Profesorul universitar Mircea Dumitru, actual ministru al Educaţiei, s-a făcut remarcat prin replicile dure date imposturii academice. A demonstrat şi a făcut publice plagiatele unor teze de doctorat realizate de înalţi demnitari ai Statului român. A retras deja, în premieră naţională, două titluri de doctor, cu promisiunea va proceda similar şi în alte cazuri, indiferent de numele şi funcţia celor vizaţi de plagiat. Apoi, a dat o replică dură unei instituţii de care nu s-a atins niciun ministru până acum, Academia Naţională de Informaţii, instituţie a SRI, somând-o public să aleagă între a cere CNATDCU retragerea a nouă doctorate suspectate de plagiat sau a şi le asuma.

Prezent la Timişoara, la deschiderea anului universitar 2016-2017, l-am invitat la un dialog despre acreditarea şcolilor doctorale, plagiate şi inflaţia de doctori, despre lucrările ştiinţifice scrise în penitenciar, dar şi despre proiectele pe care le are până la finalul mandatului.

„În vară, nicio şcoală doctorală, de la nicio universitate din România, nu era acreditată potrivit legii”

Domnule ministru, în acest an universitar, şcolile doctorale funcţionează cu autorizare provizorie. Cum s-a ajuns în situaţia ca, timp de cinci ani, niciuna să nu se autorizeze?

Universităţile şi şcolile doctorale au trimis autoevaluarea către minister, însă, prin lege, ar fi urmat ca ministerul împreună cu ARACIS, instituţii asistate de către CNATDCU şi de către CNSIS, să facă o evaluare externă. Or, acest lucru nu s-a întâmplat. Acesta este motivul pentru care, începând cu luna august, nicio şcoală doctorală, de la nicio universitate din România, nu mai era acreditată potrivit legii. Dar am reparat, pentru acest an universitar.

De ce nu s-a apelat la evaluare externă?

Nu pot răspunde în numele altora. Aici ar fi trebuit să fie un proces declanşat şi pus în mişcare de către minister şi de către ARACIS, în această perioadă, aşa cum a cerut Legea Educaţiei. Sunt foarte multe şcoli doctorale care, cu siguranţă, îndeplinesc criteriile, dar nu au fost evaluate de către ARACIS şi de către o agenţie externă, deşi toate au aşteptat evaluarea.

Citeşte şi: Abordarea imposturii academice, cu mult curaj, în lipsa lui Curaj

Printr-un ordin de ministru pe care l-am emis şi care a şi fost publicat deja, absolut toate şcolile care funcţionează în sistemul românesc şi care, în luna august, şi-au pierdut acreditarea prin efectul legii au primit o autorizare timp de un an de zile. În acest interval va trebui să se facă această evaluare externă, urmând ca acreditate să fie cele care vor trece de acest test. E o datorie pe care o avem în primul rând faţă de studenţii noştri care fac în mod serios cercetare şi trebuie să facem o departajare clară între cei care sunt în stare să lucreze ştiinţific pentru un doctorat şi cei care vor să obţină în mod foarte facil un titlu.

„Mulţi oameni, care nu aveau legătură cu cercetarea serioasă, au făcut doctorate care, în cel mai bun caz, nu sunt decât compilaţii”

CV Mircea Dumitru

 

Educație și formare

 

1998, mai: Ph.D. Tulane University, New Orleans, Louisiana, S. U. A. Titlul dizertaţiei doctorale – On Incompleteness in Modal Logic. An Account Through Second-Order Logic, conducător ştiinţific Profesor Dr. Graeme Forbes

1998, iulie: Doctor în Filosofie, Universitatea Bucureşti. Titlul tezei de doctorat – Lois crede că… Neo-fregeanism şi neo-russellianism în semantica atribuirii de atitudini propoziţionale şi a referinţei directe, conducător ştiinţific Prof. Dr. Ştefan Georgescu

1994 – 1998: doctorand, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S.U.A.

1989 – 1998: doctorand, Universitatea din Bucureşti

1985, iulie: Lucrare de Diplomă, Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti Titlul tezei de licenţă – Dinamica cunoaşterii ştiinţifice. O abordare metaepistemologică, conducător ştiinţific Prof. Dr. Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române

1980 – 1985: student, Facultatea de Istorie-Filosofie, secţia Filosofie-Istorie, Universitatea din Bucureşti

 

Experienţa academică ştiinţifică

 

2014 – prezent: membru corespondent al Academiei Române

2011 – 2014: Preşedinte al Societăţii Europene de Filosofie Analitică

2013, iunie: profesor invitat, Universitatea din Helsinki

2012, mai: profesor invitat, curs PhD, Universitatea din Helsinki

2011, mai: profesor invitat, curs PhD, Universitatea din Helsinki

2010, mai: profesor invitat, curs PhD, Universitatea din Helsinki

2009, februarie – martie: profesor invitat, curs MA, Universitatea „Jean Moulin”, Lyon 3, Franţa

2005 – prezent: conducător de doctorat, domeniul Ştiinţe Umaniste, Filosofie

2004 – prezent: profesor universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Departamentul de Filosofie Teoretică şi Logică

1999 – 2004: conferenţiar universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică

2001, ianuarie – mai: Adjunct Assistant Professor şi Visiting Scholar, Department of Philosophy, New York University

1998 – 2001: Fellow, New Europe College, Bucureşti

1996 – 1999: lector universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie,Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică

1999, septembrie: Visiting Scholar, The Graduate School and University Center of The City University of New York

1999, martie: Visiting Scholar, Department of Philosophy and Religion, The University of Tulsa, Tulsa, Oklahoma, S.U.A.

1994 – 1998: Teaching Assistant, Department of Philosophy, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S.U.A.

1993-1994: Fulbright Junior Scholar, Department of Philosophy, Tulane University, New Orleans, Louisiana, S.U.A.

1990 – 1996: asistent universitar, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie, Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică

1990: redactor principal II, Editura „Humanitas”, Bucureşti

1988 – 1990: asistent universitar suplinitor, Institutul Politehnic Bucureşti, Catedra de Filosofie

1987 – 1988: profesor – instructor, Casa Pionierilor, Buftea, sectorul agricol Ilfov

1985 – 1987: profesor stagiar, Şcoala generală nr. 241, Lipia – Gruiu, sectorul agricol Ilfov

 

Experienţă academică administrativă

 

2016, iulie: Ministru, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice

2016 – 2016, iulie suspendat: Preşedinte al Comisiei de Filosofie a CNATDCU; membru al CNATDCU

2015, decembrie – 2016, iulie suspendat: Rector, Universitatea din Bucureşti

2011, decembrie – 2015, decembrie: Rector, Universitatea din Bucureşti

2012 – 2016: membru CNATDCU

2010 – 2012: Preşedinte, Panelul nr. 5, Ştiinţe umaniste şi Arte, CNATDCU

2008 – 2011: prorector, Universitatea din Bucureşti

2008: şef de catedră, Catedra de Filosofie Teoretică şi Logică, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti

2005 – 2011: membru în Comisia de Filosofie pentru concursuri didactice a CNATDCU

2004 – 2008: decan, Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti

2000 – 2004: decan, Facultatea de Filosofie, Universitatea Bucureşti

1999 – 2000: prodecan, Facultatea de Filosofie, Universitatea din Bucureşti

 

(Sursă CV: www.edu.ro) 

Profesorul universitar Mihai Maci, autorul volumului „Anatomia unei imposturi. O şcoală incapabilă să înveţe”, declara că anul trecut în România erau vreo 4000 de coordonatori de doctorat, dispersaţi în 200 de şcoli doctorale, cu mai mult de 20.000 de doctoranzi. Cum explicaţi această inflaţie de doctori?

Cel puţin în cazul studenţilor înscrişi la doctorat, cred că este un prestigiu social pe care încă îl are doctoratul; mulţi îl fac chiar dacă nu lucrează, nu au lucrat sau nu vor lucra niciodată în învăţământul superior.

La acest gen de prestigiu simbolic s-au adăugat anumite avantaje materiale sau avantaje de statut social pe care doctoratul le-a conferit în decursul anilor. Şi, atunci, mulţi oameni care nu aveau legătură cu lumea universitară, cu cercetarea serioasă, făcută într-un laborator sau într-o bibliotecă au făcut doctorate care nu sunt decât compilaţii de lucrări, asta în cel mai bun caz, dacă nu sunt de-a dreptul lucrări copiate după surse care nu sunt în mod corespunzător evidenţiate, adică plagiate.

Un doctorat, în opinia mea, este o lucrare de cercetare şi motivul real pentru a face un doctorat este acela de a avansa în cariera academică.

„S-a făcut o sesizare la adresa tezei doamnei Kovesi, dar incompletă”

Unul dintre subiectele zilei vizează suspiciunile care planează asupra tezei de doctorat a doamnei Laura Codruţa Kovesi. Sunt voci care afirmă că ar fi necesară verificarea nu doar a acestei teze, ci a tuturor celor în cazul cărora aceeaşi comisie din CNE s-a pronunţat; două dintre ele sunt cele ale lui Victor Ponta şi Gabriel Oprea, în privinţa cărora CNATDCU a stabilit că sunt plagiate. E, deci, posibilă reverificarea tuturor acestor lucrări?

Sigur că e posibil. Poate e chiar de dorit, pentru a avea o imagine clară şi pentru ca aceste alegaţii şi suspiciuni, cum spuneaţi dvs, care planează asupra corectitudinii unor teze de doctorat ale unor persoane cu funcţii publice foarte importante, să poată fi lămurite până la capăt: fie să se dovedească faptul că lucrările au fost corect elaborate, fie, dacă e vorba despre un plagiat dovedit, să se facă retragerea titlului de doctor, aşa cum s-a procedat şi în celelalte cazuri pe care le cunoaştem.

Problema este că, în momentul de faţă, potrivit regulamentului CNATDCU, se poate face o astfel de evaluare numai dacă există o sesizare, o plângere venită din partea unei persoane fizice sau instituţii, iar această plângere trebuie să fie însoţită de un minimum de justificare, de probe sau de dovezi care să ducă spre ideea că e vorba despre un plagiat. Or, pentru moment nu avem înregistrată la UEFISCDI nicio astfel de sesizare.

S-a făcut, mi s-a spus în această dimineaţă (luni, 3 octombrie – n.r.), o încercare de sesizare din partea unei persoane sau instituţii din SUA, dar această sesizare nu a fost completă pentru că acele dovezi de care era nevoie erau anexate, dar link-ul nu putea fi tehnic pus în funcţiune. În momentul în care plângerea va fi completă, se va transmite CNATDCU sarcina de a face evaluarea până la capăt.

Nu există posibilitatea ca legea să fie adusă în forma iniţială, pe care o avusese înainte de  modificarea făcută de minister în perioada în care era condus de Adrian Curaj, variantă care prevedea că CNATDCU se poate autosesiza în cazuri de acest gen?

E o chestiune care trebuie studiată, să vedem dacă e vorba doar de un ordin de ministru. Dacă e vorba de mai mult, ar lua un timp pe care nu-l avem la dispoziţie. Mai avem maximum două luni de mandat. Problema care, însă, se pune, este legată de obiectivitatea analizei unei sesizări, în condițiile în care aceeași entitate înaintează respectiva sesizare.

„Vom merge până la capăt cu aplicarea legilor şi a procedurilor, şi în cazul Academiei Naţionale de Informaţii”

După ce Academia Naţională de Informaţii trimisese Ministerului Educaţiei nouă cereri de renunţare la titlul de doctor, i-aţi solicitat, în vară, fie retragerea acelor doctorate, fie asumarea lor. Aţi primit un răspuns oficial?

Nu am primit niciun răspuns categoric de la ANI. Mai mult, verdictul pe care l-a dat o comisie tehnică desemnată de către CNATDCU a fost considerat nesatisfăcător de către Consilul General al CNATDCU, fapt pentru care Consiliul a găsit de cuviinţă să formeze o altă comisie tehnică şi care urmează să prezinte rezultatele analizei, în perioada imediat următoare.

Ce veţi face în continuare? E, totuşi, un afront personal, instituţional. Aţi fost singurul ministru care aţi intrat pe acest teren minat…

Probabil, am fost singurul care am primit în mod direct afrontul. Dar vom merge până la capăt cu aplicarea Regulamentului, a legilor şi a procedurilor. În momentul în care va fi un referat care va pune în evidenţă că e vorba de un plagiat şi în acele cazuri, vom cere retragerea titlului de doctor, iar eu voi semna ordinul.

Dacă CNATDCU va confirma plagiatul în cazul acestor nouă teze, nu s-ar impune să solicite nu doar retragerea titlului de doctor, ci şi, complementar, retragerea acreditării şcolii doctorale a ANI?

Asta ţine de evaluarea şcolii doctorale a ANI. Şi tocmai din această pricină am spus azi (luni, 3 octombrie – n.r.), la Timişoara, la deschiderea anului universitar, că intenţionez – după ce metodologia pentru evaluarea şcolilor doctorale va fi aprobată –, să cer ca primele universităţi ale căror şcoli doctorale vor fi evaluate să fie exact aceste universităţi care nu au fost apte să facă un exerciţiu clar şi credibil de curăţenie etică. Şi, în acelaşi timp, voi cere ca şi Universitatea din Bucureşti să fie evaluată cu celeritate.

Cât timp estimaţi că durează evaluarea unei şcoli doctorale? Vă întreb, uitându-mă spre perioada mandatului dvs…

Nu pot spune în momentul de faţă cât ar dura. Ce pot spune cu siguranţă este că vom avea această metodologie şi vom demara procesul de evaluare. Dacă se va încheia evaluarea vreuneia dintre şcoli până în decembrie, rămâne de văzut.

Legea Educaţiei a fost modificată, în 2014, prin OUG 94, astfel încât un doctor acuzat sau suspectat de plagiat să poată renunţa la titlu. Nu e luată în calcul emiterea unei alte ordonanţe, care să elimine din lege această prevedere?

Nu am discutat această posibilitate. Nu există, însă, o metodologie de aplicare a acesteia şi, din punctul nostru de vedere, al Ministerului Educaţiei, în momentul de faţă nu poate fi aplicată în mod real. Prin urmare, aplicăm Regulamentul CNATDCU, care funcţionează.

„Lucrările ştiinţifice scrise în ultimii doi ani în închisori sunt o maculatură pseudo-ştiinţifică făcută în câteva zile, clar la comandă”

O altă formă de impostură academică o reprezintă girarea de către cadre universitare a lucrărilor ştiinţifice scrise în penitenciar. Dacă v-ar fi fost lansată o astfel de cerere…

Mi-a şi fost adresată solicitarea de a scrie un referat de susţinere a unei astfel de lucrări. Dar am refuzat-o.

Cu ce argumente?

Am răspuns că nu pot face aşa ceva, pentru că nu era o lucrare cu caracter ştiinţific pe care să o girez.

Deci, excludeţi din start posibilitatea ca în mediul penitenciar să existe condiţii pentru a putea fi scrise lucrări ştiinţifice?

Nu neapărat. Antonio Gramsci şi-a scris lucrările lui filozofice în închisoare, acele caiete filozofice care au dezvoltat filozofia marxistă, la începutul secolului XX. Deci, nu exclud în principiu posibilitatea ca în închisoare, cineva care e profesor sau cercetător, de exemplu, să poată să-şi continue oarecum activitatea aceasta.

Citeşte şi: Viesparul

Dar aici nu e vorba de aşa ceva. E vorba despre o maculatură pseudo-ştiinţifică, făcută în câteva zile, clar la comandă, în aşa fel încât autorii să beneficieze de prevederile legii şi să abuzeze de ele. Să scrii câteva cărţi într-o perioadă foarte scurtă – s-au scris cărţi în câteva zile – asta e o minciună ce poate fi demontată chiar şi de către cei care nu au nici cea mai mică legătură cu cercetarea ştiinţifică. Nici plagiate nu cred că sunt aceste lucrări, probabil sunt scrise de alte persoane.

Cum li se poate luat patalamaua de lucrare ştiinţifică, instituţional vorbind, atâta timp cât comisiile de etică ale universităţilor şi chiar şi Academia Română refuză să le analizeze şi să se pronunţe clar dacă sunt sau nu lucrări ştiinţifice?

Cele mai multe au fost verificate, atâta doar că aceste universităţi pe care le evocaţi şi, probabil, şi Academia Română au dat răspunsul că nu e răspunderea instituţiei pentru acele referate ştiinţifice. Au socotit că e vorba doar despre răspunderea personală a acelor profesori.

Exact. Dar acei profesori au coordonat respectivele lucrări folosindu-se de numele universităţilor.

Asta a fost şi părerea Universităţii Bucureşti care, prin Comisia ei de Etică, a atras atenţia că e o problemă instituţională şi că trebuie să existe şi o formă de pedepsire a celor care au făcut aşa ceva, pentru că e, totuşi, o întinare a ideii de cercetare.

Majoritatea covârşitoare nu au fost nici pedepsiţi. Au luat atitudine Universitatea Bucureşti, pe care o conduceaţi la vremea respectivă, şi Universitatea de Vest din Timişoara.

Ţine de autonomia universitară, de responsabilitatea fiecăreia… Cei care au făcut pot explica de ce au făcut, cei care nu au făcut, de asemenea, pot da explicaţii. Dar în general cred că universităţile ar fi trebuit să intervină şi să tranşeze această problemă de deonotologie ştiinţifică.

„Vrem să introducem în lege incompatibilitatea între funcţia de rector şi cea ce demnitar”

Aţi anunţat că lucraţi la un proiect de lege, care vizează o mini-reformă în Educaţie. Care sunt punctele principale pe care le vizaţi?

Sunt câteva puncte care urmăresc să clarifice mai bine guvernanţa universitară, să clarifice distincţia între Consiliul Naţional de Etică – instituţie deja restructurată, urmând ca în curând să şi funcţioneze – şi ceea ce, în actuala lege, poartă numele de Consiliu pentru Management Universitar. Aceste două structuri au atribuţiuni care se suprapun parţial, iar intenţia noastră este de a le separa, pentru ca funcţionalitatea lor să fie mai clară, mai transparentă, mai predictibilă.

Mai avem în vedere reducerea numărului de mandate pentru un director şi aspecte care ţin de guvernanţa la nivelul şcolilor.

Apoi, avem în vedere chestiuni care sunt aşteptate de mediul academic, cum ar fi posibilitatea ca universităţile să organizeze programe cu dublă specializare, despre care şi azi (luni, 3 octombrie – n.r.) s-a discutat la Timişoara.

De asemenea, vrem să impulsionăm finalizarea proiectului de masterat didactic, pentru formarea iniţială a profesorilor şi pentru pregătirea lor continuă.

Nu în ultimul rând, vrem să introducem, aşa cum era Legea Educaţiei din 2011, o clarificare mult mai mare a incompatibilităţilor; în primul rând, incompatibilitatea între funcţia de rector şi cea ce demnitar, de parlamentar, de om politic care are o funcţie importantă într-un partid. În opinia mea şi a colaboratorilor care susţin acest proiect, ar trebui ca aceste funcţii să fie separate şi, cel puţin pe perioada în care îţi exerciţi funcţia politică sau de demnitate publică, să nu ţi-o exerciţi pe cea de rector.

Votul actualei majorităţi parlamentare pe o astfel de lege ar fi previzibil „nu”. Se poate merge pe o variantă care să nu treacă prin Parlament?

E o discuţie care urmează a fi purtată cu primul-ministru.