„Chip de tăcere”, o nouă piesă a artistului Daniel Dorobanțu

Daniel Dorobanţu şi Mircea Ardeleanu Jr. Foto: Anita Ramona

Artistul Daniel Dorobanțu a lansat o nouă piesă, Chip de tăcere, rod al colaborării sale cu Mircea Ardeleanu Jr. O compozitie ce suspendă gândul şi disipă ființa, pe care cei doi o traduc în glasul naturii.

 

Piesa Chip de tăcere este extrasă de pe albumul Veșnicii și beneficiază de un aranjament instrumental regândit.

„Fiecare cântec de pe acest album este o expresie a explorării contemplative și intuitive a noțiunii de eternitate. După ce albumul a fost lansat, am început să invit alți muzicieni să facă același lucru cu mine. Maria Hojda a fost primul artist care mi-a răspuns, și am lansat o nouă versiune a piesei pe care ea a ales-o, «Înflorirea de lumini». Apoi a urmat Mircea care și-a dorit piesa asta”, spune Daniel Dorobanţu.

Chip de tăcere, adaugă Mircea Ardeleanu Jr., este o experiență transcendentală pentru că îl poartă într-un loc de liniște, unde găseşte multă vibrație și intensitate pentru suflet: „Sunetul este principala poartă către un nivel superior de înțelegere. Ca orice altceva care necesită studiu și exersare, sunetul este cel mai direct și eficient mod de a ajunge la totul interior: la vindecare, călătoria sufletului, conectarea, exprimarea și modelarea informațiilor din orice tărâm. Te trezești într-o deplină detașare, acolo unde se află în permanență creația lui Daniel Dorobanțu, în deplin cuget la melodia dintre lumi. Dintrelume, acesta este tărâmul în care, de vreme bună, Daniel a ales să-și instaleze sunetul ca instrument de transformare a timpului în Frumos.”

Chip de tăcere este măsura care așază ființa în compasul timpului. O compoziție complexă ce pare făurită prin tehnici străvechi, cu acele unelte tocite de prea multă simțire. Sunetul țambalului se revarsă-n vastul univers instrumental, cuprinzând ascultătorul de Frumos, ca ciripitul păsărilor în ecoul nemăsuratului văzduh. O inserție instrumentală ce leagă meditația electro ambientală de sensul firii și ireversibilitatea trecerii, a liniștii din licărirea ființei. Un tumult de liniști ce acoperă Universul care geme, un zbor ce drege lumina prin ridurile timpului.

 

Print Friendly, PDF & Email