Suspiciuni în P.N.L.

Melania CinceaÎn plină tensiune între vârfurile alianţei de guvernare, liderul P.N.L. aruncă mănuşa şi spre oameni din propriul partid. Oameni pe care i-a nominalizat pentru a face parte din Cabinetul Ponta. Vineri seara, la Antena 3, Crin Antonescu declara că una dintre nemulţumirile pe care le are faţă de activitatea miniştrilor P.N.L. îl priveşte pe Radu Stroe care, înainte să propună modificarea Codului Rutier, nu a discutat în partid subiectul. “Ideea de a înăspri (legislaţia – n.r.) trebuie totuşi calibrată cumva mai gradual. Adică, există sentimentul, am vorbit cu mulţi oameni în aceste zile, care nu m-au sunat să mă întrebe dacă m-am certat sau dacă m-am împăcat cu Ponta, m-au sunat să-mi explice că e totuşi prea mult pentru o greşeală pe care o poţi comite să-ţi pierzi permisul patru ani", afirma Crin Antonescu. Menţionând că, “în prezent”, nu se pune problema remanierii lui Radu Stroe, legată de acest subiect.

Declaraţia d-lui Antonescu putea trece neobservată. Percepută, eventual, ca o ieşirea în urma unui puseu de orgoliu. Pare, însă, să arate că liderul P.N.L este pus în perioada aceasta să gestioneze şi tensiuni în interiorul propriului partid, nu doar în interiorul alianţei guvernamentale. Pare să fie o reacţie a liderului care îşi vede ameninţată autoritatea şi, indirect, poziţia, o reacţie faţă de un act de trădare. Pentru că acum, când nu a mai rămas nimic din perioada de miere a U.S.L., o apropiere a unor liberali de premierul social-democrat, o apreciere a acestuia faţă de oameni din P.N.L., iată, pot naşte suspiciuni.

Victor Ponta sublinia, în ultimele zile, în probleme ce nu necesită intervenţia premierului, că Radu Stroe i-a “raportat că”. Întâmplător sau intenţionat? Suficient, însă, pentru a crea dacă animozităţi sau pentru a le accentua.

Relaţia profesională a lui Radu Stroe cu Victor Ponta nu a fost întotdeauna aşa bună, cum se creează acum impresia că ar fi. În martie, premierul a lipsit de la şedinţa de bilanţ al M.A.I. pe 2012, deşi M.A.I. este un minister-pilon al statului de drept şi deşi prim-ministrul are atâtea aşteptări de la această instituţie încât, imediat după numire, şi-a subordonat de fapt serviciul secret al ministerului. Dacă lipsa de la eveniment a preşedintelui Traian Băsescu şi reprezentarea sa prin consilierul pe probleme de securitate, Iulian Fota, a fost explicabilă, nu acelaşi lucru se poate spune despre lipsa de la raportul de evaluare a activităţii M.A.I. a premierului, care şi-a trimis vice-prim-ministrul, pe Gabriel Oprea, în condiţiile în care celelalte instituţii, care fac, alături de M.A.I., parte din C.S.A.T., au fost reprezentate de numărul unu, nu de reprezentanţii acestuia. La acelaşi eveniment, Radu Stroe aruncase săgeţi spre predecesori de-ai săi la conducerea M.A.I, printre ei, membri P.S.D.: „Eu vreau să vă informez, cu respect, că în doi ani şi jumătate au fost şase miniştri ai Afacerilor Interne, ceea ce este de nediscutat, cei mai tari”. Cu un amendament. Radu Stroe a făcut o confuzie: în ultimii doi ani şi jumătate, au fost trei miniştri înaintea lui (Ioan Rus, din mai până în august 2012, Gabriel Berca – din februarie până în aprilie 2012 şi Traian Igaş – din septembrie 2010 până în februarie 2012). Dacă face trimitere la şase miniştri, mergem puţin mai departe, incluzându-i în ecuaţia neprofesioniştilor, după cum îi cataloga ironic Radu Stroe, pe Vasile Blaga (reîntors la cârma M.A.I. din decembrie 2009 până în septembrie 2010), Dan Nica (februarie – octombrie 2009) şi pe Liviu Dragnea (ianuarie – februarie 2009). Ca o paranteză fie spus, numărătoarea lui Radu Stroe mai putea include două nume, care nu au avut nimic de-a face cu M.A.I. decât algoritmul politic: Gabriel Oprea (care a condus Internele din decembrie 2008, când a început mariajul P.D.-L. – P.S.D., până în ianuarie 2009) şi Cristian David (aprilie 2007 – decembrie 2008). A fost surprinzător că Radu Stroe a lovit direct oamenii P.S.D. numiţi la cârma acestui minister pentru a face jocuri de partid. Pentu că asta au făcut: a fost relevant în acest sens circul declanşat imediat după venirea la putere a P.S.D., în mariajul guvernamental cu P.D.-L., din iarna lui 2008 – 2009, când grupuri de interese din P.S.D. se băteau pentru a-şi numi omul la conducerea serviciului secret al M.A.I., bătălie care a dus la schimbarea a trei miniştri, în decurs de două luni de zile.

Aceasta a fost o ieşire ciudată dacă mă gândesc la lipsa de reacţie pe care Radu Stroe o avusese, cu puţin timp înainte, faţă de decizia lui Victor Ponta de a-şi subordona practic D.G.I.P.I. La finele anului trecut, această structură a fost ridicată la rang de departament şi trecută în coordonarea unui secretar de stat, ajutat de doi subsecretari de stat, numiţi de primul-ministru. Cu alte cuvinte, subordonată lui Victor Ponta. Adică, politic pe faţă. Decizia ar fi meritat o reacţie fermă, pentru că D.G.I.P.I. este o structură de mare importanţă, un fel de “cutie neagră” a M.A.I. Tăcerea a fosxt adâncă din partea ministrului liberal de Interne.

O ieşire, de asemenea, ciudată dacă mă gândesc la modul în care ministrul Stroe i-a facilitat numirea în funcţia de şef al Corpului de Control al M.A.I.  chestorului Constantin Manoloiu, un ofiţer cercetat penal, care a avut un rol-cheie în timpul referendumului pentru suspendarea preşedintelui, din vara anului trecut. În martie, ministrul Radu Stroe a eliminat din Ghidul carierei poliţiştilor prevederea prin care poliţiştii urmăriţi penal nu se puteau prezenta la concurs, ceea ce a însemnat că poliţiştii care fac obiectul unor dosare penale pot concura pentru funcţii de conducere. Explicaţia oficială a acestei decizii, dată de M.A.I., a fost că, potrivit Statutului poliţistului, un cadru care ocupă o funcţie de conducere şi faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale îşi păstrează poziţia, întrucât punerea la dispoziţie şi, implicit, eliberarea din funcţie se fac doar în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale sau a trimiterii în judecată. Logica nu este tocmai logică. Nu aplicată în Poliţie – la fel, nici în Justiţie ori în servicii speciale –, deşi şi unii, şi alţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei sentinţe definitive care să le clarifice statutul judiciar. Dar în egală măsură, aceşti oameni – care fac parte din structuri ale statului care derulează anchete penale ori contribuie cu informaţii la acestea – sunt supuşi prezumţiei că, dintr-o funcţie din care îşi pot exercita autoritatea, pot controla sau influenţa cercetarea penală. Aşa că, în cazul acesta, ar trebui să funcţioneze, în paralel cu prezumţia de nevinovăţie, nu numai prezumţia de bun-simţ, ci chiar obligaţia de a sta deoparte de funcţii de conducere până la clarificarea lucrurilor. În plus, unele probleme în raportul MCV pe Justiţie – care a cântărit în decizia unor state vestice de a ne mai ţine în afara “careului” Schengen – sunt reprezentate tocmai de numirea şi menţinerea în Executiv a unor indivizi cercetaţi penal.

Să fie, acum, declaraţia lui Crin Antonescu la adresa lui Radu Stroe o nejustificată supărare de moment? Să fie percepută, correct, ca un act de trădare? Să anunţe o schismă în interiorul partidului, în urma căruia dl Antonescu va avea mult mai puţini oameni în preajma şi de partea sa?

Print Friendly, PDF & Email

Articol scris de

jurnalist TIMPOLIS