mai mare de revoluţionari „cu acte în regulă” decât Timişul, locul din care a pornit Revoluţia.

Potrivit discuţiilor purtate în cadrul comisiei, există o mare diferenţă în ceea ce priveşte numărul de luptători cu rol determinat existent în diferite zone ale ţării, comparativ cu ceea ce s-a întâmplat efectiv în Decembrie 1989: „În comparaţie cu Timişul, în Caraş-Severin numărul revoluţionarilor este dublu, la Braşov este de patru ori mai mari iar la Constanţa este de cinci ori mai mare.”

Conform interpelărilor făcute pe această temă de deputatul Niculae Mircovici, secretar al Camerei Deputaţilor şi membru în această comisie parlamentară, există judeţe care au acelaşi număr de luptători remarcaţi cu Timişoara, amintind Oltul sau Doljul, „adică acei oameni pe care în 21 Decembrie 1989 cei din Timişoara i-au primit cu pâine, iar ei au venit cu bâte. S-a considerat că probabil au fost dezinformaţi, şi asta scuză pe undeva, dar nu scuză abuzurile pe care le-au făcut anumiţi preşedinţi de asociaţii, care cu foarte mare uşurinţă au avizat aceste calităţi”.

Deputatul timişean consideră că poate exista o singură motivaţie pentru acest fenomen straniu: corupţia. „Este vorba de corupţia de la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, corupţie dovedită în cazul domnului George Costin, care a fost şi condamnat pentru acest gen de fapte. Însă pe aceste cazuri s-a mers şi mână în mână cu o serie de preşedinţi de asociaţii care pur şi simplu au fabricat revoluţionari”, ne-a declarat Niculae Mircovici.

Parlamentarul mai spune că este necesară o triere a celor care îşi arogă titlul de revoluţionar şi beneficiile aferente, iar acest proces a început deja prin verificarea documentaţiei. „Printr-o serie de acte normative adoptate recent se instituie cadrul legal propice unor astfel de verificări. Şi sunt convins că făcăturile se vor descoperi.”

Niculae Mircovici menţionează că o serie de anomalii care indicau fraude au fost identificate şi în urma verificărilor realizate de către Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, dar că, în mod ciudat, sesizările făcute pe această temă s-au oprit la nivel de parchet.

„Noi chiar am sesizat Parchetul în mai multe cazuri în care existau indicii temeinice de fraudă. Din păcate, procurorii au dispus invariabil neînceperea urmării penale, fără o motivaţie foarte clară”, susţine Niculae Mircovici.

Anomalii „revoluţionare”

În 2006, la doi ani după intrarea în vigoare a Legii Recunoştinţei, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor făcea public faptul că sunt înregistraţi la nivel naţional 6.000 de revoluţionari. După ce au început prelungirile succesive ale preschimbării certificatelor de revoluţionar, numărul acestora a crescut constant şi s-a ajuns în prezent la peste 23.000 de posesori de certificate de revoluţionari.

Cifra este considerată aberantă de către unele asociaţii de revoluţionari de pe plan local, atâta vreme cât în Timişoara, în locul din care a pornit Revoluţia, sunt aproximativ 2.800 de revoluţionari. În plus, asociaţii precum ALTAR 1989 reamintesc faptul că pe prima listă a revoluţionarilor cu merite se regăseau, la Timişoara, doar 200 de persoane.

Nu doar revoluţionarii, ci şi oraşele-martir s-au înmulţit vertiginos în ultimii ani. În prezent sunt 13 oraşe-martir (cu alte trei, în aşteptare), în care sunt înregistraţi 15.823 de revoluţionari, respectiv peste 61% din totalul revoluţionarilor care au dobândit certificatele şi titlurile conform Legii 42/1990 republicată. În celelalte 29 de judeţe în care nu sunt oraşe-martir sunt înregistrate 12.063 de persoane.