Mai mult de 50 de ţări sunt implicate în noul război împotriva terorismului din Orientul Mijlociu. Printre ele, şi România care, chiar dacă e implicată doar logistic, nu poate privi cu detaşare la ceea ce se întâmplă. Pentru că fenomenul terorist ameninţă să afecteze, direct sau indirect, toate statele implicate în acest război.

L-am invitat pe chestorul general (r) Anghel Andreescu, fost secretar de stat în MAI pe probleme se siguranţă şi expert în lupta împotriva terorismului, la un dialog pe tema pericolului acestui fenomen – aflat în ascensiune –, a extinderii islamismului şi, mai cu seamă, a celui fundamentalist, pe tema formelor de rezistenţă ce ar trebui adoptate, pe termen lung, împotriva terorismului, dar şi pe tema punctelor vulnerabile ale Occidentului în acest război.

„Acolo unde statul nu mai e stat în ceea ce priveşte ordinea publică, s-a ajuns la ceea ce vedem acum”

Experţi în contraterorism preconizau că al-Qaida va realiza în următorii ani, după moartea, în 2011, a lui Ben Laden, un „atac masiv de răzbunare”. Nu s-a întâmplat, încă, lucrul acesta. În schimb, iată, şi-a făcut apariţia în scenă Statul Islamic, o grupare teroristă de extremişti sunniţi, care a înregistrat o ascensiune fulminantă. Există vreo legătură cu al-Qaida?

Da, dar nu mai există relaţia de subordonare existentă în perioada în care al-Qaida era condusă de Bin Laden. În islamism, aproape 80 la sută sunt suniţi, iar spre 19 la sută sunt şiiţi. Restul, care intră în procentul de unu la sută, au altă orientare religioasă. În unele state domină suniţii, în altele, şiiţii. Între ei, însă, nu există pace şi nu va exista, se pare, vreodată. Probabil că, dacă Ben Laden ar fi condus al-Qaida, ar fi putut să atenueze fricţiunile între cele două tabere religioase rivale. Succesorul lui Bin Laden, un fost locotenent al lui, nu are, însă, faima mentorului său, nu are puterea de convingere, nu are banii pe care îi avea acesta.

Statul Islamic, această aripă foarte dură a fundamentaliştilor islamici, care câştigă teren, s-a ridicat pe seama degringoladei care există în Orientul Mijlociu. Baza lor de recrutare este reprezentată de analfabeţi, de oameni muritori de foame, cărora li se asigură o masă pe zi, în moschei, şi cărora, în schimb, li se pune arma în mână. Iar în dezordinea creată, unde statul nu mai e stat în ceea ce priveşte ordinea publică, s-a ajuns la ceea ce vedem acum. Este un pericol deosebit, inclusiv pentru Europa, un pericol care se înteţeşte pe zi ce trece.

Ce a generat această ascensiune în ultimii ani a Statului Islamic?

Religia îşi are partea ei de vină, prin imami, care dau acele fatwa, mai puternice decât orice lege emisă de statul respectiv. Pe de altă parte, sunt condiţiile de război din Orientul Mijlociu, care durează de mai mult timp şi, chiar dacă trupele se retrag treptat, au creat o stare de ură în rândul unei părţi a populaţiei.

„Terorismul nu poate fi combătut cu dialog şi argumente”

Se poate vorbi despre o alimentare, indirectă, din exterior a acţiunilor Statului Islamic? Sunt voci – în general din sfera apropiată regimului de la Kremlin – care susţin că raidurile occidentale împotriva teroriştilor nu sunt eficiente şi nu fac altceva decât să acutizeze dorinţa răzbunării acestora.

Nu cred ca Putin să facă pasul acesta, deşi are o relaţie foarte bună cu Iranul şi a început să o aibă şi cu Turcia. Mai ales că, să nu uităm, Putin a pornit cele două războaie cecene tocmai pentru a arăta că e un om dur. Dar, repet, nu cred că joacă vreun rol, aici. Nu ar avea interes să-şi pună toată lumea în cap.

Un membru al Guvernului de la Kremlin, ministrul de Externe Serghei Lavrov, critica, zilele trecute, intervenţionismul american în problema Statului Islamic…

Ministrul rus de Externe apără, sigur, interesele Rusiei. Care, la ora actuală, nu mai are frontierele pe care le avea, a pierdut aproape cinci milioane de kilometri pătraţi, dar vrea să rămână cu drepturile pe care le avea URSS-ul, vrea să ajungă ceea ce a fost. Prin urmare, cred că interesul lor în zonă este doar să şicaneze SUA, deranjaţi că au bazele miliare americane în coastă.

Revenind la pledoaria privind evitarea intervenţionismului militar în problemele create de Statul Islamic… Se poate răspunde cu replici diplomatice la aceste monstruozităţi puse la cale de terorişti?

Nu. Argumentaţia este o tehnică normală, dar folosită în relaţiile cu oameni normali. Cu fundamentaliştii, însă, nu se poate discuta. Sunt îndoctrinaţi şi urmează orbeşte ideea ce le-a fost insuflată de către liderii religioşi.

„Nivelul extrem de scăzut de trai generează fundamentalismul islamic”

Ce generează această întindere a islamismului şi, mai cu seamă al celui fundamentalist?

Nivelul extrem de scăzut de trai din zonele lor, numărul foarte mare de analfabeţi. Sunt oameni care se mulţumesc cu o masă pe zi, pe care le-o dă moscheea – imamii îşi fac foarte bine datoria din acest punct de vedere. Şi atunci, care e soluţia lor, în ţara lor? Fie să rămână în continuare acolo, fie să emigreze în Occident. Numai că, după cum s-a văzut, sunt cazuri în care, deşi oamenii sunt veniţi de două generaţii în Occident, nu doar că îşi păstrează tradiţiile – asta nu ar fi o problemă –, dar luptă împotriva ţării de adopţie, ceea ce nu e corect.

Iar islamismul este, într-adevăr, în expansiune. Papa Ioan Paul al II-lea avertiza că, în anii 2030 – 20140, numărul moscheilor va fi mai mare decât al bisericilor ortodoxe şi catolice la un loc, ceea ce va ridica o problemă deosebită.

„Trebuie educaţi aceşti oameni şi aduşi la o stare de normalitate”

Care ar fi, pe termen lung, cele mai eficiente forme de rezistenţă la care ar trebui să recurgă statele vizate de posibile atacuri teroriste?

Pe termen imediat sunt cele la care se recurge acum. Pe termen lung ar trebui să fie educaţia acestor oameni şi aducerea lor la o stare de normalitate. Ceea ce va fi foarte greu, în condiţiile în care, în cazul lor, religia este mult mai puternică decât educaţia. Uitaţi-vă că sunt cazuri în care, în două – trei generaţii trăite în Occident, nu au reuşit sau au reuşit doar cât de cât să ajungă la un nivel de educaţie apropiat de cel al populaţiei statului de adopţie. Ceea ce generează implicit o altă problemă: „migrarea” a sute de tineri europeni sau europenizaţi spre astfel de mişcări teroriste şi formarea lor în şcoli constituite chiar în Europa. România nu a avut şcoli de pregătire a teroriştilor.

E un merit al structurilor de informaţii şi securitate sau e o pură întâmplare?

E şi un merit al acestor structuri, dar e şi un merit – trebuie acceptat acest aspect – al politicii externe duse de România, cu mulţi ani în urmă. Multe state din Orient iubesc românii, pe motiv că noi am construit acolo, fără să-i ocupăm, pe motiv de căsătorii mixte, pe motiv de şcolarizare a studenţilor lor. Avem o reputaţie bună.

„Structurile de informaţii trebuie finanţate serios”

Există puncte vulnerabile ale Occidentului în lupta antiteroristă?

Da, la nivel de informaţii. Luând în calcul faptul că ţintele grupărilor teroriste sunt grupurile amorfe de oameni, nu poţi pune un poliţist la fiecare om, la metrou sau în marile aglomerări urbane, de exemplu. Trebuie să ai informaţii, să ai oameni, să ai bani să-i plăteşti să culeagă informaţii. Nu sunt adeptul alocării a 50 din buget serviciilor de informaţii, dar trebuie finanţate serios, pentru a avea o structură bine pregătită şi bine informată, care să atragă populaţia de partea lor. Singure, serviciile nu pot face faţă într-un astfel de război.