Unele dintre clădirile istorice din Timişoara, retrocedate în urmă cu câţiva ani, au fost folosite în tranzacţii imobiliare făcute dincolo de limita legalităţii, mobilul fiind, de fapt, spălarea de bani. Afirmaţia a fost făcută de viceprimarul Traian Stoia convins că, dacă Primăria va face demersurile pentru verificarea modului în care s-au făcut retrocedările, există şanse mari ca o parte din imobilele istorice să reintre în patrimoniul Municipalităţii.

Imobil vândut cu 700.000 de euro şi recumpărat cu 2,5 milioane de euro

Viceprimarul P.S.D. Traian Stoia susţine că multe retrocedări de imobile s-ar fi făcut la limita legii sau chiar dincolo de aceasta. De exemplu, există suspiciuni de spălare de bani într-un dosar de retrocedare a unui imobil istoric aflat pe strada Aurel Vlaicu nr. 3 din Timişoara. Viceprimarul spune că parcursul imobiliar al acestui imobil, cu o suprafaţă de 2.500 de metri pătraţi, în ultimii zece ani, “a fost de toată jena”. Povestea a început în 2004, atunci când pentru această clădire a fost înregistrată o cerere de revedincare din partea unei femei, iar doi ani mai târziu, Primăria a făcut retrocedarea însă, pe un alt nume, având în vedere că, spune viceprimarul, “cea care a revendicat clădirea şi-a schimbat numele”.

Mai departe, afirmă Traian Stoia, lucrurile s-au întâmplat pe metoda tipică în astfel de situaţii: “După retrocedare, a apărut un proprietar împuternicit care a vândut imobilul la o firmă de italieni, cu 700.000 de euro. Nu după mult timp, această firmă vindea clădirea către alţi italieni, cu 2.000.000 de euro, pentru ca mai apoi, clădirea să ajungă din nou în proprietatea primului cumpărător, care a achiziţionat-o cu 2.800.000 de euro”. Oficialul Primăriei susţine că mobilul acestor tranzacţii imobiliare a fost, de fapt, spălarea de bani: “E foarte greu pentru un om obişnuit să înţeleagă subterfugiile unor astfel de tranzacţii imobiliare, mobilul procedurilor fiind de fapt spălarea de bani. Este o chestiune mai subtilă decât o pricepem noi”.

“În tranzacţii au fost implicate şi două bănci cu capital italian”

Pe de altă parte, acesta a revelat o altă situaţie stranie în cazul de faţă, precum renunţarea la dreptul de preemţiune din partea Municipalităţii, pentru primele două tranzacţii de vânzare. Reprezentanţii Primăriei Timişoara ar fi trebuit să solicite întâietate în ceea ce priveşte cumpărarea imobilului, drept ce revine instituţiei din calitatea de fost proprietar al clădirii.

În aceste tranzacţii dubioase, afirmă Traian Stoia, au fost implicate şi două bănci cu capital italian din Timişoara: “Una dintre instituţiile bancare chiar a garantat legalitatea procedurilor. Chestiile astea cu băncile implică deja intrarea într-un alt spaţiu care trece de limita legii şi e nevoie de specialişti care să preia aceste chestiuni. Trebuie verificat şi modul în care s-au acordat creditele dacă s-au returnat sau returnat”.

Traian Stoia arată că în aceată situaţie, reprezentanţii Primăriei trebuie să înceapă demersurile pentru verificarea modului în care s-a făcut retrocedarea, din estimările preliminare existând şanse mari ca acest imobil să reintre în patrimoniul Primăriei: “Noi trebuie să găsim toate viciile de procedură şi viciile de fond ale acestei operaţiuni. Am convingerea că este trecut bine de limita legalităţii. Trebuie să găsim documentele de la cap la coadă şi, prin intermediul instanţei, să aducem lucrurile la suprafaţă, iar clădirea să reintre în posesia Primăriei. Şansele sunt destul de mari. Primăria trebuie să facă demersuri, încă nu le face, abia am obţinut nişte date preliminare”.