În 13 august s-au împlinit 53 de ani de la începerea construcţiei Zidului Berlinului. O bucată din acest edificiu, un simbol al Războiului Rece, se află la Timişoara.

„Pen­tru români, căderea Zidului Berli­nu­lui a fost un semnal”

În 13 august s-au împlinit 53 de ani de la începerea construcţiei Zidului Berlinului. O bucată din acest edificiu, un simbol al Războiului Rece, se află la Timişoara.

Ideea aducerii unei bucăţi din Zi­dul Berlinului au avut-o, în 2012, cei de la Me­morialul Revoluţiei, în momentul în care au făcut o vizită la Bruxelles. „Am fost invitaţi la Parlamentul Eu­ro­pean şi am văzut în faţa acestuia segmente din Zidul Berlinului. Ne-am gândit ce frumos ar fi să avem şi noi în Timi­şoara, să integrăm evenimen­tul Re­vo­luţiei române în contextul euro­pean. În vară am contactat nişte cunoş­tin­ţe din Germania, pentru că noi avem mulţi vizitatori de acolo, şi am văzut că există la Berlin un Muzeu al Zidului Berlinului şi că deţin mai multe seg­mente din acesta”, declara, la finalul anului 2012, pentru TIMPOLIS, Tra­ian Orban, preşedintele Asociaţiei Memorialul Revoluţiei din Timişoara.

Acesta mai spunea că a fost foar­te impresionat de data de 9 de­cem­brie 1989, rămasă în istorie ca zi a reunificării Berilinului şi, totodată, a Germaniei, şi că aceas­tă zi a fost un imbold pentru români.„Aşteptam şi noi, românii, să se în­tâmple ceva, pentru că eram ultima ţară din blocul comunist est-euro­pean în care continua dictatura. Pen­tru români, căderea Zidului Berli­nu­lui a fost un semnal şi a convins lumea că înlăturarea comunismului este posi­bil să se facă fără violenţă. Din păca­te, la noi nu s-a întâmplat aşa. Dar am ră­mas ataşaţi ideii că reforma şi schimbarea sunt posibile şi la noi, du­să Revoluţie”, mai adaugă acesta.

După vizita la Bruxelles, repre­zentanţii Memorialului Revoluţiei au primit mai multe fotografii de la nişte prieteni ai asociaţiei, care înfăţişau bucăţi din celebrul zid. Au ales una dintre ele.

Pe frântura de zid adusă la Ti­mişoara, în graffiti stă desenat un chip al unui tânăr. Zâmbetul larg şi ochii închişi sunt semne de încântare şi de victorie. „Toate sunt frumoase, mai atenuează tristeţea noastră, a românilor, prin desenele şi mesajele scrise pe Zidul Berlinului”, declara preşedintele Asociaţiei.

Pentru a aduce acest simbol în ţară, reprezentanţii Memorialului au făcut o cerere către Institutul de Cer­cetare a Crimelor Comunismului din Germania. De aici au aflat că obţine­rea donaţiei este anevoioasă şi că sunt necesare mai multe demersuri. Au făcut, astfel, o cerere către Pri­mă­ria Generală a Berlinului. Cere­rea a fost aprobată de Klaus Wowe­reit, primarul Berlinului, care le-a transmis că do­naţia va fi posibilă cu o condiţie, însă. „Ei au decis acorda­rea acestui seg­ment de zid, cu condi­ţia să asigurăm transportul. Sigur, problema ne-a preocupat. Ne-a ajutat, însă, Radu Diaconovici, de la Clubul Rotary, din Timişoara, care a fost în vizită la noi. Ne-a sponsorizat trans­portul”, mai spunea Traian Orban. Asi­gurarea transportului avea să fie, însă, numai una din probleme. La Berlin, la locul de depozitare a Zidului, au tre­buit să găsească o macara care să în­carce bucata de zid…„Staţionarea, în­cărcarea şi deplasarea zidului a durat. Aşa că abia în dimineaţa de 5 decem­brie am ajuns cu el la Timişoara. Am întâmpinat şi aici probleme. Tirurile nu au voie în oraş, şi atunci am găsit o soluţie să mutăm zidul într-un ca­mion. Dar într-un final o bucată din Zi­dul Berlinului a ajuns la noi, la sediu” , mai spunea preşedintele Memo­rialului.

Ce a însemnat căderea Zidului Berlinului?

Simbol al Războiului Rece, Zidul Berlinului despărţea oraşul în două părţi, cea de est şi de vest, respectiv cea comunistă şi cea liberă. Germa­nia a fost împărţită, de asemenea, în patru părţi, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial: partea ger­mană, cea franceză, cea britanică şi cea sovietică. De asemenea, Berlinul era împărţit, la rându-i, în patru sec­toare. În anul 1948, autorităţile so­vietice au încercat să unifice întregul oraş şi au blocat partea de vest a a­cestuia. Blocada a fost, însă, ridicată un an mai târziu, după un eşec cauzat de transporturile aeriene către sec­toarele din vest. În acelaşi an, în par­tea sovietică lua naştere Republica Democrată Germană, cu capitala în Berlinul de Est. Celelalte trei zone deveneau Republica Federală Ger­mană, cu capitala la Bonn.

Circulaţia liberă a cetăţenilor în cele două părţi s-a făcut până în anul 1961, când autorităţile Germaniei de Est au hotărât să închidă frontiera cu Vestul, motivând că se are în vedere stoparea fugii a celor din Est spre Vest. De la trasarea unui zid de sârmă ghimpată până la construirea unui zid din cărămidă, de 3.6 metri, nu a fost decât un pas. Apărea, ast­fel, aşa-numita „zonă a morţii”, o zonă controlată de gardieni, cu 302 turnuri de pază, amplasate de-a lun­gul frontierei de 155 de kilometri. Mulţi au încercat să treacă Zidul spre Vest, însă aveau să fie împuşcaţi. Încercarea de a fi liberi i-a costat via­ţa pe 192 de germani.

În anul 1989, după vizita preşe­dintelui sovietic Mihail Gorbaciov, în Germania de Vest, Ungaria şi-a deschis graniţele spre Austria. Acest fapt le-a dat posibilitatea germanilor din Est să migreze în masă spre Vest. După intense presiuni asupra R.D.G.-ului, în 9 noiembrie 1989, trecerea nu a mai fost restricţionată. În acel moment, germanii au invadat, în masă, partea de Vest. O parte din Zid a fost dărâmată, însă există porţiuni unde acesta a rămas „în picioare”.