Primarul Timişoarei pledează pentru păstrarea actualei forme a fațadei Operei Naţionale. Voci din Opoziția locală spun, însă, că aceasta e realizată în stil fascist italian.

Menținerea actualei fațade, o dovadă de asumare a istoriei, consideră edilul

La fațada clădirii Operei Naționale Timișoara ar putea începe, săptămâna aceasta, lucrările de reabilitare. Cel puțin aceasta au lăsat să se înțeleagă primarul Nicolae Robu și viceprimarul Traian Stoia, referindu-se, ambii, la posibilitatea obținerii de fonduri pentru reabilitarea fațadei uneia dintre clădirile-simbol ale Timișoarei. Prilej cu care vor reîncepe, se pare, și controversele legate de forma pe care ar trebui să o capete fațada după reabilitare. 

Dacă viceprimarul Traian Stoia a dat ca sigură informația că în cursul acestei săptămâni vor fi obținute fondurile de la Ministerul Culturii, necesare începerii lucrărilor de reabilitare a fațadei Operei, primarul Nicolae Robu a preferat să fie mai prudent în declarații, afirmând că “au fost făcute toate diligențele necesare”, că “există promisiuni în acest sens” și că acum “se așteaptă de la Guvern mai multă aplecare înspre nevoile Timișoarei, mai multă deschidere înspre soluționarea favorabilă a problemelor pentru care e nevoie de implicarea Guvernului”. Edilul a adăugat și că “până acum nu ne-am plâns, pentru că nu ne e în fire să ne lamentăm, și ne-am văzut de treabă, am gestionat resursele proprii, am finanțat proiecte ce schimbă în bine orașul”. Dar a adăugat că nu poate să nu reacționeze când Timișoara nu e tratată corect.

Referitor la situația fațadei clădirii Operei și Teatruluis Național Timișoara, edilul a anunțat că există posibilitatea să fie alocate fonduri de la Ministerul Culturii, situație în care a opinat că soluția care trebuie aplicată este păstrarea aspectului actual, conferit de arhitectul Duiliu Marcu. Aspect despre care edilul a apreciat că “asigură armonia cu configurația actuală a întregii piețe”.

Punctul de vedere exprimat de edil este diferit, însă, de cel al unor reprezentanți locali ai Opoziției, care au solicitat, în repetate rânduri, revenirea la arhitectura inițială. Nicolae Robu apreciază însă că este necesară doar extragerea a două statuette, care ar urma să fie amplasate de o parte și de alta a intrării în Operă, dar care acum se află ascunse în nișele frontispiciului clădirii, precizând că “e potrivit ca acestea să fie amplasate pe un piedestal adecvat, la o anumită înălțime, care va fi decisă, firește, de specialiști. E nevoie de asumarea istoriei, așa cum a fost ea”. Primarul este de părere că nu trebuie ascunse episoade istorice, chiar dacă unele dintre ele au fost disconfortante.

Consilier P.D.L.: “Actuala fațadă, realizată în stil fascist italian”

Voci din P.D.L. au solicitat în trecut refacerea faţadei Operei Naţionale Timişoara în stilul renascentist italian în care a fost realizată clădirea. În plus, susținătorii ideii de revenire a imobilului la forma inițială susțin și nevoia înălțării clădirii cu două nivele, pentru a „ascunde” hotelul amplasat în spatele acesteia. Ei susţin că starea actuală a clădirii ar putea afecta inclusiv candidatura Timişoarei la titlul de Capitală Culturală Europeană.

Consilierul local Simion Moşiu declara, la jumătatea anului treecut, că, după aproximativ 90 de ani în care a fost ascunsă, vechea faţadă a Operei Naţionale ar trebui scoasă la lumină: „Actuala clădire a Teatrului Naţional şi a Operei în primul rând este mai scundă decât Hotelul Timişoara, ceea ce, din punct de vedere urbanistic şi fiind capăt de perspectivă a bulevardului Corso, este anormal. Ar trebui să fie cu minimum două etaje mai înaltă. Iar revenirea la faţada iniţială e impetuos necesară, pentru că acum este un fel de struţo-cămilă, un amestec de stiluri care nu au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în jur şi cu spiritul timişorean şi tendinţa de a fi Capitală Culturală Europeană. Este un stil fascist italian, inspirat de arhitectul preferat al lui Mussolini. Trebuie să revenim la normal”.

Simion Moşiu aprecia că acum există o ocazie istorică de a-i reda Operei fosta faţadă, având în vedere numeroasele proiecte care vizează reabilitarea clădirilor istorice din Timișoara: „Sunt convins că domnul primar va fi de accord, şi toţi timişorenii, la fel. Practic ar trebui să revină la faţada iniţială care a fost proiectată de către arhitectul Duiliu Marcu, în 1923”. În plus, spăune el, scările Operei sunt peticite, acum, cu lemne.

Consilierul democrat-liberal susţine că, înainte de a expune ac dest punct de vedere, s-a consultat cu arhitecţi timişoreni care susţin această iniţiativă și dă asigurări că, prin aceste modificări, nu va fi afectată moştenirea istorică a Timişoarei. Iar balconul Operei, simbol al Revoluției Române din Decembrie 1989, va rămâne neatins.

Istoria Palatului Culturii

Povestea clădirii, afirmă Simion Moşiu, a început în 1872, când doi arhitecţi celebri vienezi, Heller şi Feller, au făcut proiectul vechiului Teatru care s-a numit “Franz Iosef”, având pe lateral un hotel numit “Prinz Rudolf”: “A fost o clădire impunătoare, iar hotelul, pe lateral, avea o sală de dans numită «Reduta» şi o cafenea unde, în 1879, a concertat Brahms. În mai 1880, înaintea unei reprezentaţii de gală, seara, teatrul a ars aproape complet,  A rămas doar o parte din garderobă, un pliant şi biblioteca”.

Simion Moşiu mai spune că, după marele incendiu care l-a afectat, Teatrul a trecut prin probleme financiare şi a fost cumpărat de Municipalitate. În 1920, un alt incendiu a afectat clădirea. „Ne găsim cu teatrul distrus de incendiu şi cu iniţiativa Primăriei de a reface întreg edificiul. Era anul 1923, când Primăria a cerut un concurs pentru refacerea faţadei, având în vedere pericolul de incendiu iminent. Proiectul a fost încredinţat unui arhitect bucureştean recunoscut, Duiliu Marcu, preşedintele Ordinului Arhitecţilor Români. Acesta a refăcut faţada, cu deosebirea că la acoperiş a fost amplasat un rezervor de apă, un zid de beton, iar intrarea a fost modificată prin apariţia unei porţi mai încăpătoare”, mai declară Simion Moşiu.

Pentru refacerea clădirii Teatrului Naţional, arhitectul Duiliu Marcu a luat 23 de camere din corpul din spate, care găzduia Hotelul Prinz Rudolf și care a fost redenumit ulterior Hotel Ferdinand.

În 1933, saşii din Banat, prin Uniunea Băncilor Bănăţene, au construit Pensionul Central, actualul Hotel Timişoara. Atunci a fost comandată o nouă modificare a faţadei Teatrului, prin ridicarea unui etaj în plus, cu sprijinul aceluiaşi arhitect. Cum vremurile se schimbaseră, iar Duiliu Marcu era un admirator al lui Marcello Piacentini, arhitect italian recunoscut pentru lucrările sale din perioada fascistă italiană, acesta a venit cu un proiect simplu, de arc de triumf, care însă nu se potrivea arhitecturii din zonă. În presa vremii şi în rândul populaţiei, ecourile acestei decizii au fost negative.

Simion Moşiu a menționat chiar că presa vremii de atunci a titrat, cu indignare: “Priviţi teatrul, o batjocură marca Duiliu Marcu, care are pretenţia că ne-a dat un monument egiptean. Un arc de triumf al prostiei”.