Centrul de Resurse Juridice a iniţiat un proiect ce îşi propune semnarea unui protocol cu Ministerul Justiţiei, pentru modificarea cadrului legal existent, pentru reutilizarea, în scopuri sociale, a bunurilor şi sumelor confiscate în urma săvârşirii unor infracţiuni.

Propunere de modificare a legii, pentru a permite reutilizarea bunurilor confiscate

Centrul de Resurse Juridice a organizat, luni, la Timişoara, o expunere pe marginea reutilizării în scopuri sociale a bunurilor şi sumelor de bani confiscate de Statul român ca urmare a săvârşirii de infracţiuni. La dezbaterea organizată la Timişoara au participat reprezentanţi ai CRJ, ai Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, ai Casei Faenza, ai AID-ONG şi ai Asociaţiei Pro-Democraţia.

Managerul de proiect, Radu Nicolae (foto), directorul CRJ, spune că ONG-ul pe care îl conduce îşi propune – prin această acţiune de conştientizare, care a vizat relaţionarea directă a experţilor CRJ cu reprezentanţi ai unor ONG-uri din Iaşi, Cluj, Timişoara şi din ale oraşe ale ţării –, să încurajeze implicarea ONG-urilor în demersuri ce vizează reutilizarea în scopuri sociale a bunurilor şi sumelor confiscate ca urmare a săvârşirii de infracţiuni. După modelul aplicat în Italia, Spania şi Franţa. Radu Nicolae declară că în legislaţia românească nu este definit termenul de reutilizare în scopuri sociale a unor bunuri, existând doar un mecanism legal de transfer al acestora, care permite atribuirea lor cu titlu gratuit. Procedură de care se ocupă ANAF, pentru bunurile în valoare de până la 10.000 de lei, Ministerul Finanţelor Publice, pentru bunurile în valoare de peste 10.000 de lei şi comisia interministerială din cadrul Secretariatului General al Guvernului, pentru maşini, ambulanţe şi dotări aferente, ambarcaţiuni şi motoare ataşabile acestora.

Radu Nicolae mai spune că ceea ce s-a reuşit până acum este constituirea unui grup de iniţiativă, format din 15 ONG-uri, din Bucureşti şi din Iaşi, care au depus opt cereri pentru atribuire cu titlu gratuit a unor bunuri. Alte cinci cereri se află în faza de elaborare. Bunurile solicitate ar fi urmat să fie utilizate în beneficiul unor grupuri-ţintă, reprezentate de persoane aparţinând unor categorii sociale vulnerabile sau unor grupuri defavorizate.

Un alt subiect a fost legat de randamentul pe care procesul de valorificare, prin încredinţare directă, a bunurilor confiscate l-ar prezenta, în raport cu virarea banilor rezultaţi din valorificare.

Radu Nicolae a explicat, în context, că, potrivit legii, bunurile persoanelor cercetate pentru fapte de corupţie pot face obiectul unor proceduri de confiscare specială sau de confiscare extinsă, cu specificarea că acest din urmă procedeu este aplicabil abia din 2011, când a fost introdus ca atare în Codul de Procedură Penală. Mai sunt prevăzute de lege şi proceduri de confiscare a averilor nejustificate de la funcţionarii publici care nu îşi pot justifica veniturile şi de confiscare contravenţională, pentru bunurile a căror proveninenţă nu poate fi dovedită de către comercianţi.

Ce se întâmplă la alţii?

În ceea ce priveşte posibilităţile de valorificare, în Europa se procedează în mod distinct, în funcţie de cadrul legislativ şi organizaţional existent. În Italia, Belgia şi Bulgaria, de exemplu, reutilizarea bunurilor imobile în scopuri sociale este permisă de lege, în vreme ce în Franţa, Spania, Luxemburg şi Scoţia e permisă reutilizarea în scopuri sociale a banilor rezultaţi din valorificarea bunurilor confiscate. Banii sunt viraţi într-un fond destinat finanţării proiectelor derulate în beneficiul unor categorii defavorizate.

În Italia, se recurge la transferul, cu titlu gratuit, către comunităţile locale, către ONG-uri sau către angajaţi ai unor societăţi comerciale, a unor bunuri imobile (clădiri sau terenuri) confiscate, cu precădere de la Mafia italiană. Cadrul legal este creat de existenţa unor parteneriate funcţionale între Parchet, instanţe, Poliţie şi ONG-uri, fiind menit şi să împiedice posibilitatea de recuperare a unor terenuri sau imobile de către reprezentanţii Mafiei, prin interpuşi. Astfel, există ONG-uri care au preluat terenuri confiscate, au înfiinţat cooperative de producţie în cadrul cărora se cultivă grâu sau viţă-de-vie, în care se lucrează cu grupuri de tineri proveniţi din categorii defavorizate. Produsele obţinute acolo sunt valorificate prin reţele de magazine de desfacere care sunt, la rândul lor, confiscate de la infractori.

În Spania există o agenţie specializată în valorificarea bunurilor confiscate din traficul de droguri. Banii obţinuţi sunt utilizaţi pentru finanţarea unor proiecte în beneficiul persoanelor consumatoare de droguri.

Franţa derulează un altfel de model de gestionare a acestei probleme, ceva mai birocratizat, care presupune existenţa unui organism ce se ocupă de valorificarea bunurilor obţinute în urma confiscării. Acesta virează fondurile obţinute în contul unui comitet interministerial, de unde sumele ajung, în procente distincte, la Ministerul de Interne (60%), la Ministerul de Justiţie (20%), la Ministerul de Finanţe (10%) şi în beneficiul unor proiecte sociale (10%).

Radu Nicolae a adăugat că important este, însă, să fie identificate modalităţile legale de acţiune ce se adaptează cel mai bine cerinţelor şi realităţilor României şi să fie creat cadrul legal necesar.

Piaţa bunurilor confiscate sau aflate sub sechestru, în creştere

Radu Nicolae declară că CRJ doreşte semnarea unui protocol cu Ministerul Justiţiei, pentru modificarea legii, întrucât, în ultimii ani, s-a înregistrat pe piaţa bunurilor confiscate sau aflate sub sechestru asigurător, o creştere spectaculoasă, de la o valoare de 238.367.373 de euro, în 2011, la o valoare de 430.026.857 euro, în 2012. Iar valorile estimate aferente anilor 2011 şi 2012 reprezintă, în fapt, procente mici din totalul valorii prejudiciilor reţinute în baza rechizitoriilor instanţelor, de 742.358.607 de euro, în 2011, respectiv de 788.063.471 de euro, în 2012.

Radu Nicolae spune că nu există, în acest moment, o procedură care să permită întreţinerea unei evidenţe separate a bunurilor provenite din confiscări, în urma săvârşirii unor infracţiuni şi a celor obţinute în urma confiscărilor contravenţionale sau a bunurilor care au statut de moştenire legală ori reprezintă succesiuni vacante.

“Organismul responsabil de recuperarea tuturor acestor bunuri este ANAF, care valorifică bunurile, dar într-o formă descentralizată, prin unităţile sale regionale şi locale”, afirmă Radu Nicolae.

Banii încasaţi astfel ajung ulterior la bugetul de stat, în vreme ce, în cazul bunurilor imobile, există cinci metode posibile de valorificare, care presupun vânzarea lor la licitaţie publică, transmiterea lor, cu titlu de folosinţă gratuită, către instituţii şi autorităţi locale, transmiterea, în aceleaşi condiţii, către culte şi ONG-uri, distrugerea lor sau, în unele cazuri, restituirea.

Doar 3,45% din bunurile confiscate, reutilizate

În ceea ce priveşte reutilizarea efectivă a bunurilor confiscate, în scopuri sociale, cifrele furnizate de CRJ reflectă că, din totalul bunurilor confiscate gestionate de ANAF, doar 3,45% sunt reutilizate. Autorităţile motivează că nu există cerere în acest sens, decât, în puţine situaţii, mai cu seamă pentru autovehicule, produse de uz general (alimente sau îmbrăcăminte) şi bunuri din domeniul IT.

O situaţie distinctă este cea a Agenţiei Naţionale Antidrog, în cazul căreia utilizarea banilor şi a bunurilor confiscate pentru implementarea strategiei naţionale antidrog este constrânsă de cadrul legal existent, ce prevede colectarea sumelor – în valoare totală de aproximativ 650.000 de euro/an – într-un cont special, de unde, însă, aceste sume sunt virate la bugetul de stat, fără a putea fi utilizate pentru proiecte de informare şi conştientizare destinate consumatorilor.

“Ar fi nevoie de un cadru care să permită reutilizarea resurselor obţinute în programe sociale de prevenire a criminalităţii de orice fel”, opinează reprezentantul CRJ, potrivit căruia intenţiile echipei de elaboratori ai proiectului iniţiat ar fi, „la nivel minimal, crearea cadrului legal care să permită reutilizarea în scopuri sociale, în România, a bunurilor mobile şi imobile şi, la nivel maximal, utilizarea sumelor de bani confiscate prin intermediul unui fond dedicat exclusiv proiectelor generate de ONG-uri”. Şi a precizat că inerţia sistemului i-a împiedicat pe aplicanţii asistaţi în întocmirea proiectelor de către CRJ să intre în posesia unor bunuri atribuite cu titlu gratuit.

Clădirile de pe b-dul Loga, intrate ilegal în proprietatea unor cetăţeni de etnie romă, aduse în discuţie

Preotul Ştefan Şişu, de la Arhiepiscopia Timişoarei, prezent la discuţii, a opinat că existenţa a unui astfel de cadru legal ar putea permite, în Timişoara, utilizarea de către ONG-uri, pentru diverse servicii sociale, a clădirilor de pe bulevardul C.D. Loga, intrate ilegal în proprietatea unor cetăţeni de etnie romă.

Lorena Rusovan, reprezentant al Missio Link, ONG autorizat ca furnizor de servicii sociale, a apreciat că este injustă restricţionarea accesului ONG-urilor care desfăşoară proiecte culturale, educative sau de protecţie a mediului la bunurile rezultate în urma confiscărilor.

Mihai Liseţchi, reprezentant al AID-ONG, a apreciat că importante, în vederea scopurilor propuse şi asumate de CRJ prin acest proiect, sunt facilitarea accesului reprezentanţilor ONG-urilor la informaţii, stabilirea unor condiţii de eligibilitate a beneficiarilor şi stabilirea tipului de relaţionare care ar trebui să existe între potenţiala sursă şi beneficiar: “Sursa specializată creează o destinaţie specializată sau una generală”?, a chestionat Mihai Liseţchi, potrivit aprecierii căruia ar trebui analizate multiplele soluţii instituţionale posibile.