O prezenţă în topul primelor cinci cele mai poluate oraşe din Europa şi o multitudine de probleme generate de poluare a căror rezolvare trenează încă. Aceasta este una dintre realităţile cu care Timişoara intră şi în 2014. Una dintre soluţiile propuse de reprezentanţi ai P.D.L. Timişoara, care s-au inspirat din modele funcţionale deja în unele oraşe europene, ar fi implicarea activă a fiecărui cetăţean în limitarea poluării prin recurgerea la utilizarea unor mijloace de transport mai puţin poluante, cum este cazul bicicletelor închiriate în baza unui concept de bike-sharing.

Argumente pentru introducerea bike-sharing-ului londonez la Timişoara

Conştientizarea gravităţii fenome­nului poluării şi responsabilizarea individuală a fiecărui cetăţean sunt câ­teva dintre elementele care fac parte dintr-un demers de educare a spiritului civic menit să probeze nu doar grija faţă de propria sănătate, ci şi respectul faţă de calitatea resurselor de mediu care rămân moştenire generaţiilor vii­toare. În plus, prin încurajarea depla­sării cu bicicleta şi reducerea poluării, Timişoara îşi potenţează şansele de a deveni un oraş mai curat, cu un indice de poluare mai scăzut, şi un grad de confort mai ridicat, în perspectiva vii­toarei candidaturi la titlul de Capitală Culturală Europeană în 2021.

În acest context, o campanie de informare şi conştientizare, derulată în prezent pe reţelele de socializare de către membri ai echipei P.D.L. Timi­şoara, pledează pentru soluţia impli­că­rii individuale a timişorenilor, pe care îi îndeamnă la adoptarea unui stil de via­ţă responsabil şi a unor soluţii cât mai pu­ţin poluante, care s-au dovedit func­ţionale în multe dintre marile oraşe eu­ro­pene. Unul dintre posibilele modele ca­re pot fi luate în seamă este cel oferit de capitala britanică, Londra, oraş în care, în încercarea de a decongestiona trafi­cul, dar şi de a reduce gradul de poluare a aerului, mulţi dintre locuitori utilizea­ză pentru deplasările prin oraş bicicleta.

Capitala britanică a implementat în acest sens şi o soluţie numită Bar­clays Cycle Hire, un sistem de bike-sharing, devenit deja parte integrantă din trans­portul public londonez. Soluţia, extrem de ingenioasă, pune la dispoziţia cetăţe­nilor, în spaţii special amenajate în a­cest sens, biciclete care pot fi închiria­te direct, prin achitarea unei taxe la un au­tomat stradal, în numerar sau cu cardul.

Sistemul de bike-sharing le per­mite cetăţenilor inclusiv să ia bicicleta la o staţie şi să o lase la alta, fiind anu­me conceput pentru a favoriza drumu­rile scurte. Astfel, potrivit conceptului de bike-sharing, dacă drumul prin oraş durează maximum 30 de minute, taxa care trebuie achitată de către utiliza­to­rul bicicletei este zero şi trebuie plătită doar contravaloarea abonamentului mi­nim pentru 24 de ore, care este de 2 lire. Abonamentul pentru şapte zile este de zece lire, în vreme ce abonamentul anual este de 90 de lire. Pentru plim­bări cu bicicleta de maximum o oră, trebuie plătită o taxă suplimentară de 1 liră, pentru 1,5 ore – 4 lire, iar dacă se do­reşte închirierea unei biciclete pen­tru mai mult de două ore, atunci se poa­te re­curge la serviciile unui centru spe­cia­lizat în închirieri de lungă durată.

Un oraş poluat, dintr-o ţară săracă

Aproape două milioane de vieţi ar fi putut fi salvate anual, spun statisticile recente furnizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, dacă normele prevăzute cu privire la respectarea calităţii aerului ar fi fost respectate. Numărul de decese cauzate de poluarea aerului a crescut, din 2004 până în prezent, cu aproape 16 procente. Experţii O.M.S. stabilesc o serie de conexiuni între veniturile şi nivelul de trai al populaţiei din anumite spaţii geografice şi gradul de poluare.

În acest context, România este plasată în grupul „Europa – venituri mici şi medii”, adică o zonă în care au fost înregistrate 186.000 de decese din aceste cauze, numai în anul 2008. Potrivit statisticilor, principalii factori care se fac responsabili de poluarea aerului, menţionaţi în studiul întreprins de experţii O.M.S., sunt mijloacele de transport, industria, utilizarea biomasei sau a cărbunelui pentru prepararea hranei sau pentru încălzirea locuinţelor.

Studiul O.M.S. nu este însă prima statistică îngrijorătoare referitoare la România şi la situaţia Timişoarei, implicit.

În 2010, Comisia Europeană a tras un serios semnal de alarmă, atunci când România s-a aflat la doar un pas de declanşarea procedurii de infringement, din pricină că, în mai multe oraşe din ţară, printre care şi Timişoara, concentraţia prafului depăşea cu mult normele admise de organismele de mediu ale U.E., periclitând astfel sănătatea cetăţenilor.

Studiul O.M.S. realizat în 2011 nu a făcut decât să confirme concluziile îngrijorătoare furnizate de autorităţile responsabile de mediu ale U.E. Studiul a inclus spre monitorizare 1.100 de oraşe, capitale şi localităţi cu peste 100.000 de locuitori, din 91 de ţări. Printre acestea, s-au numărat şi nouă oraşe din România, inclusiv Timişoara. Parametrii înregistraţi ai calităţii aerului au furnizat valori critice care au depăşit cu mult pragul celor 20 de micrograme particule poluante pe metru cub de aer, menţionate ca fiind acceptabile.

Poluarea aerului, factor favorizant în apariţia cancerului

Agenţia Internaţională pentru Cercetări asupra Cancerului (I.A.R.C.), organism specializat în studierea etiologiei cancerului din cadrul O.M.S., a menţionat recent poluarea aerului ca făcând parte din categoria factorilor cancerigeni. Cercetători din cadrul Agenţiei au declarat, citaţi de Mediafax, că există dovezi ştiinţifice suficiente pentru a afirma că expunerea la poluarea din aer poate determina apariţia cancerului pulmonar sau al cancerului vezicii urinare. Cele mai recente date I.A.R.C. arată că, în 2010, 223.000 de persoane au decedat din cauza unui cancer pulmonar asociat cu poluarea atmosferică.

Principalii agenţi poluanţi din aer care pot cauza cancer

Pe lângă riscul de cancer, efectele pe care poluarea atmosferică le are asupra stării de sănătate sunt multiple. Printre principalii agenţi poluanţi din aer se numără microparticulele, ozonul şi oxizii de azot.

Microparticulele sunt materii microscopice aflate în suspensie în aer. În oraş, acestea se fac vinovate de înnegrirea faţadelor clădirilor. Se remarcă PM10 (diametru mai mic de 10 microni, de 6 – 8 ori mai mici decât grosimea unui fir de păr), care provin mai ales din procese mecanice precum activităţi de construcţie, şi particulele fine (PM 2,5 – diametru mai mic de 2,5 microni), care provin din arderea lemnului şi a carburanţilor (în special de motoare diesel), dar şi vaporii industriali. Microparticulele sunt considerate agentul poluant atmosferic cel mai nociv pentru sănătatea umană din Europa de către Agenţia Europeană pentru Mediu, care a precizat recent că 90% din locuitorii din mediul urban sunt expuşi la aceste particule dincolo de pragurile recomandate de O.M.S.

Cele mai mici particule, care generează cele mai mari îngrijorări pe plan sanitar, pătrund în cele mai profunde ramificaţii ale căilor respiratorii, dar şi în sânge. În plus, ele pot să conţină metale toxice precum arsenic, mercur şi nichel. În afară de cancer, expunerea prelungită la microparticule poate să genereze astm, alergii, maladii respiratorii şi boli cardiovasculare.

Ozonul, un agent poluant major, provine din reacţiile chimice, sub efectul soarelui, implicând mai mulţi poluanţi emişi în aer, precum oxizii de azot şi compuşii organici volatili, gen hidrocarburi şi solvenţi. Vârfurile concentraţiilor de ozon apar mai ales în perioada estivală, însă vântul poate să deplaseze acest poluant la distanţe mari de regiunea în care a fost produs. Ozonul este un gaz puternic şi agresiv care, în concentraţii mari, corodează materialele, clădirile şi ţesuturile vii, afirmă Agenţia Europeană pentru Mediu. El reduce mai ales capacitatea plantelor de a asigura procesul de fotosinteză şi, în corpul uman, antrenează o inflamare a plămânilor şi a bronhiilor. Transportul rutier, agricultura, industria manufacturieră se află la originea principalilor poluanţi care produc ozon.

Oxizii de azot – monoxidul de azot şi, mai ales, de dioxidul de azot – se formează în principal în timpul procesului de combustie, mai ales în motoarele automobilelor şi în centralele termice. Dioxidul de azot este cel mai nociv dintre cei doi pentru sănătatea umană. Asociat transportului rutier, el afectează mai ales oraşele. Este un gaz iritant care generează hiperactivitate bronşică, potrivit site-ului Ministerului Ecologiei din Franţa. Acest gaz creşte frecvenţa şi intensitatea crizelor de astm şi poate favoriza numite afecţiuni pulmonare la copii.

Alt agent poluant atmosfericeste dioxidul de sulf produs de industrie, care se află la originea multor patologii respiratorii şi contribuie la apariţia ploilor acide, a benzenului care provine din arderea lemnului pentru încălzire. Acest gaz poate să provină şi din transport şi este unul dintre compuşii organici volatili cei mai nocivi, alături de amoniac (NH3), creat din reacţia azotului cu hidrogenul.

Industria emite şi metale grele – plumb, cadmiu, nichel, arsenic şi mercur – care se acumulează în organism şi pot afecta sistemul nervos, funcţiile renale, hepatice şi respiratorii.