O dezbatere publică vizând identificarea celei mai adecvate soluţii de amenajare peisagistică a Parcului Central este exerciţiul de democraţie participativă pe care Municipalitatea îl propune timişorenilor. Aceştia sunt chemaţi să opteze între conceptul de grădină vieneză sau aerisitul stil peisager englez, cu geometrii care să accentueze forma iniţială pe care parcul a avut-o la înfiinţarea sa, în 1860, de către comandantul militar al oraşului, generalul Anton Scudier.

Modelul vienez sau modelul englez de amenajare?

Primăria a demarat mier­curi, 6 noiembrie, o dez­batere publică menită să tran­şeze asu­pra celei mai potrivite soluţii de amenajare peisa­gis­tică a Par­cului Central, care îşi va recă­păta, în plus, şi numele de odi­nioară, Scudier. Demersul este catalogat de viceprimarul P.­N.L. Dan Diaconu ca fiind un exerciţiu de “civism şi de de­mocraţie participativă”, care va îngădui cetăţenilor Ti­mi­şoarei să opteze între două so­luţii ex­puse pe site-ul Primăriei, care se inspiră din trecut, evocând modelul de arhitectură peisa­geră vienez şi pe cel en­glez.

Modelul iniţial adoptat pen­tru amenajarea parcului a fost cel englez, caracterizat de pe­luze întinse, aranjate într-o anumită geometrie, care miza pe plantarea arborilor şi a vege­taţiei înalte la periferia parcului şi pe plasarea vegetaţiei scunde şi a florilor în centru, creând diverse geometrii.

O alternativă de amena­jare ar fi, potrivit declaraţiilor viceprimarului, cea inspirată din conceptul de grădină viene­ză, după modelul Grădinilor Schonbrunn. În cazul în care se va opta pentru această a doua variantă, atunci  este propusă păstrarea sistematizării iniţiale a amenajării existente, mizând în proporţie de 75% pe amenajarea peisageră, care va consta în crearea unei peluze punctate de exemplare valo­roase şi grupuri de arbori şi arbuşti ornamentali şi 25% în reamenajarea geometrică a principalelor axe de compoziţie. Ambele soluţii propuse sunt expuse pe site-ul Primăriei.

Elementul inedit al dez­baterii propuse îl reprezintă, potrivit declaraţiilor viceprima­rului Dan Diaconu, tocmai posi­bilitatea ca soluţiile propuse de cetăţeni şi de specialişti să fie integrate în studiul de feza­bilitate.  „De obicei, abordările sunt supuse doar dezbaterii specialiştilor din Primărie, iar soluţiile se decid în birouri în­chise. De această dată, cetă­ţe­nii pot să participe la dezbatere într-o etapă când rezultatele acestor dezbateri pot produce rezultate”, a declarat vicepri­marul Dan Diaconu.

Dezbaterea publică, în urma căreia va fi decisă varianta de amenajare peisagistică a Par­cu­lui Central, se derulează în pe­rioada 6 – 20 noiembrie şi va fi urmată de întocmirea studiului de fezabilitate. Până la momen­tul realizării studiului de feza­bilitate, viceprimarul nu a putut indica valoarea estimată a lu­crărilor de reamenajare.

În plus, anunţă reprezen­tanţii Municipalităţii, Parcul Central va reveni la numele său iniţial, Scudier, nume pe care l-a purtat încă din 1860, atunci când purta numele fondatorului său, generalul Anton Scudier, fost comandant militar al Ti­mişoarei.

Aproape 150 de ani de la prima atestare a Parcului Scudier

Parcul Scudier, cum era numit în secolul al XIX-lea, a fost menţionat pentru prima dată în 1870, ca fiind locul în care era amplasat cimitirul oraşului. Parcul – care se în­tin­de între Catedrala Mitro­po­litană, Podul Maria şi bule­vardul Republicii – a fost ame­najat pe locul fostului cimitir de către cei tocmiţi de gene­ra­lul Anton Scudier, coman­dan­tul militar al oraşului la 1860, după cum este consem­nat pe pagina de socializare deschisă cu numele acestui parc. Cimi­tirul militar fusese închis în 1770, iar osemintele, mutate în cimitirul din Calea Lipovei: “Terenul era mlăşti­nos şi re­pre­zenta un perma­nent focar de infecţie pentru locuitorii cartierului Iosefin, cât şi pen­tru locuitorii car­tierului de din­colo de zidurile cetăţii”.

În semn de apreciere faţă de generalul Anton Scudier, timi­şorenii au numit locul Parcul Scudier. Iniţial, acest parc fuse­se amenajat în stil englezesc, cu peluze întinse cu flori, alei­le întretăindu-se în partea cen­trală a parcului. După cele două Războaie Mon­diale, parcul a fost reorganizat prin plantarea de copaci şi lăr­girea spaţiului destinat locului de promenadă.