În urmă cu cinci ani, reţeaua de cinematografe care aparţinea Regiei Autonome de Distribuţie a Filmului Româniafilm a fost descentralizată, ajungându-se la concluzia că prin trecerea spaţiilor respective la Primării, acestea ar putea fi reabilitate şi reintegrate în circuitul de distribuţie a filmelor. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar în urma deciziei instanţelor şi printr-o ordonanţă aprobată anul trecut, majoritatea acestor cinematografe ar fi trebuit să se reîntoarcă la Româniafilm. Cu toate acestea, transferul întârzie, din cauză că de peste un an Româniafilm nu are consiliu de administraţie, spune sindicatul de profil. De aceea, majoritatea cinematografelor, probabil şi din cauza acestor ambiguităţi legate de administrare, continuă să rămână într-o stare de ruină şi degradare.

“Există interese ca de reţeaua de cinematografe să se aleagă praful”

În urmă cu şase ani, după ce se ana­lizase starea în care ajunseseră o bună parte dintre cinematografele aflate în portofoliul Regiei Autonome de Distri­buţie a Filmului Româniafilm, s-a decis transferarea acestor spaţii către Pri­mării, convenţia fiind că acestea vor fi reabilitate, renovate şi reintegrate în circuitul de distribuţie a filmelor. Prin Legea 303/2008, prin care aceste spaţii au fost predate Primăriilor, adminis­tra­ţiile locale erau obligate ca într-o anu­mită perioadă de timp să investească în ele şi să nu le vândă.

Poate şi pentru că legea stabilea că specificul de cinematograf al aces­tor spaţii trebuie păstrat, Primăriile ca­re nu au putut jongla cu aceste locaţii nu s-au arătat prea interesate de ele. Aşa că starea de degradare a multora dintre aceste imobile, în care nu s-a mai desfăşurat niciun fel de activitate de ani de zile, s-a accentuat. Ca atare, în 2011 era publicată în Monitorul Ofi­cial o ordonanţă de urgenţă prin care reţeaua de cinematografe, descen­trali­zată în urmă cu patru ani, se întorcea la R.A.D.E.F. În argumentaţia actului normativ se preciza că în foarte multe cazuri Primăriile nici nu s-au sinchisit să facă actele procedurale şi legale pen­tru preluarea acestor cinemato­grafe: „Nepreluarea acestor imobile face ca situaţia lor administrativă şi juridică incertă să producă prejudicii şi consecinţe negative imediate în ceea ce priveşte asigurarea integrităţii şi exploatării cinematografelor, în inte­res public, potrivit destinaţiei acestora, ducând în unele cazuri la imposibili­tatea de accesare a unor fonduri euro­pene, precum şi la acumularea de da­torii către buget”.

O parte din Primării nu au fost de acord cu restituirea acestor spaţii şi au apelat la instanţă, pierzând însă proce­sele în majoritatea cazurilor. În această situaţie, cinematografele ar fi trebuit să se întoarcă la Româniafilm, lucru ca­re nu s-a întâmplat. “De mai mult de un an, la Ministerul Culturii nu se for­mează, în ciuda solicitărilor noastre, o comisie care să mandateze R.A.D.E.F. să preia aceste spaţii. Din cauza tergi­versărilor de la minister, de peste un an Româniafilm nu are consiliu de administraţie, şi este legată de mâini şi de picioare, neputând prelua cinema­tografele de la administraţiile locale”, acuză liderul Sindicatului Româniafilm, Maria Bikfalvi.

În aceste condiţii, starea de degra­dare acestor spaţii, care se află acum într-un vid de administrare, se agra­vează. Acesta este şi motivul pentru care Sindicatul Româniafilm susţine că această idee a transferului către Pri­mă­rii pentru reabilitarea şi revitaliza­rea acestor spaţii a fost o greşeală. “Din 219 cinematografe predate autori­tăţilor locale, doar trei funcţionează. În rest, s-a ales praful de ele. Multe sunt într-o stare de degradare accentuată, şi s-a dovedit că multe Primării le-au preluat doar pentru că sperau că le pot folosi în alte scopuri, le pot vinde sau închiria pentru cârciumi sau discoteci. Spaţiile respective erau interesante pentru admi­nistraţiile locale mai ales că sunt mari şi sunt în poziţii centrale, foarte bine amplasate”, mai spune Maria Bikfalvi.

Directorul R.A.D.E.F. România Film, Marius Cristian Iuraşcu, de­clara recent că Ministerul Culturii in­ten­ţionează să predea toate cinemato­grafele R.A.A.P.P.S.: “Ştim de dorinţa Ministerului Culturii de a trimite toate cinematografele la R.A.A.P.P.S. Se pare că privaţii, şi aici mă refer la ma­rile lanţuri de cinematografe, doresc privatizarea acestor cinematografe. Să le privatizeze, dacă este în beneficiul cetăţeanului, dar problema este că nu veţi mai vedea film românesc nicăieri în România”.

Directorul R.A.D.E.F. România Film preciza că ordonanţa din 2011 ca­re blochează transferul cinematogra­fe­lor la Consiliile Locale a apărut tocmai datorită faptului că aceste Consilii Locale aveau obligaţia să investească în ele, să nu le schimbe destinaţia, dar nu au făcut aceste lucruri. “Deja, vreo 16 cinematografe, din cele 136 care nu funcţionează, au fost înstrăinate”, mai spune Marius Cristian Iuraşcu.

Degradare generalizată şi în Timiş

Teoretic, pentru spaţiile transfe­rate din nou la R.A.D.E.F., în urma ordonanţei au fost declarate nule toate protocoalele încheiate între Primării şi R.A.D.E.F., cinematografele trecând din proprietatea privată a Statului şi administrarea Primăriilor în proprie­ta­tea publică a Statului şi în adminis­trarea R.A.D.E.F.

Practic, acest transfer nu s-a rea­li­zat din partea blocajului care afectează Româniafilm, blocaj pentru care liderii de sindicat îi consideră responsabili pe oficialii Ministerului Culturii.

În Timiş erau vizate 15 astfel de locaţii. Majoritatea, din Timişoara: Cinematograful Fratelia, de pe strada Islaz, dat în folosinţă în 1915, cu 424 de metri pătraţi de construcţie şi 1.187 de metri pătraţi de teren, Cinematograful Victoria, de pe strada C. Porumbescu, dat în folosinţă în 1976, cu 695 de metri pătraţi de construcţie şi 886 de metri pătraţi de teren, Cinematograful Unirea, de pe strada Mureş, dat în fo­losinţă în 1985, cu 897 de metri pătraţi de construcţie şi 966 de metri pătraţi de teren, Cinema Freidorf, de pe strada N. Andreescu, dat în folosinţă în 1925, cu 292 de metri pătraţi de construcţie şi 429 de metri pătraţi de teren, Cine­ma Arta, de pe strada I. Văcărescu, dat în folosinţă în 1926, cu 475 de metri pătraţi de construcţie şi 698 de metri pă­traţi de teren, Grădina de Vară Arta, de pe aceeaşi stradă, cu 2.000 de metri pătraţi de teren, Cinematograful Dacia, de pe strada Zborului, dat în folosinţă în 1982, cu 553 de metri pătraţi de construcţie şi 742 de metri pătraţi de teren, Grădina de Vară Capitol, de pe bu­levardul C.D. Loga, cu un teren de 8.412 metri pătraţi, Cinema Studio, de pe strada N. Lenau, dat în folosinţă în 1930, cu 539 de metri pătraţi de con­strucţie, Cinema Capitol, de pe bule­vardul C.D. Loga, dat în folosinţă în 1929, cu 1865 de metri pătraţi de con­strucţie, Cinema Timiş, de pe bule­vardul Revoluţiei, dat în folosinţă în 1982, cu 1442 de metri pătraţi de con­strucţie. Acestor cinematografe din Timişoara li se alătură Cinemato­graful “Luceafărul”, din Teremia Mare, dat în folosinţă în 1923, cu 614 metri pătraţi de construcţie şi 1.439 de metri pătraţi de tren, şi Grădina de Vară “Se­lect”, din Sânnicolau Mare, de pe stra­da Vic­tor Babeş, dată în folosinţă în 1955, cu 816 metri pătraţi de teren.

La acestea se adăugau, în Timi­şoara, sediul fostului Oficiu de Difuzare şi Programare a Filmelor Timiş, de pe strada Elena Nicoară, dat în folosinţă în 1961, cu 880 de metri pătraţi de construcţie şi 3.000 de metri pătraţi de teren, şi sediul Filialei Timiş a R.A.­D.E.F., de pe bulevardul C.D. Loga, cu 272 de metri pătraţi de construcţie.

Este vorba despre suprafeţe mari de construcţie şi teren, care probabil că ar fi interesat mult mai mult Primă­rii­le dacă nu s-ar fi instituit interdicţia de schimbare a destinaţiei acestor spa­ţii. Probabil că multe Primării ar fi fost interesate de aceste clădiri şi te­renuri mai degrabă pentru a-şi rezolva proble­mele legate de retrocedări. Din păcate, indiferent de schimbările legate de re­gimul de administrare, majoritatea spaţiilor de acest gen nu sunt folosite, în Timiş, pentru proiecţia de film şi sunt în stare avansată de degradare. 

În 2011, Prefectura Timş a realizat un control legat de constatarea felului în care Primăriile s-au achitat de obli­gaţia reabilitării acestor spaţii. Rezul­ta­tele controalelor au fost dezastruoase. Raportul de control arăta că în Timi­şoara Cinematografele Dacia şi Arta, dar şi Grădina de vară Arta erau în sta­re avansată de degradare, Cinemato­graful Fratelia este revendicat de fos­tul proprietar, iar Cinematograful Vic­toria este închiriat, aici desfăşurându-şi activitatea o policlinică.

La Lugoj a fost organizat un con­curs de soluţii pentru proiectul de re­novare şi modernizare ale clădirii şi au fost pre­văzute în buget fonduri pentru lu­crări, dar nu se ştie când şi dacă vor începe.

La Sânnicolau Mare, Cinemato­graful Select şi terenul aferent au fost restituite în natură foştilor proprietari.

La Jimbolia, la încheierea proto­co­lului de predare-primire, cinematogra­ful era închiriat unei firme, cu aceeaşi societate comercială existând şi în pre­zent contract de închirierere.

La Căr­piniş, la preluare, cine­ma­tograful nu se afla în stare de funcţio­nare şi imobilul era foarte degradat. Aşa e şi acum, neexistând bani pentru reabilitare.

În Periam, Primăria a înscris imo­bilul în cartea funciară şi a iniţiat un proiect tehnic pentru reabilitare. Re­prezentanţii Primăriei Periam spun că în interior este doar o groapă mare, realizată de un agent economic care a concesionat acest spaţiu pentru a-l transforma în discotecă, iar pentru a amenaja acest spaţiu în aşa fel încât să redevină cinematograf e nevoie de bani foarte mulţi.

La Cenad, la preluare, imobilul era în stare avansată de degradare, ca atare clădirea a fost demolată, cu pro­misiunea că se va trece la recon­strucţia imobilului, dar nu se ştie când.

În Teremia Mare, Primăria a refu­zat preluarea cinematografului, moti­vând că Româniafilm a schimbat desti­naţia clădirii şi ar fi necesară o inves­tiţie foarte mare pentru a reabilita, dota şi moderniza imobilul şi a-l aduce la stan­dardele de a funcţiona ca şi cine­matograf. 

La Grabaţi, la preluare, cinema­to­graful nu se afla în stare de funcţio­nare, şi imobilul era foarte degradat. Primăria Lenauheim nu a dispus de fonduri pentru reabilitarea imobilului, dar în prezent a fost iniţiat un proiect de reabilitare cu fonduri austriece.

Iar la Tomnatic clădirea se află în renovare, la preluare fiind într-o avan­sată stare de degradare.

Starea cinematografelor din Timiş pare să indice că transferul acestora către administraţiile locale a fost o gre­şeală. Din păcate, cu cât se lungeşte ac­tuala stare de lucruri, şi aceste spaţii ră­mân “în curs de transferare”, între Pri­mării şi Româniafilm, eventualele lucări de reabilitare sunt excluse, pentru că nici primăriile, nici Româniafilm nu poate investi în nişte spaţii care nu se află în directa administrare. Şi, până când situaţia se va reglementa, pentru multe din aceste spaţii ar putea fi prea târziu.