Un accident aviatic. Degringoladă a autorităţilor în operaţiunea de salvare. Dezinteres dus până la limita unei inconştienţe voioase la propriu din partea unora dintre cei care ar fi trebuit să o coordoneze. Apoi, găsirea unui ţap ispăşitor, la STS. După o pierdere neplanificată înregistrată la M.A.I. O mişcare ce s-ar putea numi fructificarea unei tragedii în scop electoral.

După accidentul aviatic din Apuseni, institu­ţii­­le care ar fi trebuit să se implice în salvarea victimelor au oferit un tablou al eşe­cului. Premie­rul care, de jure, răspunde de coor­donarea lor, nu a solicitat demisii la vârful minis­terelor din subordine.

Nu i-a cerut demisia ministrului Transportu­rilor, deşi una dintre instituţiile sub­ordonate, Romatsa, este indicată în raportul gu­vernamental drept responsabilă pentru întârzierea cu care s-a intervenit pentru salvarea victimelor şi deşi are în subordine şi Centrul de Investigaţii şi Analiză pentru Siguranţa Aviaţiei Civile, care are obligaţia să acţioneze în cazul apelurilor de urgenţă, în situaţia unui incident aviatic civil.

Nu i-a cerut demisia nici ministrului de Interne, deşi şi aici a fost o lipsă de co­ordonoare şi deşi M.A.I., prin structurile speciali­zate, putea solicita Parchetului mandat de inter­ceptare a unuia dintre telefoanele victimelor, pen­tru o localizare precisă. Primul-ministru s-a trezit, însă, fără Radu Stroe în Guvern. Printr-o demisie a acestuia, la care s-a ajuns nu la solicitarea lui, nici din dorinţa demisionarului, ci, cel mai pro­babil, la presiune din PNL. A fost momentul în ca­re premierul a rămas fără un om fidel la Interne, ceea ce, în an cu miză electorală majoră, poate fi o pierdere, dacă ne raportăm la rolul jucat de niş­te oameni din MAI la referendumul din 2012. Or, Radu Stroe a fost un pion docil. Să ne amintim de lipsa lui de reacţie faţă de decizia premierului de a avea control asupra D.G.I.P.I., în momentul în care a ridicat-o, în regim (nejustificat) de urgenţă, la rang de departament şi a trecut-o în coordona­rea unui secretar de stat numit de el. S-ar fi im­pus o reacţie fermă, pentru că serviciul secret al Internelor e o structură de mare importanţă, şi nu numai pentru M.A.I. Interesul unor politicieni faţă de ea ţine de posibilitatea tranzacţionării politice, prin intermediul ei, a unor informaţii ce îi pot ridi­ca pe unii şi-i pot coborî sau doborî pe alţii. “Eu vreau putere, nu bani. De aceea, am susţinut ca la împărţirea ministerelor să alegem MAI”, declara, prin primăvara lui 2009, Marian Vanghelie. Şase luni după aceea – în plină perioadă preelectorală, când partidele se pregăteau pentru confruntarea dintre prezidenţiabili – anunţa că “arhiva DGIPI este pe mâini bune”. Tot Radu Stroe i-a facilitat numirea în funcţia de şef al Corpului de Control al M.A.I. chestorului Con­stantin Manoloiu, deşi acesta era cercetat penal. Din funcţia de director al Direcţiei pentru Eviden­ţa Persoanei şi Administrarea Bazelor de Date, jucase un rol-cheie în timpul referendumului pentru suspendarea preşedintelui, din vara lui 2012. În martie anul trecut, dl Stroe a eliminat din Ghidul carierei poliţiştilor prevederea prin care poliţiştii urmăriţi penal nu se puteau prezenta la concurs, ceea ce a însemnat că, şi dacă fac obiec­tul unor dosare penale, pot concura pentru func­ţii de conducere. Adică, a putut-o face şi dl Mano­loiu. Apoi, în toamna anului trecut, dl Antonescu se declara nemulţumit de Radu Stroe care, înainte să propună modificarea Codului Penal, nu a discutat în partid subiectul. O afirmaţie ce trăda animozităţi între cei doi, generate, poate, tocmai de această apropiere a d-lui Stroe de liderul social-democrat. Cum numirea viitorului ministru de Interne este la latitudinea d-lui Antonescu, pre­mierul ar putea avea o surpriză.

Coincidenţă sau nu, după nesolicitata şi          neaşteptata demisie a lui Radu Stroe, dl Ponta pare să vrea să contrabalanseze pierderea. Prin încercarea de a-şi impune un om loial la STS, instituţia care coordonează transmiterea datelor din secţiile de vot către BEC. Şi a solicitat C.S.­A.T demisia şefului S.T.S., generalul Marcel Opriş. Deşi în raportul guvernamental nu S.T.S. a fost indicat drept responsabil pentru întârzierea cu care s-a intervenit pentru salvarea victimelor accidentului aviatic. E, însă, prilej de vendetă politică – generalul Opriş nefiind agreat de alianţa de guvernare – şi de fructificare a eşecului. În an electoral, interesul e mare faţă de S.T.S. Printr-un joc al imaginaţiei, dacă aici ar fi un om şi o echipă care ar accepta să fie parte la o posibilă fraudă la vot, un “scurt-circuit” la momentul oportun ar pu­tea face minuni. Cum sistemul informatizat pro­pus din 2009 de S.T.S., prin a cărui implementare ar putea fi stopată fraudarea alegerilor prin vot multiplu, nu e folosit nici acum, o posibilă fraudă masivă la vot, prin intermediul viilor sau al mor­ţilor, nu e exclusă.

Cu alte cuvinte, pare a fi fructificarea unei tragedii în scop electoral. O ipoteză care nu ar fi existat în lipsa unor decizii nejustificate.