Primăria Timişoara pune la dispoziţia Aquatim mai multe terenuri din domeniul public, necesare lucrărilor dintr-un proiect cu o valoare de peste 49 de milioane de euro, care are ca obiective, printre altele, reducerea semnificativă a pierderilor din sistem.

Un proiect cu o miză mare

La următoarea şedinţă de plen, Municipalitatea va aproba atribuirea mai multor terenuri din domeniul public al Timişoarei, pentru realizarea obiectivelor propuse în Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţul Timiş, în perioada 2014-2020, al Aquatim. Buget acestuia este de peste 49 de milioane de euro.

Proiectul îşi propune asigurarea accesului la serviciul public de alimentare cu apă de calitate, controlată microbiologic, în condiţii de siguranţă şi protecţie a sănă18tăţii – de la 80% înainte de proiect la 98% după proiect –, şi creşterea nivelului colectării şi epurării apelor uzate – de la 87% în înainte de proiect, la 98% după proiect. Promotorii proiectului mai au ca obiectiv reducerea infiltraţiilor în reţelele de canalizare, de la 35% înainte de proiect la 25% după proiect, şi optimizarea funcţionării şi operării sistemelor de apă şi canalizare în 26 de sisteme de alimentare cu apă.

Pentru Timişoara, prin acest proiect se doreşte realizarea conductei de transport pentru alimentare în cartierul Aeroport, reabilitarea conductei de aducţiune de la frontul de captare Timişoara Est – Urseni şi modernizarea staţiei de tratare Bega, care va presupune inclusiv o staţie de filtrare nouă.

„Cum Timişoara este într-o zonă mlăştinoasă, calitatea apei este foarte importantă. Dacă se forează însă la adâncimi de peste 100 de metri, se găsesc ape curate, necontaminate, închise în pungi de argilă sau lut. În Timişoara apa are calitate şi proprietăţi diferite, în funcţie de poziţionarea faţă de Bega, şi este important să se facă o monitorizarea constantă şi continuă a calităţii apei”, spune prof. univ. dr. Petru Urdea, de la Departamentul de Geografie al Universităţii de Vest.

Zone-problemă în Timiş

Un astfel de proiect de îmbunătăţire a calităţii apei este necesar în Timiş cu atât mai mult cu cât, conform monitorizării făcute în ultimii ani de către Agenţia pentru Protecţia Mediului, în judeţ există mai multe zone critice, de poluare a apei cu depăşiri de mai multe ori a limitei maxime admise la substanţe organice, amoniu, mangan sau fosfaţi.

De exemplu, pe Bega, în sectorul Balinţ, a fost constatată o poluare masivă cauzată de lipsa canalizării şi de administrarea incorectă de îngrăşăminte chimice pe terenurile agricole.

Timişoara este, însă, principalul factor de poluare a Begăi. Potrivit unui raport al APM Timiş, apele uzate provenite de la populaţie şi de la agenţii economici sunt deversate în aval de oraş, iar acestea determină o înrăutăţire fizico-chimică a apei pe o lungime de 34 de kilometri până la frontieră, ceea ce reprezintă 20% din lungimea totală.

O altă porţiune de curs de apă poluată major este considerată a fi cea de pe Timiş, în zona Lugojului, şi în aval de Coştei până la frontieră. Aici poluarea provine de la gospodării, cauzată de insuficienţa reţelei de canalizare şi de lipsa staţiilor de epurare a apelor menajere.

Nici cu apele subterane nu se stă mai bine. Conform APM Timiş, şi în stratul de apă de adâncime calitatea apei este necorespunzătoare în multe foraje investigate. „Recorduri” au fost stabilite în zona Biled, unde s-au înregistrat la un moment dat depăşiri ale limitei maxime admise la amoniu de până la 53 de ori. Rău se stă şi la Liebling, unde în aceleaşi straturi de apă de adâncime există o concentraţie de substanţe organice mai mare de 15 ori decât cea admisă.