Panouri ce reunesc fragmente de istorie care, însumate, recompun poveștile unor vremuri demult apuse ori trasee culturale sau geografice, îngăduind astfel vizitatorului să acceadă în lumi care îi sunt, în alt chip, prea puțin sau deloc accesibile, toate acestea și încă multe altele le sunt oferite, spre explorare, timișorenilor. În cadrul unei expoziții naționale de filatelie, cartofilie și numismatică organizată la Universitatea de Vest din Timișoara.

Marius Muntean: „Un clasor e o carte, o colecție devine o bibliotecă”

Participanții la expoziția filatelică națională aflată în curs de desfășurare în incinta Universității de Vest din Timișoara – printre care se numără prestigioși colecționari din țară și din străinătate –, abordează, prin piese de colecție expuse pe câteva zeci de panouri, subiecte și tematici diverse. De la mari scriitori și oameni de știință români, istoria ilustrată a literaturii române, o istorie a relațiilor internaționale ale României, aspecte din istoria Europei din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, imagini din Primul Război Mondial, la istoria a cinci secole de viață transilvană, imagini cu cetăți transilvane, biserici și mănăstiri din România sau instantanee patinate de vreme ce înfățișează fascinanta insulă dunăreană Ada-Kaleh, așa cum a fost ea imortalizată de renumiți fotografi ai vremii, cu mulți ani înainte să fie complet acoperită de apele lacului de acumulare al hidrocentralei de la Porțile de Fier I.

Am încercat să pătrundem, fie și doar preț de câteva clipe, în universul colecționarilor și, pentru a înțelege care este linia fină care desparte lumea colecționarilor amatori de cea a colecționarilor cultivați, am stat de vorbă cu o parte dintre expozanții pe care i-am întâlnit la vernisaj și cu organizatorul acesteia, președintele Asociației Filatelice Timișoara, dr. ing. Marius Muntean.

Potrivit acestuia, prezenta expoziție a fost organizată pentru a marca împlinirea a 200 de ani de la deschiderea, la Timișoara, în 15 mai 1815, a ceea, la înființare, s-a chemat „Biblioteca publică de împrumut chezaro-crăiască privilegiată a lui Joseph Klapka”. Prima bibliotecă publică din Imperiu, funcționa, potrivit cronicilor timpului, în clădirea în care își are astăzi sediul Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Timiș și conținea un fond de carte de peste 3.500 de titluri, cărți care puteau fi împrumutate în baza unui abonament lunar sau anual. Totodată, a mai precizat președintele Asociației Filatelice Timișoara, expoziția și-a propus să marcheze și împlinirea a 70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Evocând pasiunea care îi unește pe colecționarii ce și-au reunit lucrările în cadrul prezentei expoziții, președintele Asociației Filatelice Timișoara, Marius Muntean, precizează că, deși este socotită de foarte multe persoane ca fiind un mod de a tezauriza, aplecarea către filatelie sau cartofilie este o cale nimerită de a accede către aprofundarea ori extinderea unor orizonturi culturale. „Mai suntem destul de puține organizații active în țară: noi, Sibiul, Bistrița… Noi încercăm, în măsura în care ne stă în putere, să transmitem ceva din pasiunea noastră celor tineri. Acum, așa cum veți și vedea, de altfel, majoritatea celor care expun sunt persoane în general în vârstă”, spune președintele Marius Muntean. Care adaugă că, din nefericire, spre deosebire de situația altor țări, în care statul se implică în cultivarea pasiunilor de acest gen, în România sprijinul instituțional oferit este extrem de modest. Și aceasta în pofida faptului că valențele culturale ale unor astfel de preocupări sunt cât se poate de pronunțate.

„Un clasor e o carte, o colecție devine o bibliotecă”, a mai apreciat președintele Asociației Filatelice Timișoara. Potrivit opiniei căruia însuși faptul că în Timișoara se desfășoară încă astfel de expoziții și faptul că reprezentanții Universității de Vest din Timișoara oferă sprijin, prin rectorul UVT, Marilen Pirtea, și prin prorectorul Mădălin Bunoiu, care este și membru al comitetului de organizare, este o dovadă a faptului că Timișoara este un oraș cultural prin excelență. „Timișoara a fost întotdeauna un pol de cultură. Deși cunoscută mai mult pentru trandafiri, pentru primul tramvai sau iluminatul stradal, Timișoara, prin tot ce a reprezentat și reprezintă astăzi, este o capitală culturală”, opinează Marius Muntean.

Cât despre expozanții reuniți în cadrul manifestării, declară că un motiv de bucurie în plus îl reprezintă participarea, cu piese din colecțiile proprii trimise la Timișoara, a unor expozanți din Ucraina, Republica Moldova, Austria, Germania și Statele Unite ale Americii.

Cornel Hamat: „Pasiunea pentru colecționare se naște din sentimentul de apreciere a frumosului”

Prezent la evenimentul de deschidere a expoziției, profesorul Cornel Hamat, unul dintre cei mai prestigioși colecționari români de timbre și de cărți poștale ilustrate, explică nașterea pasiunii de colecționar prin exersarea interesului pentru frumos: „Pasiunea pentru colecționare se naște din sentimentul de frumos, de apreciere a frumosului. O dată cu pătrunderea sensului obiectului colecționat, pasiunea se divide în diverse ramuri. Ele acoperă câte obiecte sunt pe pământ. Și câte toate ne fac bucurii și ne satisfac din punct de vedere al frumosului și al obiectelor colecționate. Colecționarea pare că a devenit un obicei de lux. Dar niciodată nu poți începe cu obiecte de lux”.

Cornel Hamat mai spune că, treptat, prin adăugarea de noi și noi piese într-o colecție, aplecarea colecționarului către a tezauriza dobândește noi valențe, care îl ajută pe acesta să recepteze mesajele ce vin dinspre obiectele colecționate, mesaje pe care, ulterior, acesta le poate transmite mai departe, prin intermediul colecțiilor sale. „Trebuie mai întâi să îți sistematizezi colecția, să o pătrunzi, să o cultivi”, spune profesorul Cornel Hamat. Mărturisind că, în ceea ce îl privește, pasiunea de colecționar a debutat în urmă cu 80 de ani: „Am început să colecționez mărci poștale la opt ani. Adică, în urmă cu 80 de ani. Am deprins asta de la fratele meu mai mare, care acum nu mai este. La început, eu spălam plicurile. Fratele meu lucra la o firmă comercială. Tăiam marca de pe hârtie și o puneam în apă, să se dezlipească. Apoi o puneam la uscat. Era o anumită tehnică asta, fratele meu m-a învățat. Apoi, după o vreme, am trecut la cărți poștale ilustrate. Și să știți, toate preocupările omului sunt rezumate în filatelie, în cartofilie și numismatică”.

Simion Moşiu: „Exponatele prezentate reconstituie o lume aparte, o lume specială”

Evocându-și succint propria experiență de colecționar, care datează de aproape șapte ani, Simion Moșiu, care a prezentat în expoziție piese care au recompus o parte din fascinanta istorie a insulei Ada-Kaleh, spune că în spatele unor astfel de inițiative culturale stă în primul rând pasiunea autentică. „Toate exponatele pe care le vedeți sunt făcute cu suflet. Ele sunt rodul muncii unor oameni, care uneori se întinde pe zeci de ani. Unii colecționari au adunat vreme de mai bine de 50 de ani rarități din România și din străinătate, care se constituie în aspecte și mărturii ale trecutului și care, din punct de vedere geografic, istoric, cultural, etnografic, reconstituie o lume aparte, o lume specială, pe care ne-am bucura să o redescoperiți”, spune Simion Moșiu.

Făcând o trecere în revistă a colecțiilor de ilustrate pe care le-ar putea expune în acest moment, acesta spune că, în afară de Ada-Kaleh, ar putea prezenta, în imagini, povești ale Clisurii Dunării, viața, tradițiile și obiceiurile țiganilor, instantanee din Caransebeș, din Herculane sau din vechea Orșovă, dar și din stațiuni ale Banatului montan.

În decursul anilor, de când colecționează, a participat la mai multe concursuri și expoziții și mărturisește că premiul care îl onorează cel mai mult, ca importanță și ca recunoaștere, este Marele Premiu, pe care l-a obținut, la Reșița, în 2011, din partea Forumului German, pentru un exponat care a prezentat viața exotică a țiganilor. Temă cu care, de altfel, urmează să se prezinte și la o expoziție internațională, care va fi organizată în Grecia.

„Prima carte poștală am descoperit-o în familie și ea reprezenta vama și podul de intrare în orașul Caransebeș, oraș din Banatul montan. Pasiunea pentru acest domeniu mi-a fost, însă, îndrumată și cultivată de patriarhul cartofiliei românești, care este domnul profesor Cornel Hamat”, mărturisește despre sine și despre modul în care și-a descoperit și cultivat pasiunea colecționarul Simion Moșiu.

Ferdinand Gradl: „Colecționari sunt mulți, dar adevărații filateliști sau cartofiliști sunt mult mai puțini”

Referindu-se la distincția dintre colecționarii amatori și cei cultivați, unul dintre membrii juriului a apreciat că diferența este dată de interesul și disponibilitatea unora de a se instrui. „Colecționari sunt mulți. Practic, ei adună, dar adevărații filateliști sau cartofiliști sunt mult mai puțini. Cei pe care îi vedeți expuși aici sunt adevărații cartofiliști și filateliști”, a precizat, referindu-se la conținutul lucrărilor jurizate, Ferdinand Gradl. Acesta a relatat succint și despre modul în care a deprins plăcerea de a colecționa. „Pe vremuri, nefiind calculatoare, internet, copiii, tinerii se ocupau cu așa ceva, adunau timbre, fiecare de pe unde găsea, de unde vedea. Dacă aveai posibilități mai multe, mai și cumpărai. După care, în funcție de meserie, mai continuai sau renunțai. Eu am continuat. M-am abonat și la niște reviste, am mai și citit. Am lucrat la Hidrocentrală, la Porțile de Fier. Și era un mare avocat, care ne tot spunea, aproape că ne obliga să ne și instruim. Ne tot zicea: «Hai, că din salariu îți poți permite din când în când măcar o revistă, ceva.» Dar filatelist și cartofilist am ajuns abia după ce am ieșit la pensie. E un hobby extraordinar, nu vă vine să credeți! Îți menții creierul în mișcare. Eu trăiesc și aici, și la Berlin, jumătate-jumătate, dar ceva mai mult timp la Berlin. Și acolo am reușit să intru într-o asociație de cartofilie, unica din Germania, unde am primit adevăratele îndrumări cu privire la ce înseamnă acest domeniu”.

Ferdinand Gradl mai spune că, spre deosebire de România, unde e destul de dificil să se obțină sprijin pentru astfel de îndeletniciri cu caracter cultural, în Germania, spre exemplu, autoritățile s-au mobilizat pentru a crea un cadru propice cultivării, încă din școli, de la vârste fragede, a unor astfel de pasiuni: „În landul Baden-Württemberg, de exempu, printr-o înțelegere între autorități, ministrul Culturii din land s-a angajat să subvenționeze ca, la unele ore din școală, să se predea filatelie și cartofilie și, mai mult, în cadrul orelor de geografie și de istorie să se ilustreze cu timbre, să se dea exemple pe timbre. Au reușit prin asta să facă cluburi în școli și, așa, elevii mai lasă calculatorul un pic, mai lasă internetul să se odihnească”.