Deși discutat intens în ultimii ani, proiectul de refacere a fațadei Operei pare să fi intrat într-un stadiu de așteptare.

În stand-by

Pentru că s-a dezbătut mult pe variantele cele mai bune și pentru că este un proiect care trebuie derulat în perioada premergătoare anului 2021, când Timișoara va deveni Capitală Culturală Europeană, refacerea fațadei Operei a fost subiectul mai multor petiții adresate Ministerului Culturii în ultima perioadă.

„Deteriorarea progresivă a faţadei clădirii Palatului Culturii Timişoara ar impune demararea cu celeritate a lucrărilor de reabilitare avute în vedere de către autorităţile publice locale, mai cu seamă că, în mai puţin de 5 ani, în 2021, Timişoara va fi Capitală Europeană a Culturii, în luna martie 2016”, se arată într-o astfel de interpelare transmisă de senatorul USR de Timiș Nicu Fălcoi.

În același document se arată că Primăria Timişoara a făcut publică informaţia potrivit căreia a fost finalizată licitaţia în vederea reabilitării faţadei clădirii Palatului Culturii, termenul de execuţie anunţat iniţial fiind de şase luni de la data începerii lucrărilor. „În răstimpul care s-a scurs, nu s-a efectuat încă nicio lucrare, motivul invocat de către autorităţile locale fiind legat de întârzierea elaborării de către comisia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii a avizului care să permită începerea lucrărilor de reabilitare”, atrage atenţia Nicu Fălcoi.

Răspunsul Ministerului Culturii a venit zilele trecute. Oficialii ministeriali spun că documentaţia tehnică privind reabilitarea faţadei placată cu travertin de la Palatul Cultural Timişoara a fost înregistrată, și, în urma analizării conţinutului, direcţia de specialitate a făcut, în februarie, o solicitare de completare adresată Primăriei Timișoara, la care până în prezent nu a primit răspuns.

„După primirea completărilor, direcţia de specialitate le va introduce cu celeritate pe ordinea de zi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice care va analiza documentaţia în conformitate cu Legea privind protejarea monumentelor istorice modificată în 2016”, se mai arată în răspunsul la interpelarea parlamentară.

Rămâne de văzut dacă Primăria Timișoara este avizată cu privire la această situație, sau se întâmplă ca în alte cazuri când sesizări care nu sunt primite sau se pierd pe drum întârzie lucrări de investiție care ar trebui realizate cu prioritate.

O soluție intens dezbătută

Rămâne de văzut dacă actuala formă a faţadei clădirii va fi păstrată sau nu. Dacă la nivelul conducerii Primăriei se pledează pentru păstrarea ei, voci din Consiliul Local Timişoara spun că aceasta e realizată în stil fascist italian.

Primarul Nicolae Robu s-a pronunţat încă de acum doi ani pentru păstrarea aspectului actual, conferit de arhitectul Duiliu Marcu, aspect despre care edilul a apreciat că “asigură armonia cu configurația actuală a întregii piețe”.

Conform declarațiilor edilului, este necesară doar extragerea a două statuete, care ar urma să fie amplasate de o parte și de alta a intrării în Operă, dar care acum se află mascate în nișele frontispiciului clădirii. “E potrivit ca acestea să fie amplasate pe un piedestal adecvat, la o anumită înălțime, care va fi decisă, firește, de specialiști. E nevoie de asumarea istoriei, așa cum a fost ea”, a mai spus primarul, menţionând că nu trebuie ascunse episoade istorice, chiar dacă unele dintre ele au fost disconfortante.

Voci din Consiliul Local au solicitat refacerea faţadei Operei Naţionale Timişoara în stilul renascentist italian în care a fost realizată clădirea. Susțind și nevoia înălțării clădirii cu două nivele, pentru a „ascunde” hotelul amplasat în spatele acesteia.

Unul dintre aceştia a fost consilierul local Simion Moșiu. „Eu îmi mențin părerea că actualul stil al fațadei, făcut într-o perioadă de dictatură, nu prea are nimic în comun cu identitatea orașului. În plus, Opera este mai scundă decât obiectivele din jur. Clădirea ar merita să aibă splendoarea de altă dată, balconul rămânând, firește, neschimbat. Este părerea mea, dar și a multor arhitecți. În plus, dezgroparea statuilor, și rămânerea lor încadrate de același travertin ieftin e ca și cum ai pune lucrarea unui pictor celebru într-o ramă de plastic. Statuile merită oricum să fie scoase din locul în care își dorm somnul de veci, dacă există, pentru că sunt și voci care susțin că acestea nu ar mai fi încorporate în fațadă”, spune Simion Moșiu.