Consiliul Judeţean va aproba măsurile din Programul integrat de gestionare a calităţii aerului pentru 2015, deşi, cu toate aceste măsuri, mai mult sau mai puţin formale, situaţia a cam rămas la fel cu cea din anii trecuţi. Timişoara şi comunele limitrofele continuă să se confrunte cu indicatori depăşiţi şi în privinţa prafului din aer, şi a zgomotului.

Există plan şi măsuri. Efectele încă se lasă aşteptate.

Consiliul Judeţean Timiş anunţă că va aproba la următoarea şedinţă de plen „Propunerea de aprobare a stadiului realizării măsurilor din Programul integrat de gestionare a calităţii aerului pentru aglomerarea Timişoara, comuna Remetea Mare şi comuna Şag din judeţul Timiş”. Probabil, mai mult ca un demers formal, administrativ. Măsuri similare au fost aprobate în ultimii ani, însă, în pofida lor, efectele se lasă aşteptate.

CJ Timiş anunţă Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş a monitorizat calitatea aerului din judeţ cu ajutorul staţiilor automate de monitorizare a calităţii aerului amplasate în şapte zone ale judeţului, patru staţii în Timişoara şi câte o staţie în Sânandrei, Lugoj şi Moraviţa, iar „rezultatele determinărilor efectuate, au pus în evidenţă depăşiri ale valorilor limită pentru indicatorul particule în suspensie”.

Ca atare, nu doar Timişoara, ci şi destul de multe zone din judeţ se luptă cu praful în exces din aer. Toate staţiile au înregistrat depăşiri ale indicatorilor maxim admişi pe parcursul anului trecut, cele mai mari valori înregistrându-se însă la Staţia de monitorizare de pe Calea Aradului, din Timişoara, care e urmată de Staţia de la Moraviţa şi Staţia din Timişoara, de pe Calea Şagului. În Timişoara au existat indicatori potrivit cărora în zona de nord a oraşului s-au înregistrat depăşiri de peste 10%, ceea ce este extrem de mult, indicând faptul că în anumite zone timişorenii respiră aer toxic, îmbibat cu praf mai mult de o lună pe an.

Conform raportului, dintre sursele posibile de emisii de praf cu impact asupra calităţii aerului se pot enumera, în Timişoara, sursele din activitatea industrială, din sistemul centralizat şi individual de încălzire a populaţiei, din centralele termoelectrice, din traficul rutier, din activitatea de construcţii.

„Evoluţia concentraţiei de particule în suspensie arată că la începutul şi sfârşitul de an, în perioada rece, se observă o contribuţie a surselor de suprafaţă cu înălţime de emisie joasă, asociate activităţilor de încălzire rezidenţială”, se precizează în raport, indicându-se faptul  că, de exemplu, Colterm deţine şapte instalaţii mari de ardere, cinci pe amplasamentul CET Centru ce folosesc drept combustibil gazul natural şi păcura şi două pe amplasamentul CET Sud, ce sunt alimentate cu gaz natural şi lignit, amintindu-se însă că „la nivelul anului 2013, unitatea a montat arzătoarele cu NOx redus şi a modernizat electrofiltrele pentru reţinerea pulberilor.”

Şeful Comisariatului Judeţean de Mediu Timiş, Mariana Lorinczi, declară ă sursa principală de praf indicată în Timişoara este traficul rutier. Dar mai spune că praf generează şi activităţile industriale, şi şantierele din oraş. „Şi chiar dacă nu se lucrează în weekend, praful persistă. Primăria a încercat şi încearcă în continuare să intervină – se mătură, se stropeşte carosabilul dar degeaba. Şi când e cald este cel mai rău”, adaugă Mariana Lorinczi.

Măsuri de contracarare cu piste de biciclete

Odată cu Programul integrat de gestionare a calităţii aerului, CJ Timiş a stabilit şi măsuri, unele mai vechi, altele mai noi, cu care se crede că s-ar putea contracara „asediul” prafului în Timişoara şi comunele limitrofe.

Astfel, pe lângă programul de modernizare a instalaţiilor Colterm, derulat cu fonduri europene, măsurile pe care se mizează la nivel local sunt restricţionarea traficului greu în Timişoara, conectarea şi extinderea pistelor pentru biciclete pe raza oraşului cu încă zece kilometri şi fluidizarea circulaţiei rutiere prin crearea se sensuri unice în zona de nord a municipiului, precum şi instituirea sistemului de undă verde pe trei tronsoane de circulaţie (bulevardul Liviu Rebreanu – 3,5 kilometri, Calea Circumvalaţiunii – 1,7 kilometri şi strada Cluj – 1 kilometru).

În paralel, se mai doreşte instituirea restrictiilor de viteză la 30 de kilometri pe oră în Timişoara.în zona instituţiilor de învăţământ, a zonelor rezidenţiale şi a pieţelor, restricţionarea accesului autovehiculelor cu masa totală maximă autorizată mai mare de 7,5 tone, în zonele centrale ale localităţilor, achiziţionarea de către RATT a 30 autobuze noi pentru înlocuirea autobuzelor non-euro şi implementarea sistemului de Trafic management şi supraveghere video (sistem integrat de administrare, urmărire şi control al traficului.

Nu în ultimul rând, se doreşte creşterea gradului de folosire a transportului public prin extinderea reţelelor de transport public de călători, prin crearea unei linii de troleibuz pe strada Lidia şi al al doilea sens de circulatie la linia de troleibuz pe bulevardul V. Pârvan, reabilitarea liniilor tramvai şi modernizarea tramelor stradale pe strada Ştefan cel Mare, Polonă şi I. Slavici – cu lucrări la carosabil, piste de biciclete, spaţii verzi, reţele edilitare şi, evident, promisa închidere a inelului de centură a Timişoarei – sector Calea Buziaşului – Calea Lugojului, care e “în proiect” de ani buni.

În oraş se intenţionează decopertarea suprafeţelor aflate în lungul aliniamentelor stradale de porţiunile care prezintă surplus de pământ, peste bordura carosabilului – pe Calea Torontalului, zona Circumvalaţiunii, Calea Şagului şi centru, reglementarea obligaţiei cetăţenilor de a întreţine zonele verzi aferente imobilului până la limita carosabilului, amenajare sau modernizare de spaţii verzi – Parcul Coronini (Poporului), Parcul Carmen Sylva (Doina), Scuarul Arcidava, Scuarul Paun Pincio, achiziţionarea unei suprafeţe de 10 hectare în intravilanul extins – extravilan pentru realizarea de plantaţii de arbori şi arbuşti – perdea forestieră, precum şi “asigurarea spălării rigolelor, a parcărilor amenajate de-a lungul căilor publice şi stropirii carosabilului, conform unui program stabilit si transmis operatorului de salubrizare.”

Probleme vechi, soluţii parţiale

După ce s-a făcut publică, în urmă cu câţiva ani, informaţia că Timişoara se află pe lista celor mai prăfuite şi poluate oraşe din România, fapt care a declanşat procedura de infringement pe mediu împotriva României, Municipalitatea a demarat un program complex privind reducerea nivelului de praf în oraş. Printre măsurile luate s-au numărat măturarea şi spălarea străzilor, amplasarea de gazon în spaţiile verzi deteriorate, monitorizarea şantierelor şi a modului de depozitare a materialelor de construcţie, verificarea autovehiculelor, plantări de arbori şi arbuşti şi îndepărtarea surplusului de pământ din aliniamentele stradale. Totuşi, în ciuda acestor măsuri, praful continuă să fie o problem.

Terenurile cu bălării contribuie şi ele la creşterea indicatorilor de poluare a aerului, prin praful şi polenul de ambrozie generate în atmosferă.

Cu toate că Planul Urbanistic General al Timişoarei, elaborat în 2013, indica o deosebită grijă pentru zonele marginale ale oraşului, multe năpădite de bălării  şi gunoaie, autorii studiului par să fi uitat că şi în zona centrală există terenuri uitate de proprietari, care sunt o sursă de infecţie, praf şi ambrozie. În acest sens, în Consiliul Local s-a luat în discuţie faptul că în urmă cu aproape doi ani a fost aprobată o hotărâre prin care toate terenurile din Timişoara, care sunt sau nu proprietate a municipiului Timişoara, trebuie să fie curăţate de proprietar şi îngrădite. Aceste terenuri reprezintă o cauză de creştere a cantităţii de praf, pentru care şi Timişoara a fost desemnată la nivel european drept unul dintre cele mai prăfuite oraşe din spaţiul comunitar. Totodată, de pe aceste terenuri se generează cantităţi mari de polen de ambrozie, tot mai concentrat în aerul din Timişoara, care provoacă alergii severe. Răspândirea acestui polen este favorizată de înmulţirea buruienii pe aceste zone virane, necultivate, lăsate în paragină.

Depăşirea valorilor maxime admise de praf în aer a fost cauzată, indirect, şi de faptul că Timişoara, dar şi comunele limitrofe au fost împânzite de rampe de gunoi apărute peste noapte în zone mai puţin circulate. În majoritatea cazurilor este vorba despre deşeuri din construcţii, de care unele firme de profil, dar şi persoane fizice scapă fără complicaţii, aruncându-le pe domeniul public.

Deşi legea prevede amenzi între 500 şi 1.000 de lei pentru persoane fizice care aruncă deşeuri de construcţii pe domeniul public şi între 1.000 şi 2.500 de lei, pentru firmele de construcţii care scapă astfel de deşeuri, numărul celor prinşi şi amendaţi este destul de mic. Nici cuantumul amenzilor se pare că nu îi descurajează pe unii întreprinzători care continuă să-şi arunce gunoaiele pe unde apucă.