Partidul Noua Republică a depus la Parlament un proiect care vizează asimilarea în Codul Penal a plagiatului cu înșelăciunea. Acum plagiatul poate fi pedepsit doar pentru furt intelectual și asta, numai în cazul unei sesizări din partea celui plagiat.

Partidul Noua Republică a depus, în 8 septembrie, la Parlament, prin senatorul său Valeriu Todirașcu, Legea asimilării plagiatului cu înșelăciunea. Cu alte cuvinte, Codul Penal să prevadă aplicarea unei pedepse cu închisoarea sau cu amendă penală şi retragerea diplomei sau a titlului obţinut prin plagiat, dacă utilizarea plagiatului a avut un rol determinant în acordarea acelei diplome sau titlu.

Şi asta pentru că, explică Valeriu Todiraşcu, în momentul de faţă plagiatul poate fi pedepsit doar pentru furt intelectual și asta, numai în cazul în care autorul lucrării reclamă așa ceva, conform Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe. „Actualul Cod Penal tolerează fraudarea prin plagiat, respectiv prin recurgerea la înșelăciune, facilitează plagiatorilor obținerea nemeritată de diplome și titluri, pe baza unor lucrări neoriginale de diplomă, licenţă și doctorat, înşelând o comisie de examinare, pretinzând că materialele prezentate sunt rodul muncii proprii şi nu rezultatul unui furt intelectual, cum, de fapt, sunt, și facilitează plagiatorilor ocuparea de funcții și beneficierea de diverse avantaje materiale după ce participă, alături de alți concurenți cinstiți în diverse concursuri și competiții”, declară, în expunerea de motive, reprezentanţii Noii Republici.

Iniţiatorii proiectului spun că legea trebuie să pedepsească plagiatul indiferent dacă autorul originalului se consideră sau nu prejudiciat sau dacă reclamă sau nu furtul intelectual, pentru că plagiatorul obţine un beneficiu prin fraudă, în dauna societăţii în ansamblul său şi al tuturor celor care au obținut diplome omologe pe cale cinstită.

În prezent sunt nepedepsite de Codul Penal şi efectele produse de plagiat, care generează un conflict major în societate şi, totodată, prejudicii pentru întreaga societate, mai spune senatorul Valeriu Todiraşcu. Amintind câteva dintre acestea: pervertirea sensului cercetării oneste și a înţelesului public al meritului academic prin valoare individuală şi muncă cinstită asiduă, pervertirea procesului de obținere pe cale cinstită a diplomelor omologe, „unde deţinători de diplome obţinute cinstit, se văd apreciaţi și comparați la grămadă cu plagiatorii”, pervertirea recunoașterii pe plan internațional a diplomelor şi titlurilor obţinute în România, „ceea ce ar reprezenta o sancţiune severă, nemeritată, pentru cei care îşi obţin titlurile respective pe merit”, şi, nu în ultimul rând, pervertirea oricărei competiții oneste în procesul de participare și câștigare prin fraudă în cadrul concursurilor organizate pentru ocuparea de posturi.

Valeriu Todiraşcu mai spune că inițiative legislative similare, pentru asimilarea plagiatului cu înșelăciunea, au făcut obiectul dezbaterii parlamentare în anii 2013 – 2015. Dar au fost făcute „prin ocolirea procedurii de solicitare a unui aviz consultativ de la Consiliului Superior al Magistraturii, așa cum prevede Legea nr. 317/2004, privind CSM, «Plenul CSM avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea Autorităţii judecătoreşti». Din aceste motive a fost redepusă la Parlament actuala inițiativă legislativă privind plagiatul”, adaugă senatorul Noii Republici.

Şi Comisia Europeană, reaminteşte senatorul Todiraşcu, a fost solicitată în 2014 să se pronunțe dacă plagiatul, utilizat pentru obţinerea unei diplome sau titlu academic, este incriminat ca înşelăciune în ţările membre UE şi dacă acest tip de sancţionare ar fi util să fie generalizat în UE, pentru reducerea numărului de diplome şi titluri academice obţinute printr-o astfel de fraudă. În septembrie 2014, fostul vicepreședintele al Comisiei Europene pe probleme de justiţie, Viviane Reding, a transmis că va răspunde îngrijorărilor exprimate cu privire la combaterea plagiatului comis în scopul obţinerii unei diplome sau a unui titlu academic. „Comisia Europeană este de acord că acest comportament este dăunător nu doar pentru autorul lucrării plagiate, ci şi pentru instituţiile care conferă plagiatorului avantajul nemeritat”, a mai menţionat Viviane Reding.