În proiectul de buget rectificat pe acest an Consiliul Judeţean Timiş a menţinut suma de 300 de milioane de lei pentru demersurile aferente achiziţiei fostei clădiri a Finanţelor Publice, de pe bulevardul Revoluţiei. Justificată iniţial cu teoria descentralizării şi faptul că va fi nevoie de sedii pentru instituţiile ajunse în subordinea administraţiei judeţene, menţinerea acestei achiziţii este cu atât mai bizară cu cât despre descentralizare nu se mai spune nimic.

Banii pentru imobil rămân în buget

În proiectul de buget rectificat la jumătate de an care va fi adoptat la următoarea şedinţă de plen a Consiliului Judeţean Timiş, se menţine controversata alocare bugetară pentru achiziţionarea fostului sediu al Finanţelor Publice, de pe bulevardul Revoluţiei, nr. 15A. Deşi CJ Timiş a alocat iniţial în acest an „suma preliminară” de 500.000 de lei, în varianta de buget rectificată achiziţia se menţine, cu suma diminuată de 300.000 de lei, lucru care demonstrează că administraţia judeţeană nu renunţă la ideea cumpărării acestei clădiri.

Ca atare, până la sfârşitul lui 2015, se pot cheltui în continuare 300.000 de lei pentru operaţiunile preliminare acestei achiziţii. Menţinerea în bugetul rectificat a acestei sume îi ia prin surprindere şi pe o parte din consilierii judeţeni, care credeau că la nivelul CJ Timiş s-a renunţat la cumpărarea acestui imobil, după controversele iniţiale cu privire la această tranzacţie.

„Conducerea CJ Timiş nu a justificat necesitatea acestei achiziţii. Culmea e că acea Comisie de negociere desemnată la nivelul CJ Timiş, pentru analizarea oportunităţii acestei tranzacţii, nu s-a mai întrunit de anul trecut, din vară. Şi eu fac parte din acea comisie, şi am întrebat recent dacă a mai apărut vreun element nou, şi mi s-a răspuns că nu se ştie nimic”, ne-a declarat consilierul judeţean PNL Marius Martinescu.

O parte dintre membrii Comisiei de negociere au avut dubii legate de oportunitatea acestei tranzacţii şi, în acest sens, au transmis întrebări către Casa de insolvenţă care ar trebui să se ocupe de realizarea tranzacţiei. „Am făcut o listă cu un număr de întrebări vizavi de legalitatea acestui demers. Până acum nu am primit niciun răspuns, deşi a trecut ceva timp de la trimiterea acelei adrese. Oficial, deci, nu s-a mai întâmplat nimic. Nu se ştie însă ce s-a mai întâmplat prin spatele uşilor închise”, mai spune Marius Martinescu. Acesta susţine că tranzacţia nu se justifică în actualul context: „CJ Timiş are o zestre patrimonială destul de mare. Sunt, de asemenea, obiective din patrimoniul real al CJ Timiş care sunt lăsate de izbelişte”.

O achiziţie bizară

Discuţiile legate de această achiziţie au început acum un an, când aproape jumătate din timpul alocat şedinţei de plen a CJ Timiş a fost ocupat de discuţiile generate de intenţia administraţiei judeţene de a cumpăra clădirea de pe b-dul Revoluţiei.

Consecventă deciziei de a achiziţiona imobilul, administraţia judeţeană a reuşit, în decembrie 2013, cu ajutorul aleşilor judeţeni PSD, să aprobe proiectul de hotărâre ce viza oportunitatea achiziţiei acestui imobil. Consilierii democrat-liberali au arătat însă că au fost 11 voturi împotrivă şi, din punctul lor de vedere, pentru că era vorba de o hotărâre privind patrimoniul, ar fi trebuit ca două treimi dintre ei să voteze „pentru”, lucru care nu s-a întâmplat.

“Valoarea de piaţă a proprietăţii, fără cota de proprietate a Statului Român, ar fi de 3.240.000 de euro, respectiv 14.700.000 de lei, însă în condiţiile de vânzare forţată pentru proceduri de faliment sau execuţie silită, valoarea de piaţă a proprietăţii este de 2.268.000 de euro, respectiv 10.290.000 de lei”, ţineau să precizeze oficialii CJ Timiş. Care voiau să arate că administraţia judeţeană face o afacere bună cu această achiziţie. Totodată, aduceau şi argumentul “necesităţii asigurării spaţiilor pentru funcţionarea instituţiilor de interes judeţean”.

Consilierii judeţeni PNL Marius Martinescu şi Tiberiu Lelescu atrăgeau atenţia, de atunci, asupra acestei tranzacţii, arătând că, tocmai pentru că existau dubii legate de evaluare, au fost propuse două amendamente, care prevedeau ca suma de cumpărare a imobilului să nu depăşească suma de ipotecă de 4.129.488 de lei, a Administraţiei Finanţelor Publice Timişoara, şi să se efectueze trei rapoarte de evaluare de către trei societăţi distincte. În plen se spunea tot atunci că „sunt nişte preţuri de parcă era o clădire din Bucureşti toată din sticlă, deşi are geamurile sparte, iar tencuiala e căzută şi pe dinafară, şi pe dinăuntru”.

Imobilul, care are o suprafaţă de 3.200 de metri pătraţi, aparţine unei firme aflate în procedură de insolvenţă. Asupra acestui este instituită o ipotecă de către Administraţia Finanţelor Publice Timişoara, în valoare de 4.129.488 de lei.

Mai mulţi consilieri judeţeni spun că există un interes suspect legat de achiziţionarea acestei clădiri, cu atât mai mult cu cât descentralizarea nu mai poate fi invocată ca pretext pentru această tranzacţie. 

Preemţiunea, ignorată din lipsă de bani

Culmea este că, deşi pare să aibă resurse financiare pentru achiziţia acestei clădiri, CJ Timiş a renunţat din oficiu la perspectiva cumpărării la prima mână a unor imobile de patrimoniu asupra cărora avea drept de preemţiune, motivând… lipsa de bani.

Şi anul trecut, şi în acest an, administraţia judeţeană a arătat că nu are de gând să-şi exercite dreptul de preemţiune în 2015, pentru achiziţionarea vreunui imobil de patrimoniu. 

Aşa că, la fel ca anul trecut, şi în acest an timişenii care deţin imobile de patrimoniu şi doresc să le vândă nu mai trebuie să-şi facă griji legate de faptul că administraţia judeţeană îşi va exercita dreptul de preemţiune, adică acela de a le cumpăra preferenţial, înaintea altor amatori.

Potrivit Legii privind protejarea monumentelor istorice, Timişul, prin administraţia judeţeană, are drept de preemţiune la achiziţionarea monumentelor istorice care se află în proprietatea persoanelor fizice sau juridice. Astfel, proprietarii care intenţionează să vândă monumente istorice transmit serviciilor Ministerului Culturii înştiinţarea privind intenţia de vânzare. În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor sau serviciile deconcentrate nu îşi exercită dreptul de preemţiune în termen de maximum 25 de zile de la data înregistrării înştiinţării, acest drept se transferă autorităţilor publice locale care îl pot exercita în maximum 15 zile.

CJ Timiş spune că pentru anul 2015 Direcţia Buget-Finanţe nu a prevăzut fonduri pentru achiziţionarea de imobile cu altă destinaţie care intră sub incidenţa legislaţiei care reglementează dreptul de preemţiune.

Achiziţie cu bani împrumutaţi?

Persistenţa achiziţiei imobilului de pe b-dul Revoluţiei pe proiectul de buget rectificat al CJ Timiş este bizară şi din perspectiva faptului că administraţia judeţeană nu a ascuns faptul că bugetul pe acest an este mai mult decât modest, şi asta prin “grija” Guvernului.

Tocmai din cauza acestei penurii de fonduri guvernamentale, conducerea CJ Timiş a ţinut să contracteze un credit de 200 de milioane de lei, cu care să finanţeze unele obiective de investiţii considerate prioritare, lucru care i-a determinat pe câţuva consilieri judeţeni care se opuneau ideii împrumutului să urmărească atenţi felul în care sunt folosiţi aceşti bani. Aceştia susţineau că valoarea creditului este foarte mare, iar gradul de îndatorare al judeţului, după contractarea lui, blochează obţinerea altuia. Estimând că gradul de îndatorare va fi de 25 – 26%, se întrebau ce va face CJ Timiş dacă, până când va termina de rambursat acest credit, îi va interveni o nevoie urgentă de finanţare.

În ciuda acestor critici, administraţia judeţeană a rămas constantă în decizia de a contracta creditul. Reproşul principal adus conducerii CJ Timiş este că, deşi a venit cu promisiunea realizării unor investiţii majore, importante pentru judeţ, cu banii împrumutaţi, o bună parte din fondurile din acest an s-au alocat pentru reabilitări de drumuri judeţene, care trebuiau să se facă cu bani alocaţi de Guvern, prin buget, nu cu împrumuturi pentru care CJ Timiş va plăti dobânzi ani buni şi care restrâng capacitatea de îndatorare a administraţiei judeţene. Tendinţa este confirmată de ultimele proiecte de hotărâri pentru viitoarea şedinţă de plen, care aduc asfaltările de drumuri judeţene Balinţ (DJ 609B) – Nevrincea sau Dobreşti – Ohaba pe lista de “investiţii strategice” care vor fi realizate cu bani împrumutaţi. În aceste condiţii, de ce ar investi CJ Timiş o sumă considerabilă într-o clădire cu care, deocamdată cel puţin, din perspectiva curentă, nu prea are ce să facă?