Consiliul Judeţean Timiș, autoritatea care acordă autorizaţiile de transport pentru trasee, se ghidează după un studiu din anul 2009. Ţinând cont de dinamica traficului la nivel de judeţ, respectivul studiu probabil că nu mai are prea multe puncte comune cu realitatea.

Indicatori de trafic din 2009

Din cauza creşterii parcului auto, de la an la an, dar şi a reabilitării, extinderii sau construcţiei unor noi componente de infrastructură rutieră, traficul în Timiş se schimbă considerabil de la an la an. În aceste condiţii este greu de înţeles cum se ghidează Consiliul Judeţean Timiş în gestionarea transportului de persoane la nivelul judeţului după un studiu din 2009.

Abia acum, pe final de an, apare în bugetul rectificat suma de 70.000 de lei pentru actualizarea proiectului „Studiu privind transportul de persoane în judeţul Timiş pentru anul 2009”. Ceea ce înseamnă că de ani buni, administraţia judeţeană, ca principala administratoare a activităţii de transport public de persoane în judeţ, fiind cea care acordă licenţele de transport, s-a ghidat după un document depășit de realitate.

„Eternii” piraţi

Anul trecut, CJ Timiş anunţa că intenţionează să actualizeze modul de gestionare a transportului public. Nici în noua formulă nu erau prevăzute însă noi moduri mai eficiente de a combate pirateria care înfloreşte.

În acest sens, de nenumărate ori în şedinţele de plen ale CJ Timiş s-a atras atenţia asupra faptului că, pe anumite trasee, fenomenul pirateriei a luat o amploare fără precedent.

Mai mulţi consilieri judeţeni au precizat că încă de acum doi ani s-a cerut înfiinţarea unui serviciu de control al licenţelor de transport, lucru care nu s-a întâmplat. Conducerea CJ Timiş spunea că, din cauza blocării posturilor, nu a fost posibilă încadrarea de noi inspectori care să se ocupe de acţiunea de control pe drumurile judeţene.

Unii consilieri judeţeni susţin că ar fi nevoie de o structură de control în domeniul transporturilor judeţene care să aibă cel puţin opt angajaţi. În felul acesta transportatorii ilegali ar fi descurajaţi. “Doi angajaţi nu pot verifica, de la ora 8 la ora 15, toate traseele judeţene, nu au cum să acopere totul şi, de multe ori, sunt săptămâni întregi când pe unele trasee nu se face niciun fel de control”, se menţiona la o şedinţă de plen de anul trecut.

În plus, din cauza închiderii unor linii feroviare din judeţ, pe motiv că sunt neprofitabile, tot mai mulţi timişeni au fost nevoiţi să apeleze la transportatori rutieri care, pe unele trasee, oferă singurul mijloc de transport accesibil. În aceste condiţii, neducând lipsă de clienţi, sute de transportatori ilegali profită de această situaţie şi încasează sume destul de mari din transportul ilegal de persoane, fără a plăti vreun leu la stat. Consilierii judeţeni au menţionat, în acest context, că este vorba despre autovehicule cu cinci sau cu opt locuri, care sunt prezente non-stop pe căile de ieşire din oraş.

onform acestora, şoferii-pirat stau la capătul Căii Şagului, pe Calea Torontalului, în zona Ciocanul sau în zona Pieţei Badea Cârţan. „Sunt zile în care pe Calea Şagului sunt peste 20 de dube care fac, toate, transport ilegal de persoane. „Or, dacă doar pe o rută peste 40 de mijloace de transport fac zilnic trei -patru curse, doar pe Calea Şagului, fără să se intervină asupra lor, se tolerează o activitate profitabilă la negru, din care statul nu încasează niciun leu”, se menţiona în plenul CJ Timiş.

Nicolae Istrat, fost poliţişti rutier, avertizează că cei care apelează la aceşti transportatori îşi asumă un risc mare de accident, pentru că nu au nicio garanţie că șoferul este pregătit pentru transportul de persoane: „Călătorii îşi pun practic viaţa în mâinile respectivului şofer. Nu ştiu dacă acel conducător auto a dormit în noaptea precedentă, sau dacă nu a consumat alcool în cantităţi mari cu o seară înainte.”