Fosta Piață de Paradă a Timișoarei, veche de peste 500 de ani, inaugurată în noua înfăţişare

Pe acorduri de muzică medievală şi otomană

piata-libertatii-eye-in-the-skyPiața Libertății, vechea Piață de Paradă a Timișoarei, care datează de pe la 1400, va fi inaugurată pe acorduri de muzică medievală şi otomană.

 

Inaugurare cu muzica din vremuri de demult

Primăria Timișoara anunță inaugurarea Pieței Libertății miercuri, 30 decembrie, când, de la ora 12, vor concerta în aer liber membrii formației Peregrinii, care vor readuce trecutul vechii piețe a cetății. Aceştia anunţă că muzica medievală, otomană și de secol XIX va marca inaugurarea acestui spațiu reabilitat.

În Piaţa Libertăţii, refăcută printr-un proiect european, se fac ultimele retușuri, prin plantarea a 28 de salcâmi globulari şi prin montarea mobilierului urban. La Fântâna austriacă, în jurul căreia urmează să fie montate băncile, se mai lucrează, după cum spun oficialii Municipalităţii.

Pomii din Piaţa Libertăţii, plantaţi de Regele Ferdinand

Vreme de veacuri, de pe la 1400, actuala Piaţă a Libertăţii a fost inima mereu vie a cetăţii. Faţa Pieţei Libertăţii, aşa cum a fost cunoscută ea în ultimii zeci de ani, a prins contur în vremea în care guvernator al Banatului era generalul Florimund Mercy (1666 – 1734), ne declara, în urmă cu mai mulţi ani, regretatul istoric Florin Medeleţ. În 1727, spunea acesta, spaţiul pe care, în 1731 se înălţa clădirea Garnizoanei, a fost eliberat de ruinele marelui bazar turcesc. După 1919, în faţa acestei clădiri, regele Ferdinand a plantat “pomii Unirii”,care au umbrit piaţa până acum câţiva ani, când a început refacerea ei, printr-un proiect european.

 

"Mehter marşi", marșul militar al Timișoarei otomane, interpretat de formaţia Peregrinii

 

Pe cealaltă latură a Pieţei Libertăţii se află clădirea ce găzduieşte astăzi Biblioteca Judeţeană. Pe aceeaşi latură, închizând-o, s-a construit la începutul anului 1911 Palatul Băncii Agrare. Pe cea dea patra latură a Pieţei se află clădirea vechii Primării a oraşului, construită în vremea guvernatorului Mercy, piatra de temelie a acesteia fiind pusă în 1731 – anterior, în perioada stăpânirii turceşti, pe locul acesteia fiind o baie publică.

Edificiul Primăriei Vechi, construit după proiectul arhitectului Pietro del Bonzo, a găzduit vreme de mai bine de jumătate de veac balurile săptămânale ale protipendadei Timişoarei, la care se adunau şi frumoasele vremii de la Szeged, Arad, Ciacova sau Lugoj. În 1782 faţada clădirii a fost restaurată, după proiectul arhitectului Iosif Eigner.

La jumătatea secolului trecut, după ce Primăria s-a mutat în actualul sediu, în clădirea din Piaţa Libertăţii au funcţionat un comitet sindical al lucrătorilor din comerţ, un trust de industrie a lemnului, fostul ADAS, o cooperativă, Oficiul de Cadastru şi, mai târziu, Direcţia Agricolă.

În colţul Pieţei Libertăţii, dintre Primărie şi fostul Cazinou Militar, actuală Garnizonă, la începutul străzii Emanoil Ungureanu, s-a aflat până în 1911 Biserica Romano-Catolică a călugărilor franciscani, construită în 1736 şi preluată, în 1788, de călugării piarişti. La demolarea ei, în 1911, la subsol au fost găsite scheletele a 224 de călugări şi ale 32 de soldaţi, reîngropate într-un cimitir al oraşului.

De la Paradenplatz la piaţă comercială şi piaţă a eroilor de la 1848

Înfăţişarea actualei Pieţe a Libertăţii a fost modificată în mai multe rânduri. La începutul anilor 1700, s-a numit Paradenplatz şi servea instrucţiei de front a cătanelor imperiale, dar şi concertelor muzicilor militare care adunau mulţimi de oameni.

Apoi a fost piaţa comercială principală a Timişoarei, astfel că încă din 1734 a fost instalată aici prima cişmea publică.

Monument Sfanta Maria Piata Libertatii 2 o Foto Primaria TimisoaraStatuia de piatră a Sfântului Ioan de Nepomuk – pe care o vedem şi azi în piaţă – a fost aşezată iniţial, în 1722, în faţa clădirii guvernatorului Wallis. „Se pare că această primă statuie, la care se organizau anual procesiuni religioase, a fost mutată în curtea Bisericii Romano – Catolice din Iosefin, o dată cu montarea noii statui grandioase, ce-l reprezintă pe sfânt, inaugurată la jumătatea lunii mai 1756. Aşezată iniţial în faţa Primăriei germane, aceasta a fost mutată în 1852, în apropierea Porţii Transilvaniei, nu departe de actualul Hotel Continental. Mutare necesară pentru a face loc în piaţă, numită a Libertăţii din primăvara anului 1848, monumentului închinat soldaţilor împărăteşti căzuţi în luptele cu armata”, povestea, pentru TIMPOLIS, istoricul Florin Medeleţ.

Un edificiu reprezentativ al Pieţei Libertăţii a fost Monumentul închinat soldaţilor împărăteşti căzuţi în luptele de la Revoluţia din 1848 – 1849, numit şi “Monumentul victoriei”. Piatra lui de temelie a fost pusă la 16 iunie 1852, de împăratul habsburg Francisc Iosif I. Monumentul, operă a arhitectului şi constructorului Joseph Kranner, realizat în stil neogotic şi având o înălţime de aproximativ 20 de metri, a fost dezvelit în ianuarie 1853. Deasupra inscripţiei, pe soclu erau plasate patru statuete simbolizând Cinstea, Supunerea, Vigilenţa şi Sacrificiul. „În înălţimea coloanei ascuţite, deasupra acestor statuete, într-un baldachin, era plasată statuia supradimensionată a unei femei care ţinea în mână cheile oraşului şi care simboliza victoria în lupta cu revoluţionarii”, mai spunea Florin Medeleţ. Acest monument a străjuit Piaţa Libertăţii până în octombrie 1918 când, în timpul mişcărilor revoluţionare, cele patru statuete au fost distruse, iar statuii Victoriei, i-au fost rupte capul şi braţele. În spaţiul lăsat liber de monumentul decapitat urma să se ridice, după cel De-al Doilea Război Mondial, un monument închinat „Jertfei ostaşilor sovietici şi romani pentru eliberarea Timisoarei”. Monumentul nu a fost finalizat niciodată, deşi comandantul sovietic al Garnizoanei din Timişoara şi-l dorea foartemult. În formă propusă, spunea Florin Medelet, “el ar fi consfinţit un neadevăr istoric, de vreme ce până la jumătatea lunii septembrie 1944, Timişoara a fost apărată exclusiv de Armata română”. După acest an, a fost botezat „Monumentul eliberării”, fiind dezvelit la 30 decembrie 1962.

În spaţiul respectiv a fost readus monumentul Sfântului Ioan Nepomuk şi tot în acest spaţiu, în faţa fostului Cazinou Militar, actuala Garnizoană, s-a ridicat în anii ’80 bustul lui Decebal. „Când se vorbeşte despre monumentele Pieţii Libertăţii, trebuie amintite şi cele două tunuri turnate din fontă, care se găsesc în faţa casei cu cariatide din colţul Pieţei dinspre strada Alba Iulia. Aceste tunuri au făcut parte din artileria cetăţii Timişoarei în epoca otomană şi au devenit stâlpi protectori ai canatului porţii de piatră a casei ridicate după jumătatea secolului al XIXlea”, mai spunea istoricul Florin Medeleţ.

 

Foto: Eye in the Sky

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

Jurnalist Timpolis