Casa Mühle – aruncată în uitare vreme îndelungată, distrusă, prin neglijenţa unor instituţii ale statului, şi readusă în atenţie tardiv, când costurile pe care le-ar genera o eventuală readucere a sa la starea iniţială nu prea mai pot fi asumate doar de către Primărie – a devenit o piatră de moară legată de piciorul autorităţilor locale, lasă să se înţeleagă primarul Timişoarei. Care indică drept prioritare lucrările de modernizare a oraşului. Consilierii locali s-au exprimat, la rândul lor, împotriva cumpărării imobilului, astfel încât soarta clădirii va fi decisă, cel mai probabil, în instanţă.

O expertiză a proprietarilor, de trei ori mai mare decât cea a Primăriei

Casa Mühle pare să fi devenit, în timp, pentru autorităţile locale din Ti­mişoara, o clădire de patrimoniu mult prea scumpă pentru posibilităţile de moment ale Municipalităţii, apreciază primarul Nicolae Robu. Edilul-şef a anunţat, la începutul acestei săptă­mâni, că, sub presiunea generată asu­pra lor de numeroasele procese pe care le au cu reprezentanţii Primăriei, ac­tualii proprietari ai Casei Mühle şi-au reînnoit intenţia să vândă imobilul. Ac­tualii proprietari ai casei, membri ai cla­nului imobiliar Stancu, au solicitat o evaluare a imobilului şi au înaintat Pri­măriei, în 18 noiembrie 2013, rezultatul acestei evaluări. Din care rezultă că valoarea clădirii este de 117.000 de eu­ro, iar valoarea terenului este de 1.317.259 de euro, ceea ce ar însemna un total de aproape 1,5 milioane de euro.

În acest context, Primăria Timi­şoa­ra a solicitat, la rândul său, o eva­luare a clădirii, iar rezultatele furnizate de către evaluatorii la serviciile cărora a apelat Municipalitatea le contrazic flagrant pe cele furnizate de firma de evaluatori angajată de actualul proprie­tar, reducând cu aproape două treimi costul imobilului şi al terenului. Potrivit expertizei realizate la solicitarea Muni­cipalităţii, valoarea construcţiei ar fi de 37.097 de euro, iar valoarea terenului de 469.387 de euro, ceea ce ar însemna o va­loare totală de peste 506.000 de euro.

Primarul Nicolae Robu a supus informaţia spre dezbatere consilierilor locali, în şedinţa de plen de marţi, solicitându-le acestora să se pronunţe asupra oportunităţii de achiziţionare a imobilului de către Primărie. „După părerea mea, dacă Primăria ar achizi­ţiona acum acel imobil, şi-ar asuma o mare problemă, cea a aducerii casei la starea ei iniţială”, a declarat edilul-şef. Acesta a mai apreciat că, în condiţiile în care Primăria şi-ar asuma sarcina achiziţionării imobilului, întreaga culpă pe care opinia publică o plasează în acest moment pe umerii actualului proprietar pentru starea în care se află casa ar fi transferată pe umerii repre­zentanţilor Primăriei, care vor fi la fel de vinovaţi, întrucât nu îşi vor putea asu­ma şi cheltuielile generate de renova­rea imobilului. „Nu primarul hotărăşte dacă se cumpără sau nu un imobil. Nu am discutat până acum pro­blema vân­zării, pentru că eu consi­der că nu avem ce discuta”, a mai precizat Nicolae Ro­bu. Acesta şi-a argumentat punctul de ve­dere prin aceea că priori­tăţile de acum ale Municipalităţii se leagă de moder­ni­za­rea, funcţionaliza­rea şi înfrumuseţa­rea oraşului, adău­gând: „Nu putem să ne legăm de pi­cioa­re o piatră de moară”.

Opinia consilierilor locali s-a dove­dit a fi similară cu cea argumentată de primar, aceştia respingând varianta cumpărării imobilului, care ar fi presu­pus demararea de negoceri cu actualii proprietari. Prin urmare, soarta imobi­lului va fi decisă în justiţie, ambele procese – unul penal şi unul civil – pe care Municipalitatea le are cu proprie­tarii, urmându-şi cursul.

„Personalitatea lui Wilhem Mühle poate fi omagiată şi în alt mod”

Referitor la motivele care au im­pus efectuarea unei evaluări a Casei Mühle, primarul Nicolae Robu a pre­cizat că „trebuia să vedem, trebuia să avem o evaluare, să cunoaştem valoa­rea orientativă. Dacă s-ar cumpăra, atunci ar însemna că trebuie să aibă loc un proces de negociere care ar trebui să plece de la aceste puncte de reper”.

Solicitat să estimeze un preţ la ca­re Primăria ar putea să cumpere imo­bilul, edilul a evitat să ofere un răspuns tranşant, precizând doar că, în opinia sa, „Primăria nu are dreptul să se în­curce cu o clădire din această catego­rie, pe care nu o poate reabilita, pentru că riscăm apoi ca lumea să arate cu degetul înspre noi”. Adăugând apoi: „Personalitatea lui Wilhem Mühle poa­te fi omagiată şi în alt mod, prin forme care să nu ne creeze probleme. Am realizat o statuie şi am amplasat-o în Parcul Rozelor”.

Nicolae Robu apreciază că res­ponsabilitatea pentru gestionarea des­tinului  Casei Mühle aparţine actualului proprietar. „El a creat problema, el să o rezolve”, a conchis primarul, care a adăugat şi că în societatea românească este aproape o cutumă să devenim pre­ocupaţi şi să preţuim ceva abia atunci când s-a distrus: „Aşa facem şi cu lucrurile şi cu oamenii, există o mare aplecare a noastră către aşa ceva”.

Mobilizare tardivă pentru a schimba în bine destinul Casei Mühle

Povestea lungă a Casei Mühle a revenit brusc în atenţia opiniei publice în iarna anului trecut, când o mână de oameni a ales să înfrunte gerul pentru a manifesta mai multe seri de-a rândul în faţa Casei Florarului, în semn de protest faţă de nepăsarea autorităţilor şi faţă de intenţia anunţată a actualilor proprietari de a-şi duce la capăt planuri­le de modificare completă a imobilului.

În condiţiile în care Consiliul Ju­de­ţean Timiş, prin vocea preşedintelui Ti­tu Bojin, şi-a declinat responsabili­tatea în ce priveşte imobilul, pe motiv că acesta nu aparţine administraţiei judeţene, reprezentanţii Primăriei s-au văzut nevoiţi să ia atitudine pentru a pune la adăpost rămăşiţele imobilului, la a cărui faţadă actualii proprietari au operat modificări radicale. Asta deşi legea nu permite acest lucru şi în pofi­da faptului că nu aveau autorizaţie pen­tru demolarea acoperişului imobilului.

La jumătatea lunii ianuarie a anu­lui trecut, primarul Nicolae Robu a de­clarat că Municipalitatea ar fi dispusă să cumpere, la un preţ rezonabil, Casa Mühle şi a evocat posibilitatea de a primi mandat din partea consilierilor locali pentru a purta negocieri cu repre­zentanţii proprietarilor. Nicolae Robu a subliniat încă de atunci că nu va dori să cumpere acest imobil la un preţ care îi depăşeşte valoarea: “Eu pot fi de acord cu această încercare de soluţionare a problemei, dar vreau să spun de la început că, oricât de mult am preţui noi Casa Mühle şi l-am preţui pe peisa­gistul Mühle, nu putem să plătim oricât pentru a salva această casă”. Primarul a mai declarat şi că, dacă proprietarii se vor dovedi rezonabili, atunci merită ca Primăria să facă un efort financiar şi să salveze această casă “pentru că realmente şi pe mine mă doare sufle­tul să o văd degradându-se”.

Spre deosebire de punctul de ve­dere formulat în prezent, potrivit căru­ia nu se justifică efortul financiar al cum­părării de către Municipalitate a Casei Mühle, pentru că Primăria nu dispune de fonduri pentru aducerea ei la forma iniţială, la începutul anului trecut edi­lul opina că aceasta ar putea fi transfor­mată într-un muzeu: “Trebuie, în primul rând, readusă la forma iniţială, apoi se poate face un muzeu acolo, o casă memorială, poate, dar în orice caz trebuie să devină un obiectiv prezent pe itinerariile turistice ale Timişoarei”.

Promisiuni de expropriere rămase la nivel de intenţie

În martie 2013, ministrul Culturii, Daniel Barbu, aflat în vizită la Timi­şoara, promitea că va face exproprie­rea imobilului, dacă timişorenii vor veni cu un proiect în acest sens. Asta, după ce în prima fază declarase că si­tuaţia nu este de competenţa Ministe­ru­lui Culturii. Daniel Barbu şi-a schimbat, pro­babil, poziţia, după ce i-a fost înmânată o petiţie semnată de aproape 500 de oameni, pentru exproprierea acestui imobil, şi şi-a “adus aminte” că Legea 422 stabileşte competenţele Minis­te­rului Culturii în ceea ce priveşte expro­pierea imobilelor de patrimoniu. „Eu sunt, fără rezerve, gata să mă angajez într-o operaţiune de expropriere în in­teres public, în baza Legii 422. Desigur, îmi re­vine sarcina de a rescrie această Lege pentru a crea un cadru normativ de pro­tejare a monumentelor. În cazul în care monumente importante se degradează din rea-voinţă sau din lipsă de capaci­tate economică”, declara Daniel Barbu.

Acesta a mai spus că le-ar fi recu­noscător timişorenilor dacă ar mai face un pas mai departe în implicarea lor civică şi vor prezenta Ministerului un proiect pentru exproprierea Casei Mühle. “În clipa în care voi avea un ast­fel de proiect, voi expropria în interes public, dar am vrea să ne fie limpede de ce îl facem. Jumătate de răspuns îl avem: e o situaţie intolerabilă în oraş”.

Lucrurile au rămas, însă, aşa cum au fost…

Proprietarii, în audienţă în biroul viceprimarului Traian Stoia

La jumătatea lunii septembrie a anului trecut, viceprimarul social-democrat al Timişoarei, Traian Sto­ia, anunţa că reprezentanţii proprie­tarului Casei Mühle au venit în au­dienţă la el, pentru a înainta Munici­palităţii un nou preţ de vânzare a acestui imobil – aproape trei  milioane de euro. Asta, în vreme ce Traian Stoia anunţa că un evaluator din par­tea Primăriei va analiza clădirea şi va spune exact care este preţul şi antici­pa un preţ de 500.000 de euro. „I-am explicat Mirelei Stancu, cea care a ve­nit în audienţă, că noi vrem să cum­pă­răm Casa Mühle, dar la un preţ real”, spunea Traian Stoia.

Un destin vitreg pentru Casa Florarului

Casa Mühle este una dintre clădirile-simbol pentru arhitectura Timişoarei. Imobilul, situat pe b-dul Mihai Viteazu, numărul 3, a fost ridicat în secolul al XIX-lea. A ajuns o ruină în urma unui şir de evenimente similar cu cel al altor imobile de patrimoniu distruse de-a lungul anilor în oraşul de pe Bega. Casa a aparţinut florarului Wilhelm Mühle, cel care a creat primul soi de trandafir românesc.

Imobilul a ajuns acum zece ani în posesia familiei Stancu care au solicitat autorizaţii de construcţie pentru realizarea mai multor lucrări, ultimul act de acest gen fiind emis în iulie 2011.

În campania electorală din 2012, actuala conducere a Primăriei Timişoara a promis reglementarea situaţiei şi un control strict pe linie de urbanism, pentru ca astfel de situaţii să nu se mai repete. Poliţia Locală şi Inspectoratul Teritorial de Construcţii Timiş au fost printre puţinele instituţii care au întreprins demersuri, acordând amenzi pentru lucrările efectuate ilegal şi dispunând stoparea imediată a acestora. În cursul anului trecut, autorităţile au anunţat că se lucrează la un proiect tehnologic legat de refacerea şi reabilitarea imobilului, în scopul păstrării specificului său, şi că trebuie realizat un proiect tehnologic, după care să se efectueze lucrări la imobil, ţinând cont că intervenţiile pe o astfel de clădire nu sunt uzuale şi trebuie foarte bine detaliate. Despre acest demers nu se mai ştie, însă, nimic.